După 20 ani de jaf și îngenunchere a populației, peste o săptămână, vom merge, din nou, la vot. Cu respirația umbrelor nostalgice și active ale trecutului, reprezentați iarăși de Ion Iliescu, școlit la Moscova și, mai nou, de Geoană, trimis, de curând, în capitala Rusiei, în numele doctrinei, dar și în numele apartenenței