” unul dintre deputații PSD mai puțin cunoscuți în județ este Dan Constantin Mazilu. Acesta își desfășoarăactivitatea politică în Colegiul Bălcești și, din auzite, nu se poate spune că acesta nu este alături de electoratul care i-a dat girul său spre parlament sau că nu este productiv social și politic ” cârcotașii lui Băsescu, Îopăilăși Crinuța, au demarat critica obraznică , chiar într-a treia zi de Crăciun. Oare, ei nu au observat că principala calitate a președintelui este săse bucure de sufragiul majorității? Recunoaștem că majoritatea a fost la limită, dar a fost învingătoare ” După cum bine se știe, în Partidul Social Democrat (PSD) se preconizeazăa fi mare deranj în această primăvară „
” Unul dintre deputații PSD mai puțin cunoscuți în județ este Dan Constantin Mazilu. Acesta își desfășoarăactivitatea politică în Colegiul Bălcești și, din auzite, nu se poate spune că acesta nu este alături de electoratul care i-a dat girul său spre parlament sau că nu este productiv social și politic. Capitolul activității sale este necunoscut multor vâlceni (și în special râmnicenilor) pentru că omul are lângă el niște pseudo-purtători de cuvânt, care îi aduc numai prejudicii de imagine și îl decredibilizează, chiar în fieful său politic. Nu ne-am propus să-i aducem la cunoștință, public, situația jenantăîn care este pus, dar nici nu putem sănu sancționăm faptul că o așa zisăziaristă(cu performanțe oriunde, dar nu în presă ) – consilier personal al deputatului – invităla conferințele de presă pe care acesta le organizează, numai pe ochi frumoși sau pe criterii de preaplecă ciune, nesocotind publicațiile care l-au criticat, anterior, pe deputat. La sfârșitul anului 2009, s-a consumat cea de-a 5-a conferințăde presă la care VOCEA VÂLCII nu a fost invitată, „Laura Andreșan” de pe lângă parlamentar, neglijându-ne odatăîn plus. Aceasta se pretinde ziaristă, dar obstrucționeazăgrav accesul la libera informare, aducând prejudicii libertății cuvântului. Din solidaritate de breaslă, la conferința de presă la care ne referim, ziariștii prezenți l-au întrebat pe Dan Constantin Mazilu, de ce nu este prezent și un reprezentant al Vocii Vâlcii, în sală. Surprins, deputatul a întrebat-o pe „Laura Andreșan” a sa, despre penibila situație în care a fost pus. „Nu i-am invitat eu, Dane, că doar știi că te-au criticat”. Răspunsul ce a răsunat în sala evenimentului spune totul despre personalitatea deputatului Mazilu, relația sa cu purtătoarea de cuvânt și despre calitatea acesteia ca ziarist. Acum, că am aflat dedesubtul ignorării, nu mai suntem nedumeriți, dar ne întrebăm cum de s-a ajuns ca un parlamentar, demn reprezentant al electorilor Colegiului Bălcești și un bun familist, săse tragăde șireturi cu purtătoarea sa de cuvânt, aceasta adresându-i-se cum numai consoarta lui are voie săo facă , în public. Nu că utați prea mult răspunsul și așteptați cu răbdare replica la întrebare, reverberatăchiar de la domnul deputat. Facem mențiunea că de data asta nu l-am mai criticat pe demnitarul din Lăpușata, ci ne-am dorit să-i întărim poziția oficială, semnalând că familiarismele cu „Ronna Hartner” sau „Laura Andreșan” dau rău la imaginea sa publică și-i poate afecta liniștea din familie. Din informațiile culese colateral, am aflat că senatorul, din același Colegiu, Laurențiu Coca, onoreazăcu prezența sa, de fiecare dată, conferințele de presă ale „Lăpușneanului” Mazilu și, de aceea, ne contrariazăpasivitatea sa, atunci când constatăcă ziarul nostru nu este invitat la evenimentele publice la care participă. Ar trebui sănu uite că , în campanie, Vocea Vâlcii și-a adus o suficientăcontribuție la prezența sa în Parlament, iar nesocotirea prieteniei arătate este un gest nedemn, pentru educația sa. Dorim săcredem că totul a fost un „accident” regretabil, comis de o inconștientămembrăa staff-ului deputățesc, un atac inconștient asupra imaginii publice a deputatului Mazilu și a senatorului Coca. Așteptam scuze publice de la cei care au permis lipsirea de informare a opiniei publice din județ, privind activitatea celor doi parlamentari.
” „Bacșiș, robie, bir, mazilire, corupție, pescheș, lașitate, caftan, abuz, ciubuc, halal, complot, aga, jaf, lefegiu, lingușeală, alai, lulea, anteriu, trândăvie, că mătărie, mojicie, calicie, samavolnicie, vizir, caimacam, politichie, tâlhărie, capuchehaie, viclenie, pricopsire, firman, lichea, basbuzuc, capudan, buluc, bairam, mahala, calabâlac, protipendadă, taifas, cârdășie, agie, taclale.” Și cu voia dumneavoastră… geamparale și manele! Toate de mai sus s-au năpustit cu urgie peste Moldova și Valahia secolelor trecute, contribuind cu vârf și îndesat la o decă dere spiritualăși materialăfără precedent în istoria românilor. Dar nici acum nu-i altfel! Făptașii? Imperiul Otoman, evident, alături de hulpavii reprezentați ai unor familii grecești din Stambulul de odinioară, îmbinat cu comunismul de acum 50 de ani, plus cel de După anul 1990. Ce iese din încrucișarea dintre un politician și o că pușă? Un fanariot… sau un oligarh. Cam asta-i oglinda României de azi și dintotdeauna!
