Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

SĂPTĂMÂNA vâlceană PE SCURT

” ziaristul George Smeoreanu a publicat un articol critic, defăimător, de o duritate surprinzătoare la autor, adresat unui confrate de breaslă” ia săvedem noi cine sunt „liberalii” ăștia de nu mai poți săscoți capul afară, că te și mușcă , răzvrătiții, de fruntea lui ” RUGĂCIUNEA MOGULILOR: „Coșmarul nostru, carele ești în dealul Cotrocenilor, blestemat fie numele tău, sănu fie Împărăția ta, pentru că poporul te-a pus la loc, atunci când noi te-am suspendat, sănu ne bagi la „sfânta” pușcă rie!… „

” În al său cotidian de suflet – CRITERII POLITICE, ziaristul George Smeoreanu, director de programe la Televiziunea VTV, din Rm. Vâlcea, cu doar două zile în urmă, a publicat un articol critic, defăimător, de o duritate surprinzătoare la autor, adresat unui confrate de breaslă, articol care lasăloc la o mulțime de interpretări, negative sau pozitive, După cititor. Deși nu sunt prea convins de defectele subiectului „malaxat”, apreciez stilul literar inconfundabil al autorului pamfletului, al compunerii textului incriminator, genialitatea descrierii comportării profesionale negative a „eroului”, dar cred și în subiectivismul aprecierilor făcute. Și asta deoarece consumatorii acestui gen de presă nu știu la cine se referătirada de epitete și insinuări (este un mesaj cu trimitere subtilăcă tre cel vizat, știut doar de semnatar și nu de cititori), lăsând cititorul cu ochii în soare, ca să-și imagineze tot ce vrea el, despre toți și toate. După cum o impune balcanismul care ne bântuie mai tot timpul, publicul țintăeste tentat săia numai partea rea a lucrurilor spuse critic despre cineva sau ceva și, în acest caz aparte, săconsidere că este vizat oricare ziarist din presa locală. Grav este faptul că articolul a apărut pe fondul polemicii (nereprezentative) dintre doi buni amici Petre Tănăsoaica și George Smeoreanu, amiciție sincopatăTEMPORAR. Încă de la prima orăa zilei în care scriem acest material de presă , mulți dintre prietenii comuni ne-au sunat la redacție, întrebându-ne, nedumeriți, la care dintre ziariștii locali se referă”inginerul de ziare” Smeoreanu și cum este posibil săfie că lcatăîn picioare demnitatea subiectului vizat, om dintr-o comunitate civilizată, probabil familist și cu un loc public bine statutat în societatea vâlceană ? Pentru a înlătura orice dubiu, l-am interpelat, telefonic, pe George Smeoreanu, care a dorit să-și precizeze poziția exprimatăîn cotidianul său. „De ieri, zi în care am scris articolul acesta, măaflu în Argeș. Casa mea este la Albota, lângă Pitești și, la sfârșitul săptămânii, măreîntorc să-mi încarc bateriile, în fieful meu sufletesc. Citind presa argeșeană, am constatat că iar s-a mai găsit unul care să-mi rupăpantalonii, pe la spate. Tot ceea ce a afirmat individul, într-un ziar de aici, mincinos, despre mine, m-a determinat să-i dau o replică acidă, prin pamfletul care pare să-i deranjeze pe alții, dar fără convingerea că omul s-ar potoli sau ar înțelege ceva din ceea ce am scris NUMAI la adresa lui. De altfel, dacă prietenii comuni ar fi verificat paginile on-line ale „Criteriilor Politice”, ar fi putut constata că pamfletul a fost prezentat în secțiunea „Argeș” și nu în aceea unde sunt postate articole despre „Vâlcea”. Oricum, îi asigur pe toți cei interesați că în județul nostru (Vâlcea – n.r.) nu existăziariști de o așa proastăcalitate, cu „talent de curvăpublicistică ” că ruia săi se dea să mănânce în particular doar ceea ce trebuie săvomite în piața publică , folosindu-i-se stomacul, nu inteligența.” Redăm, mai jos, articolul în cauză:

