Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

O familie din Galicea a fost exclusăabuziv din parohie

 Conflict deschis între popa Prunoiu și enoriași

RĂZBOI ÎN SUTANĂ. Preotul este sufletul parohiei, este cel care inițiază, aplică sau pune în practică și coordoneazătoate mijloacele și metodele indicate, pentru binele și progresul spiritual al parohiei, răspunzând de starea și de soarta ei pe plan religios. El are datoria de a vesti Evanghelia, de a preda învățătura Bisericii, de a oficia sfintele slujbe, de a săvârși Tainele și tot ceea ce e menit săcontribuie la sfințirea și mântuirea credincioșilor. Preotul este deci factorul principal și indispensabil în viața religioasăa parohiei. O parohie fără preot este ca un trup fără cap.

În situația de „a rămâne fără cap” se aflăo parohie din comuna vâlceană Galicea, sat Cremenari, unde păstorește preotul paroh Mihail Prunoiu. De mai bine de 15 ani, o bunăparte din enoriașii acestei parohii se aflăîn conflict deschis cu părintele Prunoiu.

Parohia – cadrul normal de trăire a vieții creștine
În general, cea mai mare parte a vieții creștine a fiecă ruia dintre noi este firesc săse desfășoare, în zona viețuirii noastre statornice. Potrivit Statutului pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, parohia este „comunitatea sau obștea credincioșilor, clerici și mireni de religie creștinăortodoxă, așezați pe un anumit teritoriu și încredințați păstoririi unuia sau mai multor preoți,dintre care unul îndeplinește și oficiul de paroh”. Parohia nu este o simplăunitate administrativă; ea constituie în primul rând o unitate spirituală, o familie de credincioși în sânul că reia se realizeazăde fapt mântuirea și ai că rei membri sunt uniți prin identitatea credinței și a vieții religioase. Dacă preotul este capul și conducă torul văzut al parohiei, membrele sunt credincioșii. Prin botez, mirungere și Euharistie, orice om devine mai întâi creștin și membru al unei parohii.

„Ne-a exclus din parohie…”

Membrii orică rei parohii sunt foarte diferiți între ei, ca vârstă, sex, stare materială, nivel cultural etc. Dar, ceea ce-i unește este puterea Duhului Sfânt. Parohia se constituie ca o comunitate unitarăa credincioșilor, factorul de susținere a acestei unități fiind în primul rând preotul (paroh) care propovăduiește cu putere și autoritate cuvântul lui Dumnezeu. Valoarea unei parohii nu se judecă numai După mărimea ei sau După numărul enoriașilor și nici După posibilitățile materiale de care dispune, ci mai ales După nivelul vieții duhovnicești a membrilor ei, După tăria și claritatea conștiinței lor de enoriași, După măsura solidarității lor cu preotul și cu biserica în jurul că reia se concentreazăîntreaga lor viațăreligioasă.

Iatădoar câteva fraze din jurământul pe care tânărul candidat într-ale hirotoniei le face înaintea lui Dumnezeu, al episcopului și al adunării credincioșilor: „Nu voi uita niciodatăîn viața mea cuvintele Sfântului Apostol Pavel, care cer ca preotul săfie fără prihană, bărbat al unei singure femei, priveghetor, treaz, cumpătat, ospitalier, învățător, nu bețiv, nu bătăuș, nu râvnitor de câștig urât, ci blând, nesfadnic, nelacom, bine chivernisindu-și casa sa. că ci dacă cineva nu știe a-și chivernisi casa sa, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu (I Timotei III, 2 – 6). Declar, în sfârșit, că întru toate voi fi supus și ascultător Chiriarhului meu și dispozițiilor privitoare la cler, ale Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, precum și legilor României. Așa să-mi ajute Dumnezeu în cariera mea preoțească „.

