1

Obsesia media numităBăsescu

Cu părere de rău trebuie săconstatăm că Băsescu a devenit azi o adevăratăobsesie națională. Tot ce mișcă în politica românească se simte umilit și, rapid, se trece la atacuri contra lui. Băsescu este în toate. El este omul care și-a pus în gând săschimbe o epocă , săschimbe mesajul politic creat După 1989 și care i-a scârbit atât de mult pe români încât aceștia fac o adevăratărevoluție, prin desconsiderarea politicii și a politicienilor. Sătreacă 20 ani, sătreacă epoca fatidică a lui Brucan și noi săne aflăm în același punct din care am plecat, adică cu mentalități comuniste, fără nicio capacitate de inovare, iatăde ce Băsescu este peste tot și în toate. Fidelii îl admiră, a creat din nimic un mare partid prezidențial, dușmanii se cutremurăși îi visează chipul în nopțile lor de coșmar. Cel puțin încă 5 ani, dacă nu mai mult, nu se va putea face politică în România, decât După partitura Băsescu. El va lăsa țării efortul eroic al unui om din popor, al unui om modest, dar hotărât și decis. Iatăde ce, dacă Băsescu apare o orăla TV, acțiunea lui este discutată săptămâni întregi. Băsescu l-a făcut pe Năstase săfie mic și uitați-văacum la Crin sau la Geoanăce mici sunt, aproape neînsemnați. Niciunul din politicienii români actuali nu se poate compara cu Băsescu, care pare făcut din alt aluat. Deci, detractorii pot vorbi, „președintele fondator” Felix poate urzi planuri, dar totul se surpăatunci când apare Băsescu. Săașteptăm alegerile din noiembrie și săvedem ce spune și poporul. Anormalăpare, acum, pasivitatea tuturor adversarilor săi, care se complac în defensivă. Băsescu este atât de prezent zilnic pe sticlăși în eter, încât, conform unui banc de pe vremea lui Ceaușescu, femeilor le este frică sămai bage fierul de că lcat în priză. Hazliu este că și adversarii, pentru a-l combate, ne prezintăobsesiv aceleași imagini și replici deja transmise în direct, făcându-i și ei publicitatea pe care o vânează. Opinia publică e făcutăde câțiva mari potentați cu interese economice influente. Traian Băsescu (apropo, în focul polemicii, s-au uitat complet bunele maniere!) a deranjat de când a intrat în politică , mai precis în administrație, pentru că părea singurul om politic care era în stare de ceva. Ca ministru al Transporturilor a modernizat Gara de Nord, izgonind golanii și cerșetorii care umpleau zona și punând taxe modice de intrare, dar și aeroportul Otopeni. A deschis o nouăstație de metrou (Gorjului), într-o perioadă când doar demolarea era la modă. Speculând abil aceste realizări, Băsescu a reușit, printr-o retorică pragmatică și agresivă, săfie ales ca primar al Bucureștiului. Aceasta mi s-a părut epoca sa de apogeu, când a curățat o Capitalăadusăîn stadiul de grajd de predecesorii săi. În contextul în care întreaga lume politică e preocupatădoar de hoție, corupție și minciună, ascensiunea unui om politic prin ceea ce face este un lucru scandalos. Ce se va întâmpla cu toate canaliile, lichelele, matracucile și escrocii care umplu clasa politică , dacă unul dintre noi demonstreazăcă „se poate”? Nu, asta nu e admisibil, acest om trebuie distrus: să-i că utăm nod în papură, săaflăm dacă a fost securist, dacă a furat ceva, fie și un ac, dacă are amante și dacă s-a bâlbâit vreodatăîn viață. Să-i vânăm fiecare cuvânt și să-l tocă m mărunt, pas cu pas, așa cum am făcut cu toți cei care nu ne-au convenit… Aceasta este explicația, simplă, a obsesiei media numităBăsescu. De îndatăce el nu va mai ocupa vreo funcție, obsesia va dispărea, ca prin farmec. Băsescu este foarte incomod pentru toți fripturiștii și foștii susținători ai lui Ceaușescu care s-au preschimbat peste noapte în capitaliști. Totuși, el rămâne singurul președinte de După ’89 care a că utat sărestaureze încrederea cetățenilor în instituțiile statului de drept. Dușmanii lui, în frunte cu Tăriceanu, Geoană, Iliescu, Năstase, Felix, Patriciu, Vântu, CV Tudor etc., nu au făcut decât săpunăbețe în roate: suspendări, voturi uninominale păcă lite, împotrivire la o nouăConstituție, împotrivire la condamnarea comunismului, împotrivire la o nouălege electorală, împotrivire la ridicarea imunității marilor corupți, împotrivire la CNSAS, împotrivire la Legea lustrației și la Proclamația de la Timișoara, împotrivire la tot ce a însemnat răspundere pentru cei peste 45 de ani de regim comunist. Băsescu va fi adevăratul erou al României de După ’89, o săvedeți. Toți ceilalți președinți au fost niște maimuțoi în mâinile rușilor. La noi, la români, Continuă săne sugrume blestemul precum că ,,nu conteazăcine-i președinte, el trebuie urât, blestemat și dat cu el de pământ!”. Presa strigătoată ziua că România noastrănu se raliazămodului de comportament european, dar ea, presa, nu se vede pe ea însă și că a rămas la nivelul anilor 1800 și ceva. Vin tot felul de Neica Nimeni, cum e și Roșca Stănescu, și își înfig colții în dosul lui Băsescu, doar ca să-și vândăziarul. Nu mai ține. Pe omul de azi nu-l mai poți păcă li, că ci are și el capul lui și mintea lui săpriceapăceea ce vede. Trebuie săvinăo vreme când vom agrea cu toții și vom înțelege exact ceea ce vedem cu toții. Nu se poate ca cineva săspunăceva, iar alții să-i răstălmăcească cuvintele, în ceea ce cred ei că ar fi trebuit săspună, sau că n-a zis, sau că s-a prefăcut că a zis, sau că a spus ce n-a spus, spunând ce-o săspună, când nu va mai spune nimic. E ca atunci când vedem cu toții o știre la tv cum o Dacie a că lcat o pisică , iar SRS ne spune că pisica aceea a încercat săse sinucidăși lui îi trebuie doar vreo trei zile săafle notele pe care le-a lăsat pisica și prin care-și explică gestul ei. Rușinos de mincinos, individ!