Trăim o dictaturăa opoziției, aberație posibilă, în România, la 17 ani După „că derea” comunismului. România, în care, un „fost” de rang înalt, indignat că Ceaușescu a întinat idealurile comunismului, a simțit că poate salva ceva, masturbând conștiința celor care, buimăciți de schimbări, nu găseau luminița de la capătul tunelului. Ion Iliescu, că despre el este vorba, a gândit în spiritul luptei de clasăstructura pluripartidistăa cremei politice românești și a împănat partidele istorice cu activiști comuniști „reformatori”, a puit alte partide și mișcă ri Și omleta a fost gata. A fost „ales și reales” în fruntea țării, a reactivat lozinca „omul și pogonul”, a creat instituția mineriadelor, a dat liber la furat, a ținut aproape de marele frate de la răsărit și a mai făcut multe de acest gen, domnind fărăsăse implice (arbitrând, vezi Doamne) și tot așa, pierzând șirul mandatelor.
A venit, însă , și un președinte care și-a luat în serios rolul de arbitru (cu cartonașe galbene și roșii, cu posibilitatea de a dicta și niște lovituri de pedeapsăși de a aduce la ordine pe jucă tori). Și nu le convine travestiților politici. Deoarece un astfel de arbitru deranjeazăstarea de normalitate marca Iliescu, s-a ajuns aici. Jos cu el. Zdrobitoarea majoritate a populației e incomparabil mai preocupatăde problemele materiale ale propriei existențe decât de circul politician dâmbovițean. Și, la fel ca în 1938, se adâncesc disprețul și neîncrederea Față de pluripartidism și parlamentarism. Se înmulțesc nostalgicii trecutului. După ultimele evenimente, a devenit clar că actualul Parlament poate amâna și alegerile generale legale. Trăim în plin ev mediu. Mi se pare că asistăm pas cu pas la o loviturăde stat Parlamentară , pregătităde strategii școliți la „Ștefan Gheorghiu”. Președintele va fi suspendat 30 zile. Este clar trocul dintre PNL și PSD: „Îmi votezi guvernul, îți susțin suspendarea”.
În perioada de interimat de 30 zile, e timp suficient pentru introducerea unei moțiuni de cenzură. Guvernul cade, iar Văcă roiu poate numi un nou prim-ministru, votându-se un alt cabinet. Al PSD. Nimic din Constituție nu poate împiedica acest demers. Dar, conflictul real nu va fi între Băsescu și Tăriceanu plus restul de „partide democratice”, ci între populația majoritară(reprezentatăîn interese de Băsescu, Macovei, părți din PD, părți din PLD, părți discrete/mici din alte partide) și grupurile transpartinice formate din 1990 pe criterii economice (ilicite, în majoritate). Și se poate sănu se știe. Alegătorii, în majoritatea lor, văd că partidele, indiferent de nume, sunt organizații de apărare a unor pungași. După ce intrăîn Parlament aceștia au imunitate, dar nu la opinii, deoarece ele sunt dictate de cel ce face lista electorală, ci la tot felul de acțiuni, multe peste limita legii. O țară murdarăeste rezultatul viețuirii în ea a unor cetățeni murdari. În cine sămai credem? Am crezut în Marian Munteanu, în Câmpeanu, Constantinescu, în sărmanul Rege Mihai ajuns acum o cârpăîn mâna lui Duda Epureni, care a avut și el, probabil, un cuvânt de spus la aducerea mafiei ieșene în guvern. Pentru mine, s-a întors epoca comunistă. Pentru mulți, speranța a murit și pot săspun că aceia care reprezintăstânga și cei care reprezintădreapta sunt identici. Aceeași lăcomie, obrăznicie, grosolănie, logoree verbală, minciunăși poftănestăvilităde a că lca totul în picioare. Nicio diferențăîntre bătrâni și tineri. Nicio diferențăîntre sexe. Avem clone ale bătrânului bolșevic, care, iată, a scos capul îmbătrânit în rele și cere apropierea de Putin.
Tăriceanu are dreptate. Eu sunt vinovat. Eu am dat telefon lui Botoș săintervin pentru prietenul Patriciu. Eu am chemat-o pe Macovei în biroul meu sănegocieze cu același prieten. Eu am vorbit în Parlament despre nedreptatea justiției Față de același prieten. Eu am stat de lemn când cu hărmălaia naționalăde gripăaviară. Eu am închis ochii când Șereș, omul prietenului meu Voiculescu, contracta energia, mai ieftină, de la furnizorii direct pentru băieții noștri deștepți. Și apoi o vindeau la consumatori. Eu m-am trezit abia în 28 decembrie săfac o analizăpe stocurile de că rbune. Eu, ca să mădau cocoș, am cheltuit 3 milioane Euro sămai fac un revelion, în plus de cel ce se făcea obișnuit în Piața Universității. Eu habar n-am ce se-ntâmplăprin guvern. Eu mi-am băgat piciorul în sărbătoarea Unirii, pentru că eram ocupat cu problemele țării. Nu mai adaug nimic. Prietenii mei Norica Nicolai, Orban, Antonescu, Meleșcanu, au fost directorași la Rompetrol. Eu și prietenii mei S. R. Stănescu, Voiculescu și Verestoi Atila am cumpărat, pe șest, de la bursă, acțiuni Rompetrol, cu 136 lei și le-am vândut peste 2 ore, tot lui Rompetrol, cu 600 lei, câștigând fiecare câteva milioane Euro (de fapt un cadou făcut de Patriciu).Tot eu am mai făcut și alte prostii. Eu mi-am băgat piciorul în cei ce m-au votat în 2004 și m-am aliat cu PSD.
Eu am aranjat ca prietenul Felix săiasăde la guvernare, sășubrezească majoritatea Parlamentară , dar să mălaude pe mine, șeful guvernului pe care l-a părăsit, și săatace PD. Eu am fost necă jit de câștigarea alegerilor de că tre Băsescu în 2004, mi-a stricat socotelile și mi-au trebuit 2 ani săle repar, săajung aliat cu PSD și PC. Eu sunt mediocru, cu tupeu și fărărușine. Impostoriceanu trăiește, probabil, cu impresia că românii și, în special, liberalii tăcuți o săînghită, în numele adevăratelor valori liberale, tot jegul și prostituția politică actualăși o săvoteze, și pe viitor, ca oile, PNL-ul. Se înșealăgroaznic. Pe 1 Aprilie 2007, Tăriceanu, de fapt, și-a definitivat sfârșitul politic personal, dar și al partidului, care nu mai are nici o legăturăcu liberalismul autentic. El este susținătorul corupției în România. Ăsta e singurul motiv pentru care PSD-ul o să-l voteze. PNL și PSD și-au dat arama pe Față și i-au aruncat în confuzie pe fraierii care i-au votat.