Acasă Arhiva 2 Smeoreanu, pentru noi, este un Traian Guminski doi

Smeoreanu, pentru noi, este un Traian Guminski doi

  „Ziariștii proști își urăsc personajele” – G.S.

 

La revenirea în Rm. Vâlcea, relațiile dintre noi și ziaristul George Smeoreanu au fost excelente. Vizite în redacție, băut whisky la ceas de seară, dialog fructuos, colaborare etc. Pe parcursul amiciției ce se înfiripa, disputa ce noul venit a creat-o artificial cu prietenul său Petre Tănăsoaica, am interpretat-o ca pe un scenariu convenit, pentru (re)afirmarea sa, După o absențăapreciabilădin orașul nostru. Dar s-a dovedit că nu este așa, orgoliul și umorile fiecă ruia exacerbând și tensionând relația, ajunsă, acum, la paroxism. Pe parcursul a câteva luni bune, noi ne-am întrebuințat serios pentru a diminua efectele scandalului declanșat, ce a început săse manifeste și public, conștientizând că George Smeoreanu va pierde disputa declanșatăchiar de el, trecutul său nefiind unul glorios și existând foarte mulți vâlceni care au ce-i reproșa. Nenumărate au fost cererile ce i le-am adresat de a nu mai da cu bățul prin gard, rugându-l sănu întindăprea mult coarda, încă ierând până și ziariștii locali, dar nu a înțeles nimic. Prin multiple articole, publicate în on-line-ul său „Criterii Politice”, el l-a insultat și calomniat pe Tănăsoaica, ajungând ca între ei sănu mai existe nimic de reconciliat. Surprinzător, fără să-i fi făcut decât servicii, George Smeoreanu ne-a băgat și pe noi în mocirla în care l-a atras pe Tănăsoaica, insultându-ne nepermis, batjocoritor. Stând și judecând la rece, am ajuns la concluzia că ziaristul revenit acasăeste bolnav psihic, afirmație pe care vrem săo argumentăm aici. Vom lua ca bazăde comparație articolele scrise de el până în luna iulie a acestui an, lunăîn care a declanșat atacul de presă nu numai împotriva lui Petre Tănăsoaica, dar și împotriva noastră. Asta, pe fondul unei bune înțelegeri și respect reciproc. De neînțeles. Nu stăm acum săcă utăm „cauza” ce i-a declanșat boala și, prin acest serial de presă , ne referim numai la comportamentul său revoltător, pentru a-l putea face săînțeleagăefectul provocă rilor insultătoare și că trebuie să-și schimbe stilul de comportare jurnalistică . Pe la începuturi, în ziarul său on-line, Smeoreanu a scris:

” Când citesc textele ca briciul scrise de Romeo Popescu, ori editorialele ca un camion greu ale lui Petre Tănăsoaica, ori pamfletele lui Silviu Popescu, chiar am satisfacția că citesc presă . Când îi citesc pe juniori, simt că lipsește ceva, e numai dorința de afirmare și aproape nimic în plus. Aud scrâșnirea măselelor și atât”. (articolul intitulat „Nimeni nu ne-a înjurat așa frumos”).

Frumos, nu? Numai că , mai apoi, la începutul lunii august a acestui an, ziaristul Smeoreanu și-a devoalat convingerea și aprecierea pentru cei lăudați mai sus, denumindu-i „circarii iluziilor pierdute”. Rețineți, vărog, noi ne situasem într-o neutralitate Față de disputa sa cu Tănăsoaica, lucru care ne-a costat și veți vedea de ce. Apoi, în semn de înaltăprețuire pentru cititorii săi, a întors-o brusc, afirmând:

„Venirea mea la conducerea VTV (televiziune locală) i-a deranjat vizibil pe cei din vechea gardăa presei vâlcene și mai puțin pe cei din tânăra gardă(recitiți ce a spus mai sus, când îi aprecia pe cei trei ziariști – n.r.). Mecanicismul acesta demonstreazăcă actorii nu au evoluat din momentul în care i-am lăsat, ba din contra, i-am regăsit mai bazilari, mai rigizi. Anchiloza se datoreazăadâncirii în provincialitate, în aceeași măsurăînsă și sărăciei, uzurii, andropauzei, lipsei de imaginație, de chef, de speranță. În plus, micile lor lupte locale ridicate în delir la rangul de război homeric i-au uzat pe combatanții cu condei, acum atârnând ca niște rufe rupte pe sârmele unei spălătorese bătrâne”.

Nu știm ce resorturi interioare i-au determinat afirmațiile astea bizare, dar anticipăm că , După ce a băut o sticlăde scotch, tomnaticul ziarist a început săse creadă”Dumnezeul presei” și a întors-o ca la Ploiești. Din „vechea gardă” fac parte Ion Barbu, Romeo Popescu, Petre Tănăsoaica și el, George Smeoreanu. De ce s-a adresat și Vocii Vâlcii, cu prostiile menționate, După ce, zi de zi, ne-a lăudat publicația (în cadrul emisiunii televizate „Povestea presei”) și pe redactorul – șef al ei, nu am înțeles? A turbat de ceva? Continuă m:

„Acești crai ai unei prese vechi au evoluat spre Pirgu, așa cum universul obosit evolueazăspre roșu. Infatuare de păuni jumuliți, fard tot mai gros tencuit pe fălcile că zute, zgomot spart de oale ruginite, cam aceasta este starea în care i-am regăsit pe circarii iluziilor pierdute. La o orăde mers cu mașina, ei nu mai reprezintănimic. Ceea ce nu se spune este că stimabilii nu au talent, textele lor au rămas la retorica presei de acum două zeci de ani, în vreme ce foștii ucenici inovează, fără a avea însă curajul de a se îndepărta prea mult de casele părăginite în care au crescut”.

