1

„UN ZIARIST ÎN PIELEA GOALĂ VA TRECE PE STRADĂ”

 

 

În revista CRITERII POLITICE a consacratului jurnalist profesionist George Smeoreanu – revistăce se afirmătot mai puternic, de la număr la număr, pe piața publicistică vâlceană și argeșeană, în ultimele ediții se face o radiografie completăa atitudinii profesionale a celui ce mai crede despre el că este un jurnalist apreciat, Silviu Popescu, cu referire la ura ce o manifestăacesta împotriva primarul Mircia Gutău. Împărtășind punctul nostru de vedere, privind prezumția de nevinovăție dintre coperțile dosarului „Gutău-Dicu”, fără a ne pune de acord, „inginerul de ziare” Smeoreanu afirmă:„Criterii politice” are, de asemenea, un punct de vedere, noi înclinând spre ideea că prezumția de nevinovăție trebuie săstea la baza orică rei atitudini de presă , acesta fiind motivul pentru care am fost mai mult de partea primarului decât împotriva lui. Nu ne-am permis însă sădăm verdicte înaintea pronunțării justiției. „În rest, nu mai trebuie nimic comentat, doar de analizat atitudinea celui care tulburăviața publică a județului, cu scopul de a obține foloase necuvenite de tipul „Pamfil Șeicaru”. ” Romeo POPESCU


PRESA vâlceană , LA CEAS DE CUMPĂNĂ

Presa din județul Vâlcea s-a polarizat în jurul procesului primarului Mircia Gutău. Dacă cele două mari gazete „Viața Vâlcii” și „Vocea Vâlcii” îl considerăpe primar nevinovat, cotidianul mai nou venit pe piață”Curierul de Râmnic” face spume încercând sădovedească , înaintea justiției, că Gutău trebuie închis. În curând, se va pronunța sentința și se va ști cine a avut dreptate. Imediat vor începe acuzațiile părții câștigă toare asupra celei învinse și cititorii vor reacționa, iar sponsorii, de asemenea. Așa se face că procesul Gutău (Dicu e, cumva, neimportant) va face ca o parte a presei vâlcene săsufere grave prejudicii în fața publicului, iar dacă la aceasta adăugăm și criza economică , putem trage concluzia firească precum că unele gazete își vor da obștescul sfârșit. „Criterii politice” are, de asemenea, un punct de vedere, noi înclinând spre ideea că prezumția de nevinovăție trebuie săstea la baza orică rei atitudini de presă , acesta fiind motivul pentru care am fost mai mult de partea primarului decât împotriva lui. Nu ne-am permis însă sădăm verdicte înaintea pronunțării justiției.


SILVIU POPESCU E BOLNAV DE PRESOMANIE

” Omul trebuie ajutat sărevinăla starea de normalitate

În „Curierul de Râmnic”, de altfel un ziar profesionist la înfățișare, ce se dovedește însă josnic în conținut, directorul Silviu Popescu a găsit cu cale să măatace pe motiv că l-aș apăra pe primarul Mircia Gutău în emisiunile mele televizate și în articole. Atacul e mârlănesc, omul măface spălător de cadavre politice etc. Așa stând lucrurile, mă gândesc ca în următoarele zile săfac câteva observații pe marginea acestui subiect. Nu de alta, dar este bine săștie și cititorii gazetei lui Popescu cam cum stau lucrurile cu publicația care se intitulează”singura oazăde libertate din Vâlcea” sau cam așa ceva. Astăzi, îi vom reaminti dlui Popescu modul în care s-a reinserat în presă După o eșuatăescapadăprin America. Nu spun o noutate că repatriatul Popescu a apelat la ajutorul primarului Mircia Gutău și a primit o uriașăsponsorizare pentru a scoate pe piațăsăptămânalul „City”. Să-i fie de bine. Numai că , în clipa în care Gutău, sponsorul, a fost arestat, primul care l-a jucat pur și simplu în picioare a fost Silviu Popescu. S-a gândit, probabil, că dacă fostul sponsor nu îl mai poate ajuta financiar și dacă tot e în pușcă rie și nu se poate apăra, atunci e bine săîl atace, fiindcă tot câștigă ceva – faima de jurnalist negru în cerul gurii. până aici înregistrăm o veche paradigmăumanăcu facerea de bine… Numai că Silviu Popescu a fost ajutat de Mircia Gutău nu numai ca jurnalist, ci și ca om aflat la ananghie, primarul plătindu-i bietului repatriat o camerăde hotel și ciorba pe câteva luni. A fi acum cel mai mare acuzator al lui Gutău e deja patologic și de asta spuneam că Popescu e bolnav de presomanie, acea maladie care îi lovește, ca damblaua, pe unii directori de ziar care nu se mai pot controla. În episodul de azi aș mai adăuga doar un lucru. Popescu măprimește, chipurile, în clubul personajelor negative din Vâlcea. Mulțumesc frumos, sunt onorat. În clubul celor pe care Popescu îi terfelește se aflădeja directorul Oltchim Constantin Roibu și primarul Mircia Gutău. Compania măonorează.


