Subiectul ce a ținut buletinele de știri și primele pagini ale ziarelor, care a provocat greața și a ridicat fiori orică rui om de bun simț din România, este de bunăseamălegat de salariile unor slugoi politici. Șefii unor agenții guvernamentale, directorii unor întreprinderi de stat, membrii Consiliilor de Administrație de la unele întreprinderi de stat, funcționari de prin ministere și alte slugi politice ajunse în aceste funcții doar pentru lipsa coloanei vertebrale, încaseazălunar din bugetul statului, adică din buzunarele celor mulți, adevărate averi. Și nimeni n-a știut! Premierul Tăriceanu a declarat nonșalant că nu are cunoștințăde așa ceva, dar va dispune verifică ri. În același timp, unii dintre acești șefi au recunoscut că -și umplu buzunarele nesperat, dar au menționat că meritălefurile. Alții au recurs la mijloace la limita legii. Unii și-au pus la secret declarațiile de avere, alții și-au ascuns veniturile salariale sau, pur și simplu, mint frumos că nu sunt adevărate acele sume apărute în presă . Demnitari și directori la stat încasează, fără control, salarii de zeci de mii de euro pe lună. Banii mulți îi leagăpe aceștia de politicienii care îi numesc și îi țin în funcții.
Pe lângă acești directori, șefi, șefuleți etc. acum s-au trezit profesorii – pentru care nu conteazăperformanța, portofelul plin săfie și funcționarii publici – acea categorie mult blamatăde toți, fie agenți economici, fie persoane fizice, din cauza birocrației excesive, a necunoașterii legilor și a educației care lasăde dorit. Toți strigăcă vor lefuri cât mai mari, dar niciunul n-a spus că vrea și sarcini de serviciu mai mari și responsabilități. Asta e capitalismul în care trăim de aproape două decenii. Unii mai „șmecheri” bagămâinile până la cot în bugetul statului, iar cei mulți cotizeazătot la acel buget. Interesantăeste poziția unor astfel de șefi de agenții, agențioare și alte „jucă rii” inventate tocmai pentru a recompensa slugile politice. Șefa Fondului Proprietatea, rudăcu cine trebuie, primește lunar din bugetul sărac al statului numai vreo 17. 000 de euro. Alții mai „tari” de la Agenția Naționalăpentru Reglementare în domeniul Energiei, agenție care nu știe ce reglementează( ), primesc până la 50. 000 euro lunar, dar nu numai din salarii, ci și din sporuri.
Mergem mai departe și vedem că un individ șef la Romsilva încaseazăși el câteva zeci de mii de euro lunar. La Poșta Românăsituația e la fel, la Agenția pentru Valorificarea Activelor Statului, treaba e și mai gravăși lista e lungătare. Problema e că acele agenții, cum ar fi cea antidrog, unde nu se întâmplănimic sau cea a tineretului, unde la fel e liniște mormântalăși așa mai departe, au pui în fiecare județ, iar angajații din teritoriu (adică rudele șefilor de pe la județ și a altor șmecheri) „papă” tot salarii colosale și absolut fără motivație. Măîntreba recent un profesor tânăr și îndrăgostit de profesia lui nobilă, ce ar trebui săfacă un absolvent de studii superioare, la fel ca orice șef al unei agenții guvernamentale, ca sălucreze într-o astfel de instituție? Răspunsul este unul singur: săcare geanta unui „șmecher” din politică , săn-aibăcoloanăvertebralăși cam atât, că de pregătire sau experiențănu-i nevoie. Președintele României a spus recent că salariile foarte mari ale șefilor de agenții guvernamentale reprezintăexpresia lăcomiei și a nesimțirii politicului.
O afirmație reală, dar e veche situația și nu știm dacă Băsescu n-ar fi putut interveni până acum. Salariile umflate ale unor salariați ai statului îi fidelizeazăFață de politicienii care îi numesc și îi mențin în funcții. Instituțiile de stat devin o mizăimportantăîn lupta dintre partide și, din această cauză, sunt conduse pentru interesul personal și de grup. În concluzie, avem o situație „interesantă”, pe care nimeni nu riscă acum s-o rezolve, că vin alegerile. Dar măcar După alegeri dacă s-ar legifera, printr-o singurălege, salarizarea personalului bugetar, și tot ar fi bine. Acum, liberalii cautăsoluții pentru a ieși cât mai puțin șifonați din problema creatăde refuzul de a majora salariile profesorilor cu 50%. Emiterea unei ordonanțe de urgențăde blocare a majorării este poziția dominantăla nivelul executivului. Nu zice nimeni că profesorii nu ar merita creșteri salariale. Doar că nu sunt singurii care le merită. De ce nu privește nimeni situația și prin prisma avantajelor pe care le are meseria de cadru didactic? Pentru că nu sunt deloc puține. Dar nimeni nu vrea sărecunoască . Imaginea cadrului didactic din România așa cum este de multe ori prezentatăîn mass-media e mult distorsionată. Sunt compătimiți de parcă mai au puțin și ajung în stradăde atâta sărăcie. De ce ar fi ei îndreptățiți sătrăiască cu 50% mai bine decât restul populației țării? Pentru ca li se dăapăla moarăîn scop electoral. Văd că toți bugetarii care trăiesc din banii contribuabililor s-au apucat săcearăsalarii mari.
În industria ușoară, salariile sunt cam de 7 milioane, în medie. În comerț, salariile sunt în jur de 8 milioane lei. În celelalte industrii, salariile nu depășesc 10 milioane, în medie. Este revoltător ca toți bugetarii care nu produc nimic de calitate – învățământ la pământ, în spitale sunt mai multe buzunare pentru plicuri decât halate, funcționarul public se poartăcu cetățeanul ca o zdreanță, toată haita asta, stăhulpavăpe banii de la buget. E normal săse mărească salariile unor categorii sociale, în criza Financiară internațională? Nu se gândește nimeni că dacă criza lovește economia țării, sute de mii de oameni vor ajunge șomeri și, dacă mai vine și o inflație peste noi, primii care vor muri de foame vor fi șomerii, pensionarii și muncitorii cu salarii mici? Atunci nu va fi vorba de guvern, de partide, ci de supraviețuire.