Tot cam așa ar fi trebuit săsune și jurământul depus de popa Prunoiu în momentul hirotonirii sale. Din câte ne-a spus o bunăparte din enoriași, se pare că părintele a uitat cele jurate în biserică , atâta timp cât a exclus o întreagăfamilie din parohie. Cum s-a ajuns la acest lucru incredibil? Și noi am rămas surprinși când am auzit că prea cucernicul s-a supărat nevoie mare pe familia Petre când aceștia au refuzat să-l cadorisească cu o grădinăde aproximativ 300 mp. „Conflictul a început de la o bucatăde teren pe care preotul dorea săo primească de pomană. Părintele a venit în parohia de aici cred că prin ’84. În timpul vieții, bunicul soțului meu îi mai spunea părintelui că îi va da grădina ce se învecineazăcu dânsul. Bunicul a murit acum un an și jumătate, iar popa ne-a cerut grădina. Împreunăcu socrii mei am decis să-i dăm grădina părintelui Prunoiu, dar contra cost, așa cum era normal. I-am cerut pentru aproximativ 300 mp 10 milioane, lei vechi. Bineînțeles că părintele nu a vrut săplătească și de atunci au început discuțiile și neînțelegerile”. Supărat nevoie mare pe faptul că vecinii nu i-au dat grădina cu pricina, preotul a că utat mai mereu motive de ceartă. „Este un mare reclamagiu, mereu ne-a trimis poliția la poartă. De cele mai multe ori am fost acuzați că tulburăm liniștea publică . Când aveam și noi câte-o aniversare, onomastică , aveam și musafiri. Vara, cel puțin, punem masa în curte și bineînțeles că mai dăm drumul la muzică , dar totdeauna în orele permise de lege, sonorul fiind rezonabil. În fine, vara trecută, După mai multe incidente, ne-am pomenit cu trei bărbați la poartă, bine făcuți, cu ochelari de soare. Venim din partea preotului Prunoiu, au spus dumnealor și vărugăm sădați muzica încet, dacă nu veți suporta consecințele. Am rămas pur și simplu cu gura că scată, pentru că nu ne așteptam la așa ceva”.

Familia Petre a trecut și peste acest lucru, dar problema cea mai mare a venit în momentul când părintele Prunoiu a refuzat sămai citească pomelnicul dat de aceasta la biserică , anunțându-i că au fost excluși din comunitate. „Ne-a dat afarădin parohie. Noi nu mai existăm pentru domnia sa. Nu a vrut săne mai citească pomelnicul, sămai vinăla serviciile religioase pe care i le-am solicitat Eu am tatăl îngropat în cimitirul de aici, din Cremenari, și sunt nevoităsăapelez la un alt preot, din Barza. În situația mea mai sunt și alte familii din parohie, că rora le-a refuzat participarea la înmormântarea rudelor”, ne-a declarat d-na Petre.

Canoane bisericești încă lcate flagrant

Ca sănu mai spunem că părintele încalcă fără nici o rușine câteva din articolele canoanelor bisericești, în care se stipuleazănegru pe alb că preotul nu trebuie săpretindănici un fel de platăpentru serviciile religioase. De asemenea, preotul ar trebui săfie găsit la orice orădin zi și din noapte, sănu-și neglijeze în nici un fel serviciul divin. Părintele Prunoiu este foarte greu de găsit la domiciliu. Și acest lucru l-am constatat și noi, când, dorind săvorbim cu domnia sa, am sunat la poartăaproximativ două zeci de minute, dar fără sorți de izbândă. Oamenii ne-au avertizat că nu ne va răspunde nimeni, „nici măcar coana preoteasă, care se supărătare dacă e deranjată”. Iar de părinte nici nu poate fi vorba, pe el nu-l poți găsi decât la telefon și trebuie săai probleme serioase ca să-ți permiți să-i distragi atenția de la afacerile cu care se ocupăîn capitala județului. Ca sămai vorbim de banii pe care-i cere în ceea ce privește serviciile religioase, pe care este obligat săle săvârșească . E bine totuși, ne-am permis noi săcomentăm, că în comparație cu alți slujitori ai bisericii, clienți vechi ai condeielor noastre, acesta își selectează”clientela”. „Cere bani în funcție de starea materialăa omului, dar tot cere, oricum la pomenit ne cere o sutăde mii, bani vechi”, ne-a spus una din enoriașe.

În ceea ce privește banii adunați de la enoriași pentru câte-o lucrare de prin parohie, și aici părintele a lăsat de dorit. Cu ceva vreme în urmă, familia Cincă , ce fusese o perioadă de timp peste ocean, a donat bisericii o sumămare de bani pentru achiziționarea unei centrale termice. După ceva vreme, membrii familiei s-au întors în țară și, ce săvezi, biserica tot nu avea centrală. În schimb, în casa părintelui exista. Conflictul între preot și enoriași a izbucnit, cei din urmăfăcând o sesizare atât la Episcopie, cât și la Patriarhie. Popa Prunoiu s-a ales cu 15 zile de canon la Frăsinei.  Dar despre acest aspect vom discuta ceva mai jos.

