MOTTO: „Poți fi cel mai bun, însă , la noi în țară , nu contează. În România actualăe important săfii cel mai șmecher și, în multe cazuri, cel mai borfaș.” – Bogdan Baltazar.
Semne tot mai evidente aratăcă alianța la guvernare PSD-PD-L stăsăo ia razna. Partidele componente se acuzăreciproc de încă lcarea înțelegerilor, la nivel național și local, astfel că o coabitare viitoare sau pentru viitor nu mai este posibilă. După opinia mea, nici PD-L-ul și nici PSD-ul nu vor săse aleagăpraful de „guvernarea comunăîn interes național”, până la alegerile din noiembrie. Nu mai este timp de circ televizat avantajabil, iar interesele electorale preseazăal dracului de rău co-beligeranții. După nouăluni de conviețuire politică și administrativăvitregă, am tras concluzia că în România nu are cum săfuncționeze o coaliție. Sănu uităm că trăim în țara în care se omoarăfrate cu frate, țara în care fiul își ucide tatăl, țara în care copilul furăde la mamă. Dacă între rude de gradul I nu poate exista armonie, cum săexiste între două formațiuni politice eterogene? Singurul experiment oarecum reușit a fost „Patrulaterul Roșu” de la începutul anilor ’90. însă atunci cam toți erau novici în a fura și pe mulți îi suspectez că mai aveau și oarece simțăminte nobile. însă acum, când tehnica furatului din banul public a atins statutul de artă, nu mai e loc de coaliții. însă , ideea unui partid majoritar în România mi se pare momentan utopică . Sunt trei partide „mari” – PSD, PD-L și PNL. Singura posibilitate ar fi ca unul dintre ele sădisparăde pe scenă. Dar va mai trece multăapăpe Dunăre, până când vom avea două partide mari, unul de stânga, celălalt de dreapta. Și asta, pentru că , în primul rând, ne lipsește cultura politică , pentru așa ceva. Turismul electoral, manipularea prin presă , calomnierea adversarului politic și atacarea familiei acestuia, discursul demagogic și promisiuni ultra-optimiste, neacoperite de situația economică , sunt numai câteva din armele PSD, în disperare săse menținăla ciolanul puterii. PD-L n-ar fi trebuit niciodatăsăse alieze cu PSD, atâta timp cât din acesta fac parte infractori compromiși politic care nu au putut fi arestați de justiție și închiși. Dacă PSD revine la guvernare de pe poziție majoritară, atunci României nu-i va fi bine, nu va avea nicio șansăde refacere. României îi trebuie un singur partid la guvernare, care săaibăși majoritatea de voturi, pentru că poporul a fost prea mult obișnuit cu partidul unic și, de fapt, e singura cale de aplicare a reformelor, dacă acest partid vrea săfacă reforme. Altfel cu 2-3 partide, vor fi întotdeauna scandaluri pe ciolane, adică funcții și ciolane că rnoase. PD-L a demonstrat că vrea săfacă reformă și ar merita sădevinăpartidul „unic” la guvernare, având majoritate, dacă populația voteazăcum trebuie. În timp ce partidele celelalte trebuie sămeargăîn opoziție până se curățăde putregai, adică de oamenii pătați de infracțiuni economice, trafic de influențăși de conflicte de interes. Președintele Băsescu, deși nu mai este în fruntea PD-L, a devenit țap ispășitor pentru toate nemulțumirile ce apar în alianță. Trebuie și ei săarunce vina pe cineva pentru scandalurile pe care ei însuși le provoacă în coaliția care, din nefericire, guverneazățara. Dar tactica nu e nouăși PNL-ul tot pe Băsescu aruncă vina ca săse scuze pentru mârșăvia pe care au făcut-o trădându-și electoratul și aliindu-se cu comuniștii lui Năstase. Îmi aduc aminte foarte clar, înainte de scandalul bilețelul, cum dulăii Orban, Norica și Antonescu se luau tam nesam de Băsescu, că utând ceartăși sperând că acesta le va răspunde. Acum, ca și atunci, președintele Băsescu nu mai prididește săfacă Față atacurilor din toate părțile ale comuniștilor din PSD și PNL și tot el este acuzat că face scandal. Dacă zice două vorbe la televiziunile aservite comuniștilor, tonomații nu mai tac trei zile, făcând o hărmălaie infernalăpe care i-o atribuie bineînțeles lui Băsescu, de parcă el îi obligăs-o ținăîntruna cu scandalul. După ce au furat ce era de furat, alde Patriciu, Voiculescu și Vîntu, acum, aceștia se simt amenințați de justiție și vor să-l înlăture pe Traian Băsescu, președintele en-titre al țării. După lovitura de stat a lui Ilici, se vrea lovitura de stat a mogulilor infractori, Vîntu-Patriciu-Voiculescu. Dar dacă justiția va funcționa, cu adevărat, chiar și Bombonel Năstase va ajunge în pușcă rie. De aceea Băsescu a ajuns foarte incomod. În 2007, PD-L a fost eliminat de la putere, având doar 16% în Parlament – împotriva PSD/PNL care avea restul de 80% – doar pentru că a vrut săschimbe regulile jocului în Justiție. Iar acum Justiția își aratămușchii, blocând statul cu greva ei ilegală. Dacă PD-L ar fi avut vreodatăpeste 50% + 1 în Parlament, astăzi probabil legile anti-trust ar fi fost, cu certitudine, adoptate. Exact ăsta a fost și este în continuare mobilul PSD/PNL, ca PD-L sănu aibăniciodatăputerea de a schimba ceva în legislația care reglementeazădomenii cu adevărat importante pentru România. Așa că , „Poporul” invocat de Băsescu (remember: „Ne întoarcem la popor!”) va fi probabil ultima șansăa României. Poporul la care se referăindirect și Eminescu, atunci când blama „pătura superpusă” care a înăbușit Statul. Rămâne de văzut în ce măsurăinteligența colectivăromânească va găsi resurse pentru o descă rcare energetică majoră, prin vot, care va trece România peste pragul integrării reale în Europa, scuturându-ne de rețelele crescute în trupul aparatului Statului.