Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Numai nebunii aruncă cu pietre!

Motto: A exista înseamnă a fi supus criticii. A face ceva înseamnă a-ți dubla șansele de a fi criticat. A lua atitudine înseamnă a te expune săfii inundat de critici.

De ce de fiecare datăcând cineva se străduiește săfacă ceva bun pentru societatea în care trăiește, pentru oamenii alături de care s-a maturizat în a vedea albastrul adevărat al cerului și limpezimea adâncă a apei, câțiva decrepiți plini de încrâncenare obtuzăse ridică de pe burtă, așa cum au trăit de-o viață, și aruncă cu pietre? De ce urlăcu gurile știrbe și hidoase de atâta neputințăcă și-au propus săzdrobească tocmai pe cel care le păstorește comunitatea că doar așa pot exprima disperarea nebunească ce i-a cuprins? Cum de nu pot ei săspargăîn sute și mii de bucă ți reflexia propriului chip în oglindă, lovind cu putere în burta pământului că nu au găsit calea spre autodepășire? De ce au nevoie săucidăcu pietre pentru a se salva de păcatul mediocrității?

Cum de nu pot săjudece prezentul prin prisma trecutului ostil neamului românesc și de ce aruncă cârpe soioase pe părticele de rază, care din când în când ne mai lumineazăviitorul? De ce refuzăsăvadă, deși lumina ochilor nu le lipsește, de ce refuzăsăaudă, când murmurul colectiv zbiarăascuțit un singur adevăr, de ce refuzăsăarate că , mai presus de răutatea care le curge prin vene, au totuși, în piept, o inimăce palpează, ce simte?

Șirul întrebărilor retorice ar putea continua, pe pagini întregi, ca un gong ce apasăadânc auzul și simțurile minute în șir. Dar nu vreau săplictisesc și nici nu-mi doresc a crea vreun fel de licențe poetice. Las asta, în seama inițiaților. Tot ce vreau este săexprim, exact, fără urmăde tăgadă, ceea ce gândesc. În toți cei patru ani care au trecut de la instalarea în funcția de primar al municipiului a lui Mircea Gutău am văzut o ploaia de săgeți otrăvite înnegrind viitorul (dacă -mi este permisăexprimarea) destinului acestui oraș, pe cale săse dezvolte armonios și puternic. Am observat politicieni mărunți și jurnaliști a că ror cernealănu se uscase încă pe știrile cu subiect banal, perisabil, încercând, cu o răutate patologică , săcalce în picioare imaginea edilului, fără argumente viabile, fără acuze grave. Nu am scris, până acum, niciodatănici pro, nici contra Mircia Gutău. Nu pentru că nu aș fi avut ce spune, ci pentru că atunci când ai nefericita ocazie săasiști la o bătaie crâncenăîntre lupi înfometați După senzațional și subiecte, e mai bine să-i lași până se saturăsăse murdărească de mocirla în care s-au băgat și săse înfrupte până la lehamite din gâtul sângerând al victimei. O fi o metaforăcam siropoasăși forțată, dar este exact imaginea care au creat-o. Lugubră. I-ați văzut cum atacă acești parveniți, pervertiți în politicieni bonomi și grijulii sau în patroni de presă plini de marote și jalnice idealuri, de fiecare dată, același om, sperând să-l îngenuncheze în fața vieții, în fața societății?

Cu o încrâncenare bolnavă, dusăpână la paroxism, dezgroapă, invariabil, aceiași idee, dorind să-și mascheze propria degradare morală, că Gutău a fost întemnițat timp de patru luni, încercând sălase impresia că este artizanul unor fapte abominabile. Acești detractori n-or fi văzut oare adevăratul haos care a domnit în administrațiile trecute, nu au văzut cu ochii lor ageri că până la Mircea Gutău orașul arăta ca o epavăce se lăsa mereu nedescoperită?

De ce nu au criticat cu aceiași înverșunare și administrația Sabău, dezastruoasă, plină de hibe, deloc conformă cu nevoile unui municipiu ce-și începea drumul spre o timidădezvoltare? Reușise oare, fostul primar, prin diverse tertipuri, săintre în grațiile acestor cârcotași, îndrăgostiți de sunetul propriei voci, sau este vorba de o acțiune concertatăde defăimare a unui individ care a demonstrat se poate face administrație și altfel. Asta i-o deranja, sau tenacitatea cu care primarul în exercițiu a reușit să-și impunăideile și proiectele, gândite pentru modernizarea Râmnicului?

De ce săfie, până la urmă, Mircea Gutău transformat într-un fel de „boogey-man”, doar pentru că a dovedit că , indiferent de plezniturile peste obraz pe care le dăviața, a reușit să-și întărească caracterul, zdrobind în picioare răutatea născutădin neputința unora de a se ridica deasupra a ceea ce sunt? Asta i-a enervat așa de tare, încât să-i ponegrească familia și numele și să-i punămereu sufletul pe jar? Un edil ar fi trebuit, timp de patru ani, săfie lăsat să-și ducă la îndeplinire mandatul în liniște, sălucreze temeinic și susținut pentru bunăstarea cetățenilor cate i-au acordat încrederea. Iar dacă se dovedește ineficient, corupt, imoral, își va atrage cu siguranțăoprobiul public. Este o lege a firii! Și când va veni momentul desemnării unui nou primar, tot alegătorii vor fi cei care îl vor taxa dacă a acționat contrar interesului public. Atunci, ce rost are acest lung și obositor urlet al unora la lună? Dacă Mircea Gutău nu ar fi făcut nimic bun pentru acest oraș, atunci, cu siguranță, lătrătorii de serviciu i-ar fi demolat imaginea și l-ar fi trimis la lada de gunoi a istoriei vâlcene. Acum, că a făcut destule pentru urbea noastrănu-i bine Dușmanii politici au început săsape la temelia primăriei, pentru a vedea dacă nu cumva, acolo, zace vreo comoarădin care Gutău ia bani pentru lucrările edilitare. Toți cei care îl disprețuiesc pentru că s-a întrecut pe sine și a schimbat fața orașului, au pornit asupra lui nebuni de furie, scrâșnind din dinți că realizările sale depășesc numeric eșecurile. Și-au pregătit arsenalul de pietre cu care să-l lovească dureros peste tâmple. Pentru că , nu-i așa?, a exista înseamnă a fi supus criticii. A face ceva înseamnă a-ți dubla șansele de a fi criticat. A lua atitudine înseamnă a te expune săfii inundat de critici

Olivia Pîrvu – Cîrciu