Am mai arătat și cu alte prilejuri că doar cu bunăvoințăputem vorbi azi de existența unui stat român în adevăratul înțeles al cuvântului. Când este vorba de protecția personalăa conducă torilor României, statul funcționeazăimpecabil: dirijarea circulației la trecerea delegațiilor oficiale, paza clădirilor și palatelor guvernamentale, vizitele politicienilor străini etc. sunt organizate cu cea mai mare corectitudine și astfel se explică și satisfacția care a urmat Summitului NATO din această primăvară . Dar, când vine vorba despre alte funcții ale statului, constatăm că sistemul funcționeazăcu rateuri. Dosarele pesediștilor Adrian Năstase și Miron Mitrea ilustreazăaceste disfuncționalități. Unul dintre principiile de bazăale orică rei democrații (un principiu atât de vechi și de fundamental încât trebuie considerat o dogmă) este separarea puterilor în stat. Puterea legislativă(Parlamentul) nu trebuie săinfluențeze puterea judecă torească și cu atât mai puțin săi se substituie. În activitatea guvernanților, a miniștrilor, a parlamentarilor (ultimii, în special, percepuți ca fiind dușmani calificați ai poporului, nu ca reprezentanți ai intereselor lui) nu existăcriterii clare, standarde cuantificabile conform că rora săle fie urmărităactivitatea și eficiența. Singurul criteriu e girul acordat lor de că tre partidul care i-a scos în Față .
Dar ce credibilitate mai au în fața poporului partidele din lumea românească ? Nu e exclus ca, în curând, membrilor cunoscuți ai acestor partide săle fie frică sămai iasăîn stradă. Pe un asemenea teren de vid de putere, (încă doar „de facto” nu și „de jure”), e firesc săaparăfel și fel de extreme (mai ales că „dreapta” – aia extremă- e la modăacum în opoziția Europeană ), în care poporul, debusolat, săse iluzioneze că și-a găsit salvatorul. De ce nu? Dacă instituțiile statului democrat nu-și exercităfuncția, apar alte organizații, dornice săli se substituie. Piața politică e competitivă. Când o organizație e slabă, locul îi este luat de alta mai puternică , vie, la fel ca în natură. Și abia atunci apare adevăratul pericol.
Săptămâna trecutăa fost arestat gangsterul Sile Pietroi și „locotenenții” săi. A fost o operație complicată, implicând intervenția unor forțe importante ale Serviciului Român de Informații. Prezentați a doua zi unui judecă tor bucureștean care urma săse pronunțe asupra reținerii timp de 29 de zile, infractorii au fost puși în libertate. S-a putut vedea, la televizor, cum Sile Pietroi părăsea tribunalul în luxoasa lui limuzinăcu șofer. Ca au presat amenințările asupra magistratei, că a fost vorba de intervenții la nivel înalt sau de corupție, aproape că nu-l intereseazăpe cetățean. Singurul lucru care s-a văzut a fost că eforturile prelungite ale Procuraturii și SRI au fost nimicite într-o singurăclipă.
Tribunalul care a hotărât sentința discutabilăși-a dat strălucit masteratul în degradare profesională. Pur și simplu a nesocotit efortul depus de organele de ordine pentru adunarea probelor și anihilarea rețelei de interlopi. Cu siguranțăși de data asta probatoriul anchetatorilor nu a fost luat în serios, deoarece nici una dintre probele de la dosar nu a putut sa-l determine pe judecă tor să-i închidăpe inculpați. Cum e normal, unde nu existăo putere publică , capabilăsăapere cetățenii, apar organizații clandestine care ocupa locul „vacant”. Vidul de putere e, poate, în justiție, mai evident ca oriunde în structura de putere. Părerea mea este că judecă toarei din cazul Pietroi i-a fost teamă, iar acuzațiile de rea intenție sau incompetențăprofesionalăsunt îndoielnice. Poți fi un judecă tor foarte capabil, dar sănu ai suficient curaj săînfrunți ipochimeni de talia lui Sile Pietroi, indivizi care au îmbrăcat că mașa morții de la o vârstăfragedă, nu-i permis.
În momentul când cineva își alege sădevinăjudecă tor sau polițist sau militar de carierătrebuie săia în calcul și pericolele ce le implică profesia respectivă. Am ales cariera militarăsă-mi dea statul salariu mare dar sănu particip pe teatrele de operațiuni, am ales săfiu polițist sa-mi dea statul salariul bun dar eu săstau doar în birou și săplimb hârtii de colo-colo.
Dacă am ales săfiu judecă tor atunci trebuie săfiu conștient de riscuri, iar dacă văd că nu sunt în stare sădau sentința corectădin teamăde repercursiuni sau datorităunor amenințări, înseamnă că sunt incapabil să-mi fac meseria și caut să măapuc de avocaturăsau altceva și las pe alții mai curajoși în locul meu. Teama nu poate fi o scuzăpentru un judecă tor. Tonomatele de presă românească l-au plantat pe interlopul Pietroi lângă oameni politici ai PDL-lui, în timpul campaniei electorale, la locale. S-a făcut acest lucru pentru compromiterea PDL-lui.
Cine avea acest interes? Contracandidatul disperat PSD-ist care are științăkgb-ist-iliista de manipulare a masei electorale. Politicul e peste tot. Cine a participat la arestarea lui Pietroi? Poliția, Parchetul și SRI-ul. Toate aceste trei autorități ale statului au fost apoi anihilate de decizia unei judecă toare aflatăaproape de pensionare. Sile Petroi este liber și va fi judecat la Paștele cailor pentru că justiția este doar un spectacol mafiot la cheremul mafiei politice românești. Din acest caz se vede cine deține într-adevăr puterea în statul nostru. Așa că , dragi cititori, nu mai dați mităla judecă tori, adresați-vădirect marilor interlopi, dacă aveți de rezolvat vreo treabă, indiferent de care. Veți fi serviți, firește, contra cost, impecabil și în scurtădurată. Veți descoperi ce înseamnă eficiența. Nu văîncurcați cu justiția română, care e doar o verigăîntre acești interlopi și marea corupție de stat.
Când într-o societate nu funcționează, în fapt, nu doar în drept, o instituție de care este neapărat nevoie, apare ceva, altceva, informal, care săo înlocuiască . În loc de justiție, cu mai mare eficiențăne servesc Sile Pietroi și Nuțu că mătaru (ultimul chiar și din pușcă rie). Prețul trebuie săfie cam același. Este o rușine pentru Justiție, pentru Guvern și Parlament, instituții care lucreazăcu sârg pentru cetățenii ce nu respectălegea.
Unde sunt instituții slabe sau fricoase, prolifereazăputerea degenerată, asemeni cancerului care distruge celulele sănătoase, înlocuindu-le. În România, instituțiile publice impotente lasădrum liber unor centre de putere degenerate, necontrolate.