UN ZIARIST ÎN PIELEA GOALĂ VA TRECE PE STRADĂ

” În foarte scurt timp locuitorii din Pitești și Rm. Vâlcea vor vedea un asemenea spectacol

Este o chestiune de zile până când locuitorii orașelor Rm. Vâlcea și Pitești vor vedea un spectacol inedit. Va trece pe străzile orașului lor, gol pușcă , așa cum l-a făcut mama lui, unul dintre ziariștii importanți ai urbei. Înainte de a nominaliza, trebuie săexplic cum este posibil un asemenea fenomen. Ei bine, ziaristul este întotdeauna îmbrăcat în articolele pe care le scrie. Articolele care se dovedesc false în esența lor pică de pe trupul ziaristului, unul câte unul și, dacă nu este atent, omul poate ajunge cum spuneam, adică gol pușcă . Existăarticole-palton, articole-că mașă, articole-maieu și articole-chiloți. Când pică de pe tine până când și articolul-chiloți, cum altfel sămai mergi pe stradădecât în pielea goală? Și acum, exemplele concrete. La Rm. Vâlcea, ziaristul Silviu Popescu se străduiește de câțiva ani sădemonstreze că primarul Mircia Gutău este vinovat de luare de mită. În paralel, adică în același timp cu șirul articolelor ziaristului, justiția judecă acest caz și urmeazăsăse pronunțe definitiv în cel mai scurt timp. Dacă se va dovedi că ziaristul a avut dreptate, nu înseamnă nimic mai mult decât că ziarul său a înregistrat o loviturăde presă . Dacă se va dovedi însă că ziaristul a condamnat un om nevinovat, solicitând ca acesta săfie băgat la pușcă rie, săîi rămână singuri soția și copiii, săse îmbolnăvească în celulă, sămoarăde dor, săîși rateze întreaga viață, săiasăcu parul alb de acolo, atunci ziaristul rămâne în pielea goală. Se întâmplăasta deoarece articolele prin care ceri ca un om săfacă pușcă rie sunt genul de articole-chiloți, adică cea mai intimăexpresie a presei. În general, e bine sănu scrii asemenea articole, adică sănu riști să-ți pui chiloții la bătaie, fiindcă în cazul că te-ai înșelat, ieși pe stradădoar în pielea goală. În presă e aproape ca în justiție, adică e de preferat săaperi un vinovat decât săacuzi un nevinovat, mai ales săîl acuzi sutăla sută, să-i ceri condamnarea, săîl vrei terminat. Dacă ai făcut asta, ai scris articole-chiloți. Iar dacă acești chiloți pică , vei merge pe stradăgol pușcă și oricine va putea râde de tine. Ca sănu mai spun că pot fi unii care, dacă tot te văd în pielea goală, vor dori săîși satisfacă niște pofte perverse cu tine. Și o meriți. Cam așa stau lucrurile cu ziaristul vâlcean Silviu Popescu. În curând, justiția se va pronunța definitiv în cazul Gutău. O condamnare a acestuia i-ar aduce glorie jurnalistului și nimic mai mult, fiindcă în presă gloria dureazăcâteva zile. O achitare însă îi va aduce aceluiași jurnalist rușinea eternăde a nu putea ieși din casă. Fiindcă dacă va dori săiasănu o va putea face decât în pielea goală. Alte articole-chiloți nu va mai putea scrie, fiindcă și cu chiloții ăștia de presă e o problemă: nu prea poți săîți cumperi prea multe perechi într-o viață. Cam același lucru se poate întâmpla cu ziaristul argeșean Gabriel Grigore. Domnia sa a aprobat publicarea în gazeta pe care o conduce a unui articol în care se spune că un deputat este înșelat de soție deoarece se poartăatât de rău încât a meritat-o și, în plus, e un tatădenaturat ai că rui copii ar trebui luați în supraveghere de Protecția Copilului. După câte știu, familia deputatului respectiv este foarte unită, unităprin dragoste, iar copiii sunt bine mersi. Ce ar fi ca, peste câteva zile, întreagăaceastăfamilie săiasăpe Corso la plimbare, arătând întregii lumi unitate și armonie, în vreme ce gazetarul nu va putea face acest lucru ? De ce nu o va putea face ? De aia… Și mai ales fiindcă nu are chiloți. Articolul-chiloți a că zut de pe dânsul.