Încercând să aprofundez analiza vremurilor de astăzi, preponderent în și despre politică, am tras concluzia că s-a pierdut lupta cu normalitatea și din păcate în această luptă, presa a avut rolul decisiv. Sincere felicitări transmiterii de informații făcutăde jurnaliștii „de bine”, care și ei au voie săgândească cu stomacul și să-și justifice lipsa coloanei vertebrale, întrebându-se candid „ce-ar mai fi de comentat?”. De mai bine de trei ani de zile, singurul subiect, pe care se poate inflama presa și implicit poporul, este Băsescu sau vreun membru de seamăal PD-L. Restul politicienilor pot fura din banul public, pot înjura, pot cheltui oricât. Presa le dăvoie. Și nici omului de rând nu-i pasă. Așa cum nu i-a păsat nici când nevasta lui Păunescu sau Nistorescu n-au plătit, conform legii, pentru că au dat cu mașinile peste oameni. Sau când ziaristul Cornel Nistorescu a cenzurat un articol și l-a concediat pe autorul acestuia numai pentru a-și proteja amicul pârâcios la Secu Î. Sunt chestiuni lipsite de importanțăpentru românii muncitori și, din acest motiv, naivii electori acceptăcu plăcere lecții de moralăde la șmenarii aceștia care, se pare, au făcut „ceva” în scă ldătoare, la naștere, de norocoși ce sunt. În România, acum, totul este judecat cu dublămăsură, în funcție de mărimea contului în bancă și de orientarea politică a celui care face ilegalități. ANI își face treaba, dacă dă-n proaspătul ministru al tineretului Sorina Plăcintă, dar devine „odiosul instrument al lui Băsescu”, dacă se ia de Mazăre. La fel DNA, care (spune presa cumpărată) face poliție politică numai cu membri PSD, PNL și UDMR. Justiția este odioasădacă a îndrăznit să-l ținăla „mititica” pe Becali (în acea perioadă , televiziunile au devenit torțe ale libertății agramatului tupeist!), dar, la nici o televiziune nu am văzut vreo dezbatere despre cum judecă torii au că lcat în picioare legile și Constituția, când și-au reatribuit mărețele sporuri. Tone de cernealăau curs în cazul Ritzi, dar nimeni nu-l invităpe Mazăre sădovedească cum a cheltuit banul public. Comportament similar și în cazurile Udrea-Solomon. Acum, este adevărat că nici Mazăre, nici Solomon nu sunt miniștri PD-L, poate de aceea nici măcar d-na Pipidi nu se sesizeazăcând aceștia cheltuiesc, în același stil, sume similare. Suntem un popor că ruia i-au fost răsturnate valorile. Un popor care apreciazămârlănia, hoția, grobianismul, prostul gust. Avem o mulțime de false valori. Falși profesori universitari, falși juriști, falși economiști, falși preoți, falși politicieni, falși primari, falși prefecți, falși directori, falși parlamentari UE, falși miniștri, falși oameni de afaceri, falși magistrați, falși ofițeri, falși ziariști. Doar hoții sunt adevărați în țara asta. Părintele istoriei Herodot a amintit în opera sa despre strămoșii noștri traci că erau inteligenți și viteji, dar dezbinați, hoți, leneși, care își vindeau cu ușurințăși copiii. Îi uneau, pentru scurt timp, unele primejdii, După care fără săînvețe nimic din asta, se batjocoreau și se despărțeau. Vi se pare că s-a schimbat mult situația? Schimbarea a venit de la regi străini care au pus la baza funcționării statului educația și școala formatoare de caractere alese. Când Carol I a construit universitatea de la Iași, Kogălniceanu în cuvântarea ținutăl-a elogiat pentru că a construit un lăcaș din care vor ieși mulți învățați. Regele a intervenit cu observația: „Am construit un lăcaș pentru formare de caractere. Caractere trebuie pentru țară !”. De la venirea rușilor în România, educația s-a tot subțiat, devenind, în „democrația originală” KGB-istăa lui Iliescu, o escrocherie ca toate celelalte care au infestat și nenorocit națiunea. Nu poți face o țară cu oameni de nimic, bezmetici de atâta minciună, mișelie și furați până la piele, ba, chiar obstrucționați să-și rezolve traiul pe cont propriu, ca în democrațiile cu economie liberăautentică .Dar toate acestea au avut un scop nobil, acela de a proteja adevărații conducă tori șmenari ai României. Sistemul, în continuare, și acum, acoperămârșăviile trecutului. Hai să-l luăm, de exemplu, pe Eminescu. Elevii încă învațăîn școalăcă Eminescu a „înnebunit”. Nu este adevărat. Mai-marii țării, cu ajutorul inestimabil al „prietenului” Titu Maiorescu, i-au băgat lui Eminescu „pumnul în gură”, pentru activitatea sa în cadrul „Societății Carpați”, internându-l în ospiciu (deși era perfect sănătos), torturat, umilit și, până la urmă, ucis. Eminescu spunea: „Între caracter și inteligențăn-ar trebui făcutăalegere Inteligențe se găsesc adesea caractere foarte rar”.
Unde nu există justiție și educație, nu există țară !
