Dovada vie că America e pământul tuturor posibilităților este alegerea lui Barack Obama în funcția de președinte al Statelor Unite. Am trăit săvedem o minune de neconceput până acum câțiva ani, adică un președinte negru la cea mai „albă” casădin lume, pe cale sădevină”Casa neagră”. Obama este primul om de culoare care va conduce cea mai puternică țară din lume, dar nu face parte dintre negrii afro-americani descendenți din sclavii aduși pentru a munci pe plantații, deci nu este exponentul lor. Nici nu are educația și instrucția unui astfel de exponent. Tatăl lui este un fost student kenian trimis la studii în SUA, iar mama lui este albă. A fost crescut și educat în familie de albi protestanți și nu este musulman. El nu se simte ca fiind negru și nici ca făcând parte dintre negri. E un alb puțin mai închis la culoare, dar care a avut norocul săfie simpatizat de negri, care s-au prezentat în număr foarte mare săîl voteze. Candidatul democrat a obținut suficiente voturi în Colegiul electoral pentru a deveni al 44-lea președinte american. La aceste alegeri, s-a înregistrat o prezențărecord la urne. Din 1960, anul candidaturii lui John F. Kennedy, nu au mai votat atâtea milioane de alegători, în primele opt ore de la deschiderea secțiilor de votare. Cei doi candidați care doreau săîi succeadălui George W. Bush reprezintădouă generații diferite: Barack Obama are 47 de ani, iar John McCain 72 de ani. Valorile și viziunile lor sunt foarte diferite, chiar dacă ambii afirmăcă reprezintăschimbarea.
Obama a promis că va scă dea impozitele pentru 95 la sutădintre salariații americani, că va adopta o politică de importante lucrări de infrastructură. Pe plan internațional, Obama a promis că va retrage soldații americani din Irak „în mod responsabil” în termen de 16 luni și că își va concentra eforturile pe lupta împotriva al-Qaida și a talibanilor. Într-o țară unde populația de culoare nu avea acces la birourile de vot în urmăcu numai jumătate de secol, alegerea lui Obama este istorică . Noul președinte, care își va prelua mandatul la 20 ianuarie, va moșteni o situație economică extrem de dificilă. Statele Unite, aflate în pragul recesiunii, traverseazăcea mai gravăcrizăFinanciară După cea din 1929 și sunt angajate în două războaie, în Irak și Afganistan. Iluzia președintelui salvator, care s-a format în urma promisiunilor electorale gen „Robin Hood” care ia de la bogați și dăla săraci (mulți dintre ei foarte leneși) și dorința firească de schimbare care a fost intens folosităde oamenii de campanie au determinat alegatorii săia o decizie mai mult sentimentalăvotându-l pe Obama; în același timp promisiunile pacifiste precum și imaginea republicanășifonatăde președintele anterior, și-au făcut datoria.
America a primit ceea ce meritămai mult: un președinte negru, pe care să-l cheme Hussein și care săfie și musulman. Votanții care au decis sunt cei de la colțul străzii, care ascultăhip-hop, se apeleazăcu „cioară”, stâlcind limba englezăși nu cei din statele agricole din centru care muncesc 14 ore pe zi împreunăcu familia sau muncitorii din Detroit sau Pittsburg. După mine și nu numai, aceia sunt adevărata America! Cu toate acestea, sunt convins că Obama nu se va comporta în mandatul său ca un exponent al negrilor afro-americani, dovedind că este președintele tuturor americanilor. În luna ianuarie, la întoarcerea din America, După o vizităîn statul Ilinois, fieful senatorului Barack Obama, am prezentat opiniei publice vâlcene, entuziasmul populației sărace din SUA privind victoria acestuia, precum și susținerea declaratăa românilor din Chicago care sperăcă vor fi răsplătiți cu sprijin oficial în obținerea rapidă a cetățeniei americane.
Totuși, măîndoiesc de acest lucru, prioritățile noului președinte fiind altele. Românii se pot întreba care va mai fi relația lor cu Statele Unite. Mult hulitul George W. Bush, președintele republican al SUA, este cel care a invitat România în NATO, în 2002, este cel care a venit la București și Constanța, în 2008, este cel care a hotărât baze americane în Dobrogea. George W. Bush își amintește în numeroase ocazii de curcubeul pe care l-a văzut la București, la fel cum bunul său prieten, fostul ambasador american în România, Nicholas Taubman, considerăcă După Marea Britanie țara noastrăeste cel mai de încredere aliat pe care America îl are în Europa. Va mai trece, totuși, timp până când relația București-Washington ar putea săatingăintensitatea de astăzi. Cu alte cuvinte, va mai dura până când Obama va găsi România pe hartă. Dar până atunci, existăun pericol major ca Barack Obama săaibădestinul celora din familia Kennedy, John și Robert, care au încercat o apropiere de socialiștii din Est. Noului președinte i se va „coace” la fel o „criză” prin care el va putea arăta întregii lumi cum va reacționa.
Președintele nu este altceva decât „păpușa” cu care se joacă „consilierii” și lobyiștii diferitelor sfere de interese, de regulăcele militare și financiare. În ianuarie, spuneam că America nu este pregătităsăaibăun negru la Casa Albă, concluzie desprinsăîn urma dialogului cu mai mulți americani – americani și, pe acest fond, este posibil orice. Obama a făcut promisiuni de naturăsocială, greu de îndeplinit fără a se umbla la averile bogaților, la reducerea drastică a cheltuielilor de dezvoltare, la creșterea impozitelor, bașca faptul că rasiștii nu au dispărut din istoria contemporanăa celei mai puternice țări din lume. Deja, pe un site american de politică a fost postat următorul banc: „Obama a ajuns la poarta raiului și recomandându-se drept primul președinte de culoare al Americii, Sf. Petru i-a zis mirat: „Zău, n-am auzit despre așa ceva și când ai fost ales?”. „Acum 20 de minute”, răspunse Obama-îngerașul negru”. Fie sănu se ajungăpână aici!