La ceas de seară, între blocuri, motorul unei mașini uzate și vechi duduie cu un sunet gâtuit, iar lângă ea, un grup de tineri gălăgioși scuipăsemințe vorbind despre viața de carceră, pedofilie și reviste porno. Aici, printre locuințele gri, cu tencuiala că zutăpe jumătate și miros de gunoi intrat în putrefacție, zbaterile de pe scena politică sunt resimțite ca un ecou surd, abia perceptibil. Lumea aceasta, frământatăde idealuri mărunte și zâmbete cerșite, este de un cenușiu greoi, bacovian, care deprimă. Arareori, locuitorii acestor imobile cu pereți strâmți și geamuri nespălate au văzut prin cartierul lor vreun politician de-al locului, iar atunci când s-a întâmplat minunea i-au zărit fugitiv prin geamul mașinilor luxoase ce alergau în trombăpe străduțele pline de gropi, lăsând în urma lor un nor imens de praf. E așa de mult praf aici, încât ți se îmbâcsește și mintea.
Guralivii de lângă mașina roșie și ruginitănu mai tac. „Bă, dacă mămai enerveazăăla, îl omor, mă, auzi, îl omor! De știu că fac pușcă rie, da’ termin cu el!”, se aude vocea gravăa unui tânăr, supărat pe un prieten că nu-i mai dăbani de țigări. Și o lucire stranie, de nebunie temporară, îi apare în ochii mici de viezure. Râd tare și zgomotos, fără nicio grijă.
Dincolo de ei și de zidurile înnegrite de ploaie și smoală, se desfășoarăo altălume, străinălor. Acolo, oamenii politici se bat cu noroi pentru funcții politice, se îmbogățesc prea mult din afaceri oneroase și nasc lupte oarbe și crâncene pentru ciolanul dulce al Puterii. Nu stau în blocurile gri, cu ghene pe scara blocului și șobolani cât o cârtițăla subsol, ci în vile luxoase și albe ca spuma laptelui, cu piscine cu apăde-un albastru cristalin și gazon verde și moale, ca un covor de pluș.
Dincoace, în lumea în care curcubeul se vede, atunci când apare!, în culori șterse, iarba este arsăși gropile adânci de pe trotuar sau stradăau devenit adevărate piscine de cartier, pline de apăamestecatăcu nămol, din care câinii bolnavi de râie mai beau apă din când în când.
Vorbăreții s-au rezemat de jaful pe patru roți, mișcând-o ca pe un leagăn. Unul dintre ei o lovește puternic cu piciorul: „Auzi, mă, tu nu te-ai săturat să stai fără bani? Am încercat toate manevrele, frate, da’ din muncă cinstitănu iese banul ca lumea, nu iese Bogătanii ăștia cum dracului or fi făcut de au atâta cașcaval? Păi ce, vrei să-și spui că și-au făcut cinstit euroii?”, se întreabăaproape retoric unul dintre puștani, lovit, subit, de sentimentul inutilității.
Dintr-o dată, conversația este întreruptă Un bărbat cu hainele curgând de pe el și o bâtăuriașăîn mâna dreaptălovește supărat într-o benă. E de-al locului, îl știu bine. Searăde seară, cautăprin gunoaie de ale gurii, iar atunci când nu găsește mare lucru, se ceartăcu viața, amenințând că divorțeazăde o soție imaginară: „Gata, ne despărțim. Acum mergem la tribunal și cu asta basta Da’ nu acum că e târziu, mai bine mâine „. Apoi, îi trântește recipientului de metal o bâtăsănătoasă, boțindu-l și înjurăde mama focului guvernul, pe Băsescu, primăria, politicienii și pe Dumnezeu și se mirăcă nu-i răspunde nimeni.” Auzi-l pe nebun, iar se ceartăcu gunoiul. Frateeee, decât săajungi așa, mai bine paffff, un glonț în tâmplăși gata”, conchide unul dintre guralivi, râzând de mama focului. La un moment dat, se oprește brusc din rânjit, gândindu-se, poate, pentru prima datăla viitorul lui. Cum o fi, cum o arăta, existăunul și pentru el? Alungărepede ideea din mintea îmbibatăde bere ieftină, scuturându-și capul cu putere.
De acum, s-a așternut tăcerea Bărbatul care mănâncă din gunoaie (când are ce!) s-a culcat lângă bene, pe un carton murdar și soios, iar grupul gălăgios care mănâncă semințe, sperând săținăde foame, a dispărut. Unii dintre ei, locuiesc la grămadăîn blocuri de nefamiliști, împreunăcu muștele, gândacii și șoarecii. Alții, dorm pe unde apucă . Liniștea e tulburatăde hârșâitul unei mături de nuiele, care adunămunții de coji de semințe și sticlele de bere lăsate în urmăde puștani. „Ai dracului săfiți, mâncați, beți, și eu nu am bani de-o pâine. Mătur toată ziua pentru o gurăde mâncare. Nenorociții!”.
Bărbatul de lângă gunoi, visează că mănâncă fripturăși vorbește prin somn, spunându-și că va veni și ziua în care va intra, pentru prima, dată-n Mall.