Aristotel, în „Etica”, scrie că viața activăare trei faze. Prima este faza plăcerilor care rezultăîn reproducere, a doua este faza în care îți crești și educi copii (și în același timp pe tine) și a treia este faza în care vrei săajuți la supraviețuirea comunității din care faci parte tu și familia ta pentru că familia ta nu va supraviețui altfel. Din păcate, mai spune Aristotel, majoritatea oamenilor nu trec de faza întâi și tind săcred că așa este. Apoi, pe baza acestui postulat, Cicero a constatat că multe state au pierit pentru că au fost lăsate săfie conduse de oamenii din faza întâi. Nu știu cum este acum, la noi, în ce fazăne aflăm, dar, cu siguranță, ne îndreptăm spre haos și nesupunere. Aproape nimic nu se mai respectă, în țară . Nici legi, nici onoare, nici înțelegeri sociale sau politice. Totul este compromis și se compromite. După cum se aratăviitorul, nu se prea întrevăd speranțe, dacă Legea nu este întronatăcu fermitate și egal impusătuturor. Constituția, ca vai de ea! Pentru ea, am avut și mai avem încă , în proaspăta noastrădemocrație, zeci de exemple în Occident. Puteam lua un pic de la nemți, ceva de la francezi, oleacă de la britanici, ceva mai mult de la nordici și puteam săfacem o constituție modernă, luând „Crème de la Crème” din fiecare. Puteam avea, acum, o lege fundamentalăpe care săfie invidioasătoată Europa, dar nu au vrut politicienii neocomuniști. Cei din partide, din Parlament, din Guvern, de peste tot unde s-a dovedit că „la vremuri noi sunt tot ei!”. Iar noi îi votăm cu ochii închiși și cu mintea încețoșată. Stăm cu ochii în televizoare și peste tot vedem circ. Dar m-am cam săturat și nu mai vreau săvăd vot secret în Parlament, când se voteazămărirea pensiilor parlamentarilor. Vreau săvăd un guvern care sănu se lase târât în războaie mediatice pe care oricum le-ar pierde din start. Ar fi cea mai mare prostie săse investească bani și timp în niște proiecte mediatice care să-i contracareze pe mogulii Patriciu, Felix sau Vântu. Nu asta trebuie săfacă actualul guvern. El are datoria sătreacă la fapte concrete, de guvernare, nu la încrâncenări mediatice. Dacă pensionarul vede că i-a crescut pensia, dacă profesorul vede că i-a crescut salariul, dacă tinerii văd că au șanse reale să-și cumpere un apartament, atunci guerilla mediatică nu mai are nicio valoare. Românul nu voteazăîn funcție de statisticile lui Andronic sau premonițiile lui Năstase. Românul voteazăîn funcție de nivelul de trai. Guvernul trebuie săse punăpe treabă. Iliescu a fost schimbat pentru că lumea s-a săturat de el, nu pentru că cineva, la TV, a spus că ar fi infractor. La fel a fost cu Constantinescu și la fel va fi și cu Băsescu. Face treabă bine. Nu face.. altul la rând. Dar pentru asta trebuie săscă păm de obsesia drobului de sare, mai ales că noi nici măcar n-avem pisică . Constatând realitatea înconjurătoare, am ajuns la concluzia că în țara noastrăproblema nu este absența legilor bune, ci nerespectarea lor. Nu ne confruntă m cu absența legilor, pentru că acestea sunt date pe bandărulantăși multe nu sunt rele, sunt în consens cu „acquis-ul comunitar”, ca sădăm bine la Coana Mare Europa. Legislativul nostru a găsit o modalitate originalăde a arunca cu praf în ochii Coanei Mare: zic ca dumneaei și fac ca ei. Adică dau legi, dar nu le respectănimeni. Orice lege (bine intenționată) pentru integrarea României în acquis-ul comunitar, va fi imediat stâlcită, printr-o OrdonanțăGuvernamentalăde Urgențăși transformatăiute într-una în favoarea clientelei politico-economice (de nedespărțit la noi de 20 de ani). Aceasta deoarece Curtea de Casație, CSM și judecă torii reprezintă, la noi, doar o francizăa Legislativului, care, la rându-i este o francizăa marilor oligarhi. Ca urmare, de vreo 20 de ani încoace, doar aceștia ultimii prosperă, fiindcă toate instituțiile statului lucreazăpentru propășirea lor. Tot de vreo 20 de anișori, se contureazăfaptul că nu funcționarul public servește instituția, ci instituția funcționeazăîn serviciul funcționarului public. Cum instituțiile statului funcționeazăîn serviciul funcționarului public, iar acesta în serviciul păpușarilor-oligarhi, normal că aceste instituții vor da legi care săservească funcționarul public și respectiv, păpușarilor oligarhi. Nota de platăva fi, firește, pe adresa omului de rând care are nefericirea de a fi, actualmente, cetățean român. Și care, din misterioase motive, în loc sătacă și săfacă , tace și plătește (adică își întreține din propriul buzunar dușmanii, După care se întreabăunde-s banii). O altăproblemăciudatăeste descentralizarea. O descentralizare, în faza actuală, va însemna ca omul de rând, care muncește și plătește, să rămână complet la mâna mafioților locali, care vor lucra în continuare, pe ascuns, cu „centrul” pentru că așa merge sistemul real la noi – „localii” fiind doar simpli executanți și obișnuiți săreacționeze doar la ordin. Fiindcă în România instituțiile statului servesc anumite persoane, clanuri și grupuri de interese, este cvasicunoscut și în niciun caz poporul beneficiazănu de serviciile meritate. În acest context, dacă la noi se dorește ca o lege bunăsăfie și respectată, musai trebuie săschimbi omul (funcționarul public sau ce-o mai fi). Asta, fiindcă acei „oameni” nu-și au axa de rotație în propria valoare sau individualitate, ci în „Nașul” sau „Capo di tutti capi” al clanului. Mai în clar, puterea din umbrăfuncționeazăpe modelul Caracatiței: un cap și o mie de brațe (instrumente). Iar dacă -i tai un braț, nu se resimte sau îi crește altul, repede, la loc.