UNIC ÎN ABJECÎIE, INIMITABIL ÎN DEJECÎIE

Existăun anumit tip de ziarist de succes al că rui portret robot nu e greu de creionat. Voi încerca săîl schițez din câteva tușe, curios fiind săvăd dacă se recunoaște cineva în crochiul meu. Ziaristul de succes la care mărefer are talent, unul aparte, pe care l-aș defini cu expresia „talent de curvăpublicistică „. Vreau săspun că omului i-ar dispărea farmecul și nu ar mai fi interesant dacă ar scrie cinstit, corect, principial. Așa cum o curvănu poate să-și arate calitățile decât într-un mediu nocturn, plin de fum de țigarăși aburi de alcool, individul își dămăsura talentului doar în texte împănate cu insulte și amenințări, cu insinuări și batjocoriri. Luați-l și puneți-l săscrie un articol cu miez și va da chix, cereți-i săcompunăun text bazat pe fapte obiective și se va stinge ca lumânarea. Cereți-i însă – și plătiți-l pentru asta – săînjure pe cineva și degetele individului vor alerga voios pe tastatură, fiindcă la asta se pricepe mai bine ca oricine. Sunt viermi, moluște, nevertebrate din acestea care trăiesc doar în medii în care nu existăoxigen, cum le-ai scos la aer, cum se sufocă . Individul are o anumităcredibilitate, una de târfăviolată, adică ea e violată, nu zicem nu, atâta doar că pare a-și fi negociat violul. În plus, gazetarul nostru solicităîntotdeauna săi se repereze onoarea, principala valoare la care face trimitere fiind tocmai această onoare pe care nu o mai posedăde multăvreme. Toți ne-am confruntat în viațăcu genul acesta de caracter: ciufut și ranchiunos, cinic și jegos. Te-ar lăsa săîi rupi un deget doar pentru a te putea acuza de tentativăde omor, ți-ar da și nevasta, doar pentru a face rost de un scandal de adulter. Îl puteți recunoaște și După mers pe stimabilul. E cel mai țanțoș, mai împăunat, mai intempestiv. Asta în public, fiindcă în privat e nevrotic, bolnăvicios, irascibil, fricos. El începe un dialog întotdeauna onctuos, de parcă tocmai ar fi ieșit dintr-o cadăplină cu ulei, pentru a-l termina cu concluzii dramatice, proorociri apocaliptice și insinuări de slugăbeată. Omul vrea săparăplin de secrete și lasăsăse înțeleagăcă ar exista oameni importanți care își pun informațiile cele mai prețioase în tolba lui, numai că adevărul este altul, adică individului i se dăsă mănânce în particular doar ceea ce trebuie săvomite în piața publică , așadar i se folosește stomacul, nu inteligența. În fine, aceasta este doar o schiță, așa cum am spus, pentru un portret ar fi nevoie de ceva timp și nimeni nu i-l acordă. Iar dacă m-am distrat puțin scriind cele de mai sus a fost pentru a face o scurtăși clarădemonstrație: deși m-am exprimat la modul general, nimeni nu va face nicio confuzie. El e doar unul în abjecție și inimitabil în dejecție. Așa-i ? ” Un articol de Gheorghe Smeoreanu (2009-08-01)

” Ia săvedem noi cine sunt „liberalii” ăștia de nu mai poți săscoți capul afară, că te și mușcă , răzvrătiții, de fruntea lui. Oasele Brătienilor se răsucesc în mormânt când văd pe mâna cui a încă put acest partid istoric. Săvedem: ” Mircea Ionescu Quintus – președinte de onoare, informator al Securității dovedit ” Dan Amedeo Lăzărescu (decedat) – tatăl vitreg al Tăriceanului, informator al Securității, dovedit și el ” Bălăceanu Stolnici – ultimul „boier în viață”. Asupra acestui individ, merităsăne „aplecă m”, puțin: considerat ca fiind fiul vitreg al Regelui Carol al II-lea, este unul dintre cei mai siniștrii turnători la Securitate. Bazându-se pe prietenia oferităde Dan Georgescu, director al postului de radio „Europa Liberă”, pătrunde în casa acestuia și oferăulterior Securității planurile casei unde a fost găzduit cu prietenie. Ulterior, Securitatea îl asasineazăpe ziaristul anticomunist. Ani de zile, privit ca un reper moral în societatea românească , acest individ a fost deconspirat odatăcu punerea în circulație a dosarelor securității ” IOAN GHIȘE – fost securist activ, actualmente parlamentar ” DINU PATRICIU – fost secretar cu propaganda în Institutul de Arhitectură, (să-mi spuneți și mie cum un arhitect ajunge peste noapte magnat al petrolului). A fost, alături de Tăriceanu, unul dintre artizanii ruperii PNL-ului, în 1991, în vederea șubrezirii acestuia. În anii ’80, acest Patriciu frecventa celebrul „GRUP DE LA TROCADERO”, care era format din oameni de încredere ai Securității, pregătiți săpreia conducerea țării După moartea lui Ceaușescu, grup din care, printre alții, făceau parte și… Adrian Năstase și că lin Popescu Tăriceanu ” NORICA NICOLAI, procuror făcut „pe puncte” la facultatea FF, „om dedicat cauzei”, a pus umărul la prăbușirea PNÎ-CD-ului, singurul partid anticomunist din anii ’90 ” CĂLIN POPESCU TĂRICEANU – din același „Grup de la Trocadeo” ” RELU FENECHIU și gașca lui de miniștrii, individ apropiat grupurilor de interese financiare ale PSD-ului ” EMIL HASSOTI – lider PNL, colaborator – firește! – al aceleiași Securități ” DECEBAL TRAIAN REMEȘ (interesant că toți indivizii ăștia au, în general, două prenume, nu de alta, dar sănu-i confunde „plebea”) – vestitul ministru „cârnățar”, surprins, în direct, când primea șpagă” PETRE ROMAN (nu vrem Kent, nu vrem valută, vrem ca Roman săne… facă bine) – fost prim – ministru, responsabil, alături, de Ion Iliescu, de reprimarea, în forță, prin aducerea minerilor în București și pedepsirea fenomenului „Piața Universității” ” CRISTIAN ADOMNIÎEI – fost ministru al învățământului, individ care habar nu are câte stele sunt pe drapelul U.E., dar veșnic că lător pe banii statului cu elicoptere închiriate. ” Chioariu – un alt individ, fostul ministru al Justiției din perioada Tăriceanu, individ care a terminat facultatea de drept „prin corespondență”. Una dintre primele lui acțiuni, ca ministru, a fost o vizităaeropurtatăla Iași, pentru… o baie în piscina unui club de noapte de acolo, să-l vadătoată”top-imea” ieșeanăce a ajuns el. După ce te uiți la ăștia, te întrebi care e diferența între PRM-ul VC-ului Tudor și PNL…?