Zilele trecute, într-un cotidian național a fost publicat un interviu cu liberalul Radu Câmpeanu. Ajuns la venerabila vârstăde 88 de ani, Radu Câmpeanu, primul lider al PNL de După 1989, pare rupt de filmul politicii de azi. Câmpeanu și democrația, în România, sunt exact ca un sul de hârtie igienică . Câmpeanu e prea bătrân ca săînțeleagă… și democrația e prea nouăca săfie înțeleasădoar ca o hârtie de șters dosul celor 50 de ani de comunism. Citind interviul, plan de prostii și aberații politice, nu pot săcred că bătrânelul acesta se mai pretinde liberal. Pe parcursul întregului dialog, octogenarul liberal a vorbit mai de toată suflarea politicului românesc, dând aprecieri surprinzătoare celor de stânga, totodatăcriticându-și tovarășii de partid. Despre Dinu Patriciu crede că ar trebui sălase politica și săse concentreze pe afaceri, despre Corneliu Vadim Tudor spune că e „un român adevărat”, dar că se enerveazăprea ușor. Despre Ion Iliescu spune că are o vastăexperiență, că e om de stânga, fost comunist, dar un om cu care te poți înțelege, că e un om care-și respectăcuvântul când și-a luat un angajament, iar Adrian Năstase e un tip cultivat, un tip pregătit pentru politică și crede că e o personalitate care poate fi pozitivăpentru România în momentul ăsta. În schimb, nimic un este valabil și pentru actualul președinte Traian Băsescu, în ale că rui apucă turi vede un pericol pentru democrație.
După ’89, Radu Câmpeanu a constituit pentru mine, și nu numai, o mare dezamăgire. Constat la fel și acum, dar plec de la ideea că acum ar avea o justificare: senilitatea. Dacă atunci când s-a reîntors în țară se ocupa numai de femei, recunoscând public că este afemeiat, era mai bine și pentru noi, pentru că , astfel, nu mai încurca politica anilor ’90-91. A fost de-a dreptul grețos să-l vedem cum se dădea de partea regimului Iliescu, un om în care mulți români își puseserămari speranțe de schimbare. Pentru o bucatăde cozonac și-a trădat crezul liberal, dacă l-a avut cumva, deși măîndoiesc. Câmpeanu a reușit să măpăcă lească și pe mine, în 1990, cu discursul său „elevat”, dar m-am lămurit foarte repede câte prune poartăîn traistăacest individ, în anii care au urmat. Acum, prin interviul la care mărefer, nimic nu se înțelege din ce vrea. Ce hram poartăși de ce parte se află. Spunând că citește curent Revista România Mare și că apreciazăromânismul verde (unul fals) al lui Vadim, regret că nu-l pot întreba ce părere a avut despre gestul lui Vadim de a huidui, în plin parlament, condamnarea, fie ea și verbală, a comunismului? Liberalii autentici se răsucesc în morminte, aflând declarațiile lui, de-acum. Un liberal autentic poate crede că Adrian Năstase este o personalitate benefică pentru România, Iliescu este un om cu care te poți înțelege și care-și respectăangajamentul, V.C. Tudor este un român adevărat, cultivat și inteligent, iar Băsescu e un dictator? Cum naiba ne-a păcă lit ăsta 20 de ani? Cel mai vinovat partid pentru dezastrul din România este PNL. Din cele două coaliții dominante de dreapta – CDR și DA au făcut parte și liberalii, iar ambele au făcut numai rău României, ducând țara la dezastru economic și poporul la sărăcie cruntă. Dacă PSD-ul știam cine este, în PNL chiar am crezut, cândva. Din păcate se dovedește, pe zi ce trece, că în acest partid nu au fost niciodatăaltceva decât niște slugoi ai lui Iliescu și ai găștii sale comunistoide.
Sunt la unison cu colegii mei, privind părerea deplorabilădespre acest masotei. Un om ce nu știe altceva decât săaprindăfocul, După cum a declarat, venit de undeva de aiurea, nu merităsă-l hrănim noi cei ce am muncit aici o viață. Auzind ce posturi tv îi plac și ce presă citește, măîndoiesc că ar fi meritat atâta atenție pentru presa centrală. Dar, pe de altăparte, fără această prezentare, nu l-am fi cunoscut. Nu înțeleg de ce l-au scos ziariștii bucureșteni, de la naftalină, pe turnătorul de Câmpeanu. O fi fost el liberal, dar pușcă ria l-a făcut turnător și, apoi, eliberat, a lucrat ca normator (funcție grea pe șantiere, deci tot cu urechea a făcut treabă) și mai ales cum putea săplece din România un fost deținut politic? Din ce a trăit la Paris? Unde mai pui că e cam senil. Cum se poate ca un liberal adevărat săpropunăca Regele Mihai sănu mai fie rege? În 1990, când Ion Iliescu se afla la televiziunea română, iar revoluționarii se aflau în curtea TVR și strigau „Huooooo, Iliescu comunistu’!”, Câmpeanu, care se afla chiar în spatele lui Iliescu, a îndrăznit să-i șoptească acestuia următoarea frază: „Cum domn’ Iliescu, e posibil săcedați așa ușor, la presiunea străzii”?
Susținut de acest boșorog cu aere de democrație occidentală, Iliescu nu s-a mai șters de pe lista FSN întocmităchiar de el, chiar dacă s-a lăudat că e ultimul înscris pe listă. De la foștii săi colegi de școalăși tovarăși în Diaspora s-au putut afla foarte multe lucruri despre activitatea sa ca liberal, încă din vremea când era student. Din câte s-a spus era un liberal cu înclinații spre stânga. După ce a fost eliberat din detenție s-a întâmplat săo cunoască pe viitoarea doamnăCâmpeanu, profesoarăde limba rusă, și au devenit amanți. Prima sa soție împreunăcu băiatul lor locuiau la Paris și era încă căsătorităcu acesta. Mai târziu, el reușește săobținăplecarea în Franța, dar nu singur, ci însoțit și de amantă! Ajuns în Franța, divorțeazăși se recă sătorește cu doamna profesoară. Lumea vorbea că ea îi făcea programul politic în conformitate cu indicațiile ce le primea de la Moscova. Dacă ar fi sădau timpul înapoi, în loc de „Jos Iliescu”, aș striga și eu „Rațiu și Câmpeanu/ Sătreacă oceanu'”. Acum nu mai am creierul spălat de pseudo-intelectualii care au încercat sădistrugăcreierele tinerei generații.