Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Un sfârșit de an anapoda

Anul 2008 a trecut nepermis de repede. Parcă mai ieri ne făceam agenda anuală , proiectând viitorul publicistic, în orizontul așteptării alegerilor locale și generale. Acum, toate au trecut. A venit pauza binemeritată. Vine Anul Nou! Ca orice echipăredacțională, la sfârșit de an, am făcut un bilanț. Cu bune și cu rele. De-alungul timpului, au fost multe momente triste peste care am reușit sătrecem, într-un final, dar am mai învățat ceva: politica este o amăgire, iar politicienii sunt niște șmecheri, cu ochii numai După ciolan. Timp de un an de zile, cu gândul la Putere, candidații de orice culoare, au vorbit numai despre ei și ce vor face dacă li se dăconducerea politică a țării, dar nimic despre pericolul sărăcirii, ce ne așteaptă. Imediat După conturarea majorității parlamentare, s-a așternut teama crizei economice generalizatăîn Europa ce ne va bântui. Conducerea politică a României este asigurată, acum, confortabil, de alianța nefirească dintre PD-L și PSD. Astfel, temerea neînțelegerilor Continuă și sub noua guvernare. Numai cu PD-L și PSD, la conducerea destinelor noastre, prea s-au adunat patru trandafiri și știm foarte bine în ce ocazii se duc flori în număr par. Nu ar fi fost rău și o frunzăde lotus (UDMR), între cele patru roze, dar s-au opus trandafiriii majoritari. Uzanțele cer ca deținătorii de demnități publice importante în stat sătransmităla sfârșit de an comunităților ce le reprezintăun cuvânt de mulțumire pentru colaborarea de peste an, săprezinte un scurt bilanț al activității lor, gândurile de viitor. Dacă la nivel național acest gest de curtoazie revine președintelui României, în cazul de Față Traian Băsescu, la nivel de județ, gestul de respect, pentru comunitate, cade în sarcina prefectului, ca prim reprezentant al statului în teritoriu. Coborând mai jos, la nivelul municipiului Rm. Vâlcea – reședințăde județ, orașe și comune o astfel de obligativitate, de ce nu cinste, revine primarului. La nivelul județului nostru nici unul din demnitarii publici importanți n-a considerat de cuviințăsăne bage în seamă, transmițându-ne vreun mesaj. Rolul lor s-a limitat la câte o felicitare inseratăprin presa locală, fără a ne prezenta un bilanț public asupra activității desfășurate. Dar, până ne vor comunica oficialii despre ce și cum, despre câte prune avem în straițăși câte bucurii ne așteaptă, fie-mi mie îngăduit săspicuiesc câteva gânduri și sentimente de „bilanț” al anului 2008. Sunt și eu un cetățean care-și plătește birurile, toate și la timp, și mai și merge conștiincios la vot, cu iluzia că și votul lui contează. Ce văd eu? Păi, văd că primii 300 din cei mai bogați oameni din țara asta au devenit și mai bogați. că și-au dublat sau triplat averile, chiar dacă despre unii nu prea știm nici ce afaceri învârt și nici cum au reușit ei săstrângăcâte o că ruțăde bani. În America nu reușesc asta decât trei-patru generații la un loc! Ei, se pare că nu este asta totul. Primii 300 de înavuțiți (prea mulți dintre ei lucrând cu, sau mai ales cu, banul public) strâng la un loc o treime din PIB-ul României. De partea cealaltă, milioane de români și-au părăsit țara în că utarea mijloacelor de supraviețuire sau de un trai cât de cât decent. Cu toate milioanele de români expatriați, fie și temporar, alte milioane sunt sub limita sărăciei. Sute de mii de pensionari se omoarăîntre ei, stau nopți întregi în ger, pentru a prinde un bilet de tratament mai ieftin, medicamente compensate sau un coș cu alimente de ajutor social. Localități fără electrificare, fără canalizare, fără apăcurentă, fără mijloace de transport. Asta e! Cum spun unii, sugubăți, că ar glăsui Biblia. Cică pe lumea cealaltăva fi tot așa, adică „celor care au li se va mai da, iar celor care n-au, li se va mai lua!”. Nu vreau să-l mânii pe Dumnezeu, nici nu vreau săfolosesc cuvinte mari, dar cred că năpasta cea mai mare ne-a venit, totuși, nu de la capriciile naturii, ci de la capriciile și nesimțirea politicienilor. Am avut, și asta la vreme de pace totuși, o canonadăFață de care tunurile de la Verdun sau Navarrone par niște jocuri de copii. Îmi amintesc de un banc din tinerețe. La Radio Erevan se întreabă: va mai fi război în comunism? (potrivit teoriei marxiste, în comunism n-ar fi trebuit săexiste nici război, dar nici bani!). Răspuns: Nu! În schimb, va fi o luptăpentru pace, de nu va rămâne piatrăpeste piatră. Ei, viața noastrăpolitică în 2008 a fost o neîntreruptă”luptăpentru pace”, încât riscă m sănu mai rămână piatrăpeste piatră. că place sau nu principalilor actori politici, noi nu am avut înfruntări, noi am avut adevărate războaie politice. Între Președinte și Guvern; între un număr de partide politice și grupurile lor parlamentare, pe de o parte și Președinte, pe de alta; între Ministrul Justiției și DNA și câte și mai câte. Dar, câte n-am avut?! În final, nu am săvorbesc despre realizările noastre din acest an (sunt multe și ne bucurăm pentru că am muncit enorm) ci vreau doar sămulțumesc celor care într-un fel sau altul ne-au fost alături. Și au contribuit la reușitele ziarului. Vreau săle mulțumesc cititorilor pentru cum ne-au respectat munca, îndemnându-ne, prin tirajul cumpărat, săContinuă m lupta cu corupții și politicienii abuzivi identificați. Apoi vreau săle mulțumesc celor care”ne-au suportat” și în acest an cu criticile și răutățile ce uneori îi scoteau din minți. Le mulțumesc și colegilor de redacție pentru că suntem o ECHIPĂ extraordinară. Mai mulțumesc și angajaților de la firmele de distribuția presei județene care au făcut, prin munca lor, că ziarul ce-l scriem săfie respectat și apreciat. Nu în ultimul rând, aș vrea săîi rog pe cei pe care i-am supărat, în vreun fel, anul acesta, săne ierte și le promitem că în anul viitor ne vom strădui săfim mult mai buni. Vouă, dragi cititori, vădoresc un An Nou mai bun decât cel care trece. Fie ca anul 2009 săne aducă tuturor mai multe împliniri, mai multe succese, mai multăiubire și fericire! LA MULȚI ANI!