Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Abuzul parlamentarilor trebuie pedepsit

Privind retrospectiv și consultând manualele de drept, interesantăpare a fi interpretarea pe care Parlamentul a dat-o unui principiu fundamental al statului de drept: suveranitatea naționalăși delegarea sa. În democrațiile mature, națiunea își deleagăputerea unor reprezentanți aleși, care însă în intervalul dintre alegeri se aflăîn permanent contact cu electoratul, verifică mereu pulsul opiniei publice, pentru a evita un dezacord major cu cei care i-au ales. Este un mecanism informal care corecteazăun posibil derapaj al sistemului democratic, definit prin primatul voinței populare. Interpretarea parlamentarilor români este următoarea: voința națiunii, odatăce a fost delegată, ne aparține întru-totul și numai nouă. Voința noastrăeste voința națiunii. Dacă națiunea își exprimăo altăopțiune, pe noi nu ne interesează. Noi știm mai bine ce dorește.

Niciun parlamentar român nu e interesat săia pulsul celor care l-au ales, al opiniei publice. Alegătorii sunt interesanți din 4 în 4 ani. Doar atunci. În rest, conteazădispozițiile șefului de clan politic, că ruia îi datoreazălocul în Parlament. Cazul suspendării este elocvent în acest sens. 75% dintre parlamentari au votat suspendarea Președintelui. 75% din opinia publică , indiferent că -l agreazăsau nu pe Băsescu, se pronunțăîn sens contrar. Parlamentul preferăsăse complacă în jocuri politicianiste gratuite. Nu le pasănici cât negru sub unghie de voința națiunii. Din motivele expuse mai sus. Este domnia bunului plac parlamentar.

O trăsăturăa „democrației originale” instaurate de Iliescu. Care de altfel e bine mersi și funcționeazămai bine ca oricând. Trebuie săterminăm o datăpentru totdeauna cu ideea că aleșii fac ce vor. Ei sunt în slujba poporului, și trebuie săse supunăvoinței poporului. Săterminăm odatăcu dictatura Parlamentară . Pentru înlăturarea altei dictaturi a fost o revoluție, mai trebuie săfacem și o revoluție pentru înlăturarea dictaturii parlamentare. Acum nu este vorba de Băsescu, este vorba de soarta unei țări, de respectarea Constituției pe care au jurat, cei aleși, de restrângerea drepturilor cetățenești, de restrângerea drepturilor și libertăților individuale de o instituție- parlament, de intimidare și umilire a electoratului, de băgarea pumnului în gurăși reducerea la tăcere a unui președinte legitim. Parlamentul cu regim dictatorial se joacă cu soarta țării. Vor repeta la nesfârșit acest abuz, îl vor suspenda permanent pe președinte, indiferent că este Băsescu sau altcineva, fărămotive constituționale, dacă nu joacă cum cântăei.

Nu trebuie sătrecem nepăsători pe lângă abuzul de încă lcarea Constituției și aruncarea țării în crizăconstituțională. Trebuie săse cearădemisia celor care au comis acest abuz. Ei nu mai reprezintăvoința poporului și nu mai reprezintăvoința celor care i-au ales. Au deturnat sensul și valoarea Constituției, au deturnat voința electoratului și, de aceea, trebuie găsite alte că i și mijloace, legale și constituționale, de sancționarea celor care au deturnat sensul înaltului for legislativ al țării. Parlamentul nu mai este organul reprezentativ al poporului, este organul reprezentativ al partidelor parlamentare. El aplică hotărârile șefilor de partid, elaborate în spatele ușilor închise ale sediilor de partid. Parlamentarii nu mai sunt în serviciul poporului, ci în slujba șefilor de partid, a intereselor personale și de grup.

Guvernul este controlat de parlament, justiția este controlatăde parlament, președintele poate fi suspendat de parlament. Parlamentul de cine este controlat, cine poate dizolva parlamentul în caz de derapaje? Nimeni. Și parlamentarii știu asta, de aceea comit abuz După abuz, ultimul culminând cu suspendarea președintelui fărămotive constituționale. Toți, dar absolut toți, au că zut în capcana întinsăde pesediști. De la președinte, la lideri de partid, la oameni politici, reprezentanți ai mass media, ONG-uri, analiști și consilieri, au afirmat că este dreptul Parlamentului săsuspende un președinte, au lăsat săfie suspendat un președinte, iar acum când fapta s-a produs acesta nu este sancționat acest abuz.

Constituția este clară: președintele poate fi suspendat dacă săvârșește fapte grave prin care încalcă prevederile constituționale. Ce vreți mai clar ca această prevedere? Din punct de vedere juridic, Curtea Constituționalăs-a pronunțat. A hotărât că președintele nu a săvârșit fapte grave, și chiar dacă avizul este consultativ, decizia, în schimb, este obligatorie pentru toți. A nu ține cont de decizia Curții înseamnă săinfirmi aceste decizii, înseamnă că cei care au dat vot pentru suspendare au încă lcat decizia Curții Constituționale și orice afirmații de genul că decizia lasăloc la interpretări, sunt false, sunt simple speculații.

Când poate fi suspendat un președinte? Când săvârșește fapte grave de încă lcare a constituției. A săvârșit președintele acele fapte grave? NU. Atunci hotărârea parlamentului de suspendare constituie un abuz, o încă lcare grosolanăa Constituției. Parlamentul nu avea nici un drept săsuspende un președinte, atâta timp cât nu existămotive constituționale pentru a justifica acest demers. Constituie infracțiunea supremăcare poate fi comisăde un Parlament, când demersul de suspendare, premeditat cu mult timp înainte de pesediști, este dus la îndeplinire, prin siluirea Constituției și împotriva voinței populare, prin abuz, în ciuda hotărârii Curții Constituționale, al că rui aviz, este consultativ, dar, decizia este obligatorie.

A lăsa nesancționat acest abuz, înseamnă că ne merităm soarta, suntem un popor de fraieri, nu avem demnitate, suntem bătaia de joc a celor pe care i-am ales. Drumul pe care merge România de vreo câteva luni, trece prin curtea Kremlinului. Iar ce vrea Kremlinul, știm. Păcat, liberali și pesediști…