Campanie electoralăîn biserică

Puterea de convingere și credibilitatea pe care preotul satului le are în ochii sutelor de enoriași, l-au ajutat pe popa Prunoiu atunci când a fost vorba de susținerea coanei preotese la postul de consilier local din partea PNL. Preotul și-a făcut „datoria” ca la carte, îndemnându-și enoriașii la fiecare slujbăreligioasăsăvoteze partidul în care era înregimentatăși soția sa. Oamenilor nu le-a convenit situația, că ci ” noi nu mergeam la biserică ca săne spunădumnealui cu cine trebuie săvotăm. Asta trebuia săstabilim noi. Pe cei mai în vârstăi-a convins foarte ușor, promițându-le câte-n lunăși-n stele. Noi nu ne-am lăsat așa ușor păcă liți. Oricum, habar nu avem ce a făcut coana preoteasăpentru comunăcât a fost consilier local”.   Și uite-așa, părințelul nostru a mai încă lcat o prevedere canonică , dar ce mai conteazăuna la alte câteva. Așadar, oare cum ar fi trebuit săfie pedepsit popa Prunoiu care și-a susținut nevasta pentru postul de consilier local?  

Canon la mânăstirea Frăsinei

În România, Biserica OrtodoxăRomânădispune de 15.000 de preoți. În fiecare an, câțiva zeci dintre ei ajung săfie cercetați și judecați pentru diferite capete de acuzare, de că tre o comisie care se numește consistoriu disciplinar. Încă lcă rile grave ale regulamentelor bisericești se pedepsesc cu oprirea totalăde la săvârșirea lucrărilor sfinte sau chiar cu caterisirea, adică cu înlăturarea vinovatului din rândul preoților.

Datorită problemelor pe care le-a creat în propria parohie, popa Prunoiu nu a fost iertat de judecata bisericească . Despre acest aspect am stat de vorbăcu inspectorul eparhial, preot VintilăSărdărescu, de la care am aflat  despre situația preotului din Galicea.

În vara anului trecut a fost înaintatăcă tre Episcopia Râmnicului o sesizare semnatăde un grup de cetățeni din parohia Cremenari-Bratia Mijloc, în care preotul Mihail Prunoiu a fost acuzat de mai multe aspecte.  Episcopia a făcut adrese atât că tre reclamanți cât și că tre reclamat, fiind audiate ambele părți, exact ca într-un proces civil. În baza canoanelor bisericești s-a hotărât ca preotul săfie canonisit la mânăstirea Frăsinei, pentru o perioadă de 15 zile. Și iatăce spune în continuare părintele VintilăSărdărescu, inspector eparhial: „Părintele Prunoiu Mihail a fost sancționat conform art. 4, lit.e. S-a prezentat la sfânta mănăstire Frăsinei, conform ordinului Episcopiei, dar nu a stat decât o singurăzi. Părintele stareț, arhimandritul Neonil Ștefan ne-a adus la cunoștințăaceastăsituație, iar noi am fost nevoiți săluăm măsuri. Ca urmare a nesupunerii ordinului primit de la ierarh, Consistoriul Eparhial s-a întrunit și s-a luat hotărârea retrimiterii părintelui Prunoiu pentru o perioadă de 15 zile tot la mânăstirea Frăsinei.”

De data aceasta, înțelegând riscurile la care se expunea, pentru că ar fi urmat și alte pedepse mult mai drastice, cum ar fi mutarea disciplinarăîntr-o altăparohie, decă derea din dreptul de mai fi paroh sau chiar caterisirea, popa Prunoiu s-a conformat și s-a prezentat la mânăstirea Frăsinei. Conform adresei nr. 10 din 12.03.2009 acesta „și-a executat canonisirea având un comportament adecvat și dând dovadăde corectăascultare și bunăcomportare”, După cum a semnalat starețul acestei sfinte mănăstiri, arhimandritul Neonil Ștefan.

Vrem un preot adevărat!

O parte din locuitorii satului Cremenari au cerut Episcopiei Râmnicului săle fie adus un alt preot, părintele Prunoiu urmând sărămânădoar la biserica din satul Bratia-Mijlocu. Din considerente ce țin de stricta organizare a bisericilor, acest lucru nu se poate încă realiza. Cele două sate sunt relativ sărace, majoritatea fiind persoane în vârstă, care trăiesc doar din pensii. O asemenea împărțire ar duce la crearea a două parohii distincte, numărul familiilor arondate acestora scă zând semnificativ. Din punct de vedere economic, ar fi foarte greu de susținut de că tre credincioși cele două parohii. Și oricum, preotul Prunoiu are toate șansele sărămânăcu biserica din Cremenari, deoarece domiciliul acestuia este în acel sat.

În ceea ce privește comportamentul preotului Prunoiu, mai-marii Episcopiei Râmnicului sunt foarte optimiști, considerând că acesta se va schimba în bine, părintele fiind destul de matur și inteligent ca săreușească săaplaneze conflictul dintre el și enoriași, sărbătorile pascale unindu-i pe credincioși în jurul acestuia, în liniște și armonie.