Suntem în pragul unor alegeri, că tre măcar teoretic păreau săfie definitorii, atât pentru tabăra conservatorilor criptocomuniști aflați sub spectrul lui Ion Iliescu, cât și pentru neoliberalii conduși de Traian Băsescu. O temeinică și deasărețea a noii burghezii proletare construităDupă chipul și asemănarea mult lăudatului Vladimir Putin a ruinat, în bunămăsură, esența Neamului Românesc, atât cât mai rămăsese După calvarul unei jumătăți de veac în care a fost încarcerat în temnițele totalitarismului comunist. Substanțialul eșalon al populației active a bătut prima datăcu timiditate la porțile Occidentului, După care, cohorte întregi de meșteri și plugari, muncitori și tehnicieni de toate categoriile au îngroșat peste măsurăpântecul nesătul al unui exod fără precedent în toată istoria noastră. Esența Neamului românesc, atâta cât a mai rămas, a fost trecutăprin toate furcile caudine, de nouănomenclatură, timp de 20 de ani de reînșurubare programatăși sistematică pe noile canoane sociale, politice și economice. De la kilometrul „zero” din Piața Universității, am ajuns la o bornănedefinită… dincolo de care fiii foștilor generali de securitate au devenit prezidențiabili, iar vechii tribuni ai „societății socialiste multilateral dezvoltate” sunt parlamentari, atât la ei acasăcât și în Parlamentul Europei Unite. Când un răzvrătit ca Traian Băsescu reușește măcar pentru o clipăsădeschidăochii unei întregi națiuni aflatăîntr-o somnolențăsorăbunăcu dezastrul, bine înțeles că trebuia sădevină”inamicul public numărul unu”. Semnalul de alarmă, care a debraiat întreaga cloacă criptocomunistăcondusăde Ion Iliescu, a fost o altfel de perestroica decât cea lansatăde Gorbaciov. Traian Băsescu a deschis dosarele Securității, a condamnat, oficial, în plenul Parlamentului, ororile sistemului comunist și a declanșat primul atac pe tărâmul corupției, împotriva lui Dinu Patriciu. Teoretic și practic, marea masăa celor care trebuiau săîl voteze pe Traian Băsescu au părăsit masiv țara, tocmai prin grija și cu asentimentul opoziției acestuia. Moțiunea de cenzură, inițiatăde trioletul politic ce compune tabăra conservatorilor criptocomuniști, a fost votatăși pentru prima datăîn istoria României, un guvern a fost debarcat prin această soluție democrată. Guvernul Boc II a că zut și acum se cautăo soluție de numirea altui premier, dar unul care săfie recunoscă tor celor ce l-au propus, pentru a-l alunga și pe Traian Băsescu de la Cotroceni. Klaus Johannis, premierul găsit de „Alianța împotriva României PSD-PNL-UDMR”, este doar cartea cu care „monstruoasa coaliție” vrea sătrișeze electoratul pe care l-a trădat când a refuzat desființarea pensiilor de lux. Vor acum săne mintăcă doresc un guvern tehnocrat, dar de ce nu l-au dorit până acum? De ce numai acum, la mai puțin de două luni de alegeri și de ce numai până la alegeri? Klaus va fi doar o marionetăși el știe asta. Este doar marea mizăa organizării alegerilor prezidențiale. De ce acceptă? Pentru că este și el român (deși de etnie germană) și, la fel ca restul românilor, acceptăorice compromisuri (deși conștienți că sunt toxice pentru țară ) doar pentru că i se va oferi și lui ceva. Și, cu siguranță, darurile vor fi ceva mai multe decât micii și berile lui Vanghelie. Așa că , dacă Traian Băsescu acceptăaceastă propunere și Klaus este ales prim-ministru, nu îl blamați numai pe el, ci și pe voi înșivă, pentru că , până la urmă, noi am susținut aceste rase de porcine în Parlamentul României. Președintele Băsescu a vrut sămodernizeze România. A avut și premier dispus sămuncească și săse sacrifice. Degeaba. Timp de 19 ani toate legile au fost croite în așa fel încât săle priască „celor aleși”, numai alor lor. Președintele va lua o decizie de numire la Palatul Victoria, în această zi. Mi-e milăde el. Nu știu dacă mai poate săreziste încă 5 ani singur, săînghitătică loșiile neo-comuniștilor și dacă , în viitor, se poate rezuma la pus panseluțe, în grădina de la Cotroceni, așa cum îl sfătuia – dojenindu-l – masonul premier Tăriceanu. Astăzi, toată ziua, la televiziunile naționale ne-a fost prezentat preferatul celor trei partide coalizate împotriva viitorului țării, marea găselnițăsibianăde premier. Am rămas stupefiat de cât de nepotrivit este. Din discursul rostit, am aflat că el nu se va consulta cu Președintele României, privind programul guvernului sau componența sa. Deci primarul Sibiului a decis săse consulte cu partidele, nu cu Președintele care numește prim-ministrul. Care va săzică , lovitura de stat datăde „cei 254” parlamentari, și-a devoalat scopul: „republica Parlamentară ” va decide guvernarea, iar președintele va fi atârnat în cui, decorativ. Iar programele cu care vor defila candidații la președinție, automat devin mincinoase, fără aplicabilitate. Vom ajunge, probabil, la o republică Parlamentară directă, în care „președintele-floare-la-butonieră” va fi numit de parlament, ca în Moldova. Astfel, un candidat ca Ludovic Orban, intrat cu 1700 de voturi în Parlament, de pe locul 3, va putea ajunge Președintele României. Mare economie la pungile cu pui și fainăale unor Mazăre sau Vanghelie, mare economie, pentru moguli. Bunicul meu m-a învățat că „la pomul lăudat sănu te duci cu sacul”. Klaus este prezentat de cei „care este” drept „salvatorul României”. Doamne ajută, săfie așa! Totuși, tot de la bunicul meu am învățat că „spune-mi cu cine te aduni, ca să-ți spun cine ești”. În acest caz, PSD-PC, PNL și UDMR. Tot acest front creat, are iz de „322”, dar sub o sintagmănouă”254″. Ideea lor nu este să-i fie țării mai bine. Ideea este săfie dat jos Băsescu, iar cei care vor capul lui Băsescu stau în umbra miliardelor. Sau a acelora care se complac în credința proastăcă Băsescu este sursa tuturor relelor și că toți ceilalți sunt niște îngerași nevinovați care vor face totul ca săne fie nouăbine, doar dacă pleacă acesta de la Cotroceni. însă , soarta le poate juca acestora un renghi și s-ar putea ca peste un an doi să-i ducă dorul. Johannis Klaus nu este Santa Klaus și nu va putea face minuni fără săsarădin pat în pat. În patul cui și pentru ce, rămâne de văzut. Îmi doresc un guvern de oameni adevărați, patrioți și bine intenționați. Dar mai existăașa ceva în România?
Romeo Popescu