Și cum prietenul său Bachus, cu care „tăinuiește”, în singurătate, toată noaptea, la că suța lui din Albota/Argeș, i-a declanșat megalomania, iatăce scrie despre el, comparativ cu „vechea gardă” a presei vâlcene:

„Eu am evoluat (se vede „maestre”! – n.r.), evident, pe alte coordonate și, instruindu-măla vreme și continuu, am scă pat de viziunea bolnavăa gloriei purtate pe mica stradămare a orașului. Un relativism funciar m-a imunizat la gripa provincialismului, iar ordinea valorilor mele e de regăsit oriunde pe planetă. Oricât ar părea de banal, cultura generalăface diferența,iar disciplina și ritmul definesc performanța. În plus, întinsul cât plapuma e întotdeauna folositor”..

Ce ar mai fi de zis? Nimic, despre bețiv, ci doar compasiune pentru demnitatea lui de ziarist, pierdută în alcool. Evident, patronul postului de televiziune unde crede că -și va câștiga faima, i-a cerut sărenunțe la insulte și calomnii, dar, ca săarate ce „docil” este el, a mai scris un editorial insultător la adresa noastră, intitulat „În nemernicia mea, ca un câine turbat”, mimând că regretăinsultele și prostiile proferate.Nu încercă m acum să-l recatalogăm, pentru că omul acesta își are locul lui pe policioara „expiraților” vremii, dar vrem să-l facem săconștientizeze că este, cu adevărat, expirat. În ședințele sale de redacție de la televiziune, tot repetă, ca un papaguș, că nu-l va da nimeni afarădin post (de parcă asta ar putea săo facă altcineva decât patronii mujlocului de informare), dorind săinsufle ideea că stăbine cu patronatul, se bucurăde apreciere și că -i imbatabil pe scaunul de colaborator tv.

Smeorene, nici nu știi cât de mic începi săfii!. A început numărătoarea inversăși tu SINGUR te vei da afară. Reține!

Dar până atunci, se cuvine ca abulicul ziarist săprimească răspunsul cuvenit la un mesaj din textul articolului menționat, mesaj care îi vizeazăîn mod direct, pe Romeo Popescu și Petre Tănăsoaica:

„Acum, măvoi referi strict la dumnevoastră, domnilor Romeo Popescu și Petre Tănăsoaica (pentru cei care nu știu despre cine este vorba, precizez că sunt niște ziariști din județul Vâlcea). Dumneavoastrădoriți, După câte am înțeles, sădeclar oficial că sunteți mai buni ca mine, mai pricepuți, mai inteligenți, mai incoruptibili, mai oameni. O declar: da, așa sunteți, mai buni ca mine din toate punctele de vedere. Doriți sălegalizez aceastărecunoaștere la notariat ? Dacă legea permite, voi face și acest lucru. Mai mult de atât, ce mai vreți de la mine, spuneți drept!”

După cum puteți constata, singurătatea de la Albota (Smeoreanu scrie articolele insultătoare numai în că suța sa de la țară) și complexul în care s-a adâncit, îi declanșeazăteama pentru viitor și încearcă săse dea cocoș, pe când el este doar un biet motan opărit. Un Traian Guminski II și văvom explica altădată”de ce?”. Apogeul nesimțirii sale a fost atins în fragmentul următor și cum „cui pe cui se scoate”, vom fi și noi nesimțiți, în răspunsul ce-l primește aici. În altăparte, va vedea cum va fi! Văcerem scuze, dar asta-i limba în care scrie și pe care o înțelege Smeoreanu:

„Doriți săconsemnez că respect ziarele „Viața Vâlcii” și „Vocea Vâlcii” ? Cum săscriu, cu sânge ? Cu sânge scriu. (Aici, în nemernicia mea, ca un câine turbat, m-au mâncat degetele săvăîntreb dacă nu preferați alte substanțe ale corpului, dar măabțin). Cu sânge scriu, cu s-â-n-g-e-e-e-e ! Mulțumiți?”

Citind o astfel de exprimare, am rămas consternați. Unde-i intelectualul, educatul și civilizatul George Smeoreanu? Precum în ghicitoarea aceea care întreabă”unde-i rima?”, După ce ți se spune preambulul „Foaie verde barabulă, stăm în apăpână la brâu”, toate fostele calități pozitive ale unui bărbat demn și onorabil au intrat la apăși s-au micșorat, ca rima la care ne referim. La întrebarea dacă preferăm alte substanțe ale corpului său, decât sângele, îi răspundem: Da. Bagă-ți degetul în fund, până la cotor și cu substanța aceea scrie-ți mare pe corp „RATAT” și privește-te în oglindă. Ce miros simți că emani? De RA(T)AT? Asta dovedești că ești, precum substanța pe care o subînțelegi. Nu am crezut că sensibilul și politicosul ziarist din „vechea gardă” – George Smeoreanu poate sădecadăîntr-atât. Dar ce să-i faci, în viață, odatăcu scurgerea timpului, orice armăsar ajunge gloabă. (continuare în numărul viitor)

 

Întrebări la care că utăm răspunsuri, pentru numărul viitor:

” De ce a murit mama lui George Smeoreanu și în ce condiții?

” Cine l-a turnat la Secu, pe Gheorghe Cîrstea, fostul redactor șef al ziarului comunist „Orizont” și cine-i are pe conștiințăsinuciderea?

.. Și mai avem destule întrebări!

image_pdfVezi ca PDFimage_printPrintează articolul

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.