” Cârcotașii lui Băsescu, Îopăilăși Crinuța, au demarat critica obraznică , chiar într-a treia zi de Crăciun. Oare, ei nu au observat că principala calitate a președintelui este săse bucure de sufragiul majorității? Recunoaștem că majoritatea a fost la limită, dar a fost învingătoare. Poate că președintele a exagerat când a spus „I-am ciuruit”. Dar n-a exagerat când i-a învins. Acum, parametrii care vor aduce modernizarea țării sunt în mâna Guvernului, a Parlamentului, a Justiției. Președintele vegheazăși intervine când este cazul. Cârcotașii îl aratăcu degetul, acum, pe președinte, că nu se implică destul, ca să-l arate cu degetul, mâine, că s-a implicat prea mult. Poate că libertatea de a fi cârcotaș este garantatăprin Constituție. Este un drept inalienabil, câștigat prin Revoluție. Dar dacă nu ați fost în stare săcâștigați alegerile prezidențiale, deși v-ați coalizat mârșav, ca niște potăi lașe, împotriva unui singur om, gata, nu vămai place ideea ca președintele săfie ales de popor, vreți acum ca Parlamentul săpunăo paiațăfără nicio putere iar voi, lupi hamesiți, săvăfaceți mendrele în voie? Tovule Patriciu Costachel-gudurau, gazul de sondăți-a luat mințile? Când înapoiezi statului cei 600.000.000 de parai? Preferi beciul? Așa săfie, poate că datorităprezenței augustei tale obezități, tovarășii tăi de celulă, ajunși acolo pentru o pâine sau o găinăfurată, vor trăi un pic mai bine, înfruptându-se din pachetele tale babane, trimise de Crinuț&Adina. Aferim!
” După cum bine se știe, în Partidul Social Democrat (PSD) se preconizeazăa fi mare deranj în această primăvară . Se aude că Mircea Geoanănu prea are deloc șanse să rămână în fruntea formațiunii politice, fiind pus la zid de colegii săi, care sunt de părere că individul este un politician slab, ce nu a reușit nici măcar săse ridice, cu un procent, deasupra scorului obținut de partid. Așadar, numărul celor care-i vor fi alături în lupta crâncenăpentru șefia partidului se reduce văzând cu ochii. Singurul ce i-a rămas fidel, ca un aghiotant curajos, este nimeni altul decât Marean „Almanahe” „Gugâl” Vangheile, primarul sectorului cinci al capitalei.
” Deseori, în articolele de presă descoperim cacofonii de genul: „politica care”, „consider că cartea”, „cred că campania”, „ca coleg”, „cred că concluzia” etc. definite drept o alăturare de sunete dezagreabilă, supărătoare, neplăcută, cacofoniile trebuie evitate mai ales în stilul scris. Cea mai bunămodalitate de evitare a cacofoniilor este introducerea unui alt cuvânt între cele două elemente „cacofonice”, de exemplu: „drept”, „în calitate de”, „acesta/aceasta”, „o/un”. Mult mai bine este săschimbăm unul dintre cuvinte cu un altul: „consider că lucrarea/volumul” (în loc de „consider că cartea”) etc. Evitarea cacofoniei prin introducerea conjuncției „și” este complet incorectă. Nu sunt corecte formele „ca și cameraman”, „ca și crainic”, „ca și concluzie”. La fel de supărătoare este extinderea acestei formule la alte expresii unde nu existănicio tendințăspre cacofonie: „ca și guvern”, „ca și parlament”, „ca și stat”, „ca și ministru”, „ca și director” etc. De asemenea, complet ridicolăeste introducerea cuvântului „virgulă” (cu precă dere în stilul oral) între cele două cuvinte: „ca virgulăcoleg”, „ca virgulăconcluzie” etc. Trebuie săamintim și faptul că o cacofonie nu se definește numai prin susccesiunea de cuvinte care încep cu silaba „ca”. Cacofonia reprezintăorice succesiune de sunete dezagreabile. Un astfel de exemplu poate fi finalul cuvintelor din „la ședințătoți tații tac” sau „nu îmi place finalul filmelor lor”. Există, de asemenea, și cacofonii acceptate de mult timp în limba română: Ion Luca Caragiale, Biserica Catolică , Banca Comercială. Noul Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM) impune formele ” nicio, niciun, niciunul, niciuna, niciunii, niciunele ” ca fiind singurele corecte. Se revine astfel la scrierea într-un cuvânt a acestora în situația în care sunt pronume și adjective negative – (După modelul vreun, vreo, vreunul, vreuna etc).