La sfârșitul săptămânii trecute, conducerea societății comerciale OLTCHIM a convocat o conferințăde presă la care a invitat întreaga presă locală” într-un cotidian scris pe genunchi, pentru a fi dăruit vâlcenilor, apar tot felul de nărozenii, despre unii sau despre alții, sub semnătura lui Radu Tăcutu, un bărbat cu fustăși gaurăîn piept, oligofren și neînțărcat ” și pentru că am amintit de americani, aflați că Agenția Centralăde Informații a Statelor Unite (CIA) vrea săangajeze bancheri și traderi din fonduri de investiții ” când este vorba de ziaristul Silviu Popescu, nimic nu ne mai surprinde „
” La sfârșitul săptămânii trecute, conducerea societății comerciale OLTCHIM a convocat o conferințăde presă la care a invitat întreaga presă locală, indiferent dacă mijloacele de informare fac parte din presa care conteazăsau presa care zgârie hârtia numai pentru a mai avea ce bea și mânca, acum și în viitor. Nu mare le-a fost mirarea celor prezenți când, aproape de sfârșitul conferinței, a apărut și ziaristul oportunist Silviu Popescu, omul care a luptat din răsputeri mediatic sădistrugăOLTCHIM-ul, făcând jocul acționarului minoritar polonez PCC. Ca un motan jigărit, negru la Față și cu ochii duși în fundul capului, el s-a așezat la un colț de masăși a început sămimeze consemnarea celor spuse de managerul general Constantin Roibu. Am fost convinși că prezența lui la întâlnirea întregii conduceri a societății comerciale cu presa, nu urmărește ideea solidarizării cu neplăcuta situație în care se aflăOLTCHIM-ul, ci, mai degrabă, săobțină, un contract de publicitate, iar în cazul că ar fi fost refuzat, săaibă”materie primă” de malaxat, cu ură, neprofesional. Ce păcat că nu am avut cu cine pune pariu, că așa s-a și întâmplat. Dovedindu-și, din nou, sufletul negru și ura ce o poartăOLTCHIM-ului, Silviu Popescu a scris, în ediția ce a urmat conferinței amintite, că „directorul general Constantin Roibu, a încalcat protocolul conferinței de presă și s-a angajat în discuții – one to one – cu ziariștii prezenți, care au pus întrebări de tipul „mănăstire-ntr-un picior, ghici ciupercă ce-i”, etc.” O mai mare măgărie ca asta, săștiți că nu este decât el. Nu a existat sau stabilit vreun protocol de presă și nici nu a îndrăznit vreun ziarist săpunăîntrebări curtenitoare, când, în fapt, situația prezentatăafișa aspecte negative în curtea sindicatului Oltchim și tocmai acest lucru s-a analizat și antamat. După evenimentul de presă , Silviu Popescu a luat poziția cerșetorului umil și înglobat de datorii, pe culoarul pe unde știa că va trece directorul general Constantin Roibu, spre cabinetul său. fără să-l bage în seamă, acesta a trecut de ziaristul aflat cu coada între picioare, ignorându-l, de supărat ce era. Cu glas timid, Popescu l-a rugat pe acela pe care l-a torturat mai mult de un an de zile, prin insulte și calomnii grosiere, să-l primească în audiență, pentru că vrea să-l roage „ceva”. „Știu ce vrei și nu te pot întâlni mai devreme de 1 iulie. Voi fi plecat”. Simțind că numai educația și diplomația l-au ținut pe omul că ruia i-a vrut răul (și alături de acesta, a vrut răul și OLTCHIM-ului, ca „fan” PCC – Zaremba!) sănu-i transmităniște trimiteri cu adresă, înmulțiri canine, etc., a doua zi a și compus o nouăarie a calomniei, ridiculizând ziariștii combatanți de la conferința de presă . Băi, Silviule, crezi tu că meriți săprimești publicitate de la societatea pe care ai murdărit-o cu noroi și ai batjocorit-o (prin conducă torul ei) După cum îți este educația și formația de cartier?
” Într-un cotidian scris pe genunchi, pentru a fi dăruit vâlcenilor, apar tot felul de nărozenii, despre unii sau despre alții, sub semnătura lui Radu Tăcutu, un bărbat cu fustăși gaurăîn piept, oligofren și neînțărcat. Tot bătându-se cu că rămida-n piept, dându-se „procurorul” vieții noastre cotidiene și „magnificul” presei locale, Tăcutu acesta a ajuns că aibăo gaurăunde nu trebuie, că doar nu putea să-și dea cu că rămida în locul anatomic hărăzit de Dumnezeu, la facerea lumii, pentru bărbăția bărbaților. Pentru că , da, metaforic (sau mai știi?) Radu Tăcutu pare a fi femeie. Și cum stătea ea, femeia asta cu gaură-n piept, cu gânditorul său pe cimentul rece, a făcut „cinstită” (de curvăce este o parte a presei) și a debitat niște prostii pentru care ar merita săfie pedepsităprin instanța de judecată. Cică , spune el, într-o zi a râs cu poftă, la cafea, pentru că „Gheorghe – No Name Gheorghe” și-a unit nevoile cu VTV – o televiziune cu sediul în Rm. Vâlcea. Desigur, ați ghicit, el se referăla ziaristul profesionist, inginerul de ziare George Smeoreanu, care, în zbaterile sale „inginerești” și-a completat proiectul ziarului electronic regional „Criterii Politice”, cu vișina de pe tort, numită”presa în imagini”. Nimic nu-i rău în asta și pionieratul proiectului mai reliefeazăodatădragostea acestuia pentru comunicarea prin presă . Ofticată, doamna Radu Tăcutu și-a pus poalele-n cap (ca săi se vadă”chibrițelul” ce nu-i definește sexul) întrebând „Oare în ce fazăa „proiectului” îi va da doamna Maria Tudor lui „Gheorghe – No Name Gheorghe” cu poșeta în cap? că nici nu se pune problema sănu-i dea, așa cum le-a mai dat – în alte faze ale altor proiecte – și lui Petrică , și lui Romică , și altora”. Nu este greu de înțeles că „Petrică ” este Petre Tănăsoaica și „Romică ” este Romeo Popescu, colegi de-ai lui de breaslă, care l-au surclasat, jurnalistic, până acum, precum „simplonul”, trecând pe lângă „mărfar”. că pseudonimatul (nu am zis „psihopatul”) Radu Tăcutu îi mai insultăodatăpe cei trei ziariști din cauza că rora nu are el loc pe piața publicistică vâlceană , nu mai este o surpriză. De unde nu este, nici Dumnezeu nu cere și „tăticii” lui îl ignorăși acum, ca pe un lepros (profesional) ce este. Dar săo implici în măgăria asta pe femeia de afaceri Maria Tudor, sugerând că le-ar fi dat cu poșeta în cap lui Tănăsoaica și Popescu, este prea de tot. O mai mare calomnie ca asta, nici că a scris vreodatăpârdalnicul ofticat. Nu știm ce măsurăva lua doamna Maria Tudor, calomniatăcă ar fi „bătăușa” unor ziariști, dar sigur, noi nu-l vom da în judecată, în schimb îi vom aplica „tehnica de tip Guminski” și pe unde-l prindem îi vom da cu poșeta-n cap. O săo rugăm pe doamna Tudor săne facă o surpriză, cadorisindu-ne o poșetăde-a dumneaei, mai ponosităși mai grea, cu care vom încerca reeducarea „Tăcutului”, prin metodele lui Makarenco. Nu se poate ca din spatele unui pseudonim săinsulți și săcalomniezi pe cineva, în baza unui drept ilegal, mincinos și maladiv. Atenție, la „panăde vultur”, Tăcutule! Așteaptă-te să-ți umplem fundul cu pantofi și capul cu poșete…
” Și pentru că am amintit de americani, aflați că Agenția Centralăde Informații a Statelor Unite (CIA) vrea săangajeze bancheri și traderi din fonduri de investiții care săo ajute săprindă”teroriști financiari”, sperând sărecruteze „genii” ce își vor folosi inteligența în slujba națiunii. Apăi, dacă nu i-au și câțiva specialiști în clonări de carduri sau bancomate, de pe la noi – nu-i văd săaibăsucces în acțiunea lor. Iar dacă vor plăti „bine,” le dăm și câțiva din „ăi mari” care se pricep la conturi externe, comerț, privatizări și care, în 1989, aveau 100 de dolari și acum… de un milion de ori mai mult. Spre exemplu, pe Adrian Năstase care-i va putea lăsa și fără case pe naivii americani sau pe Voiculescu – Crescent.
” Când este vorba de ziaristul Silviu Popescu, nimic nu ne mai surprinde. Deși nu a dat în clocot cu prietenia, în ceea ce privește relația cu răposatul nostru coleg de redacție Tudor Iosifaru și nici la înmormântarea lui nu a fost (a venit doar la pomana de la restaurant) și-a permis să-i confiște numele, instituind, zice el, „Premiul Tudor Iosifaru”. Este o nouămârlănie pe care acesta o comite, sfidând familia îndoliatăa celui care nu mai este printre noi și colectivitatea profesională. Am luat legătura, telefonic, cu soția fostului nostru coleg și i-am cerut să-i interzică individului de a folosi numele lui Tudor Iosifaru, în afara unei asociații sau fundații din care săfacă parte și fiul acestuia. Aceasta este singura cale demnă, corectă, onorabilăși echitabilăde a aminti existența, în contemporanitate, a celui ce a fost un mare om de litere, culturăși gazetar TUDOR IOSIFARU! Cine va face parte din juriul ce va da acest premiu, din moment ce brandul Iosifaru este proprietatea familiei lui și aceștia nu știu nimic de instituirea premiului? Ba, mai mult, nici nu fusesera ingropate rămășițele pământești ale colegului nostru și ambuscatul de Silviu a și anunțat confiscarea numelui acestuia, la un premiu virtual. Știm sigur că omul, din lipsăde credibilitate, s-a grăbit săfacă anunțul, doar-doar l-o băga și pe el cineva în seamă, zicându-i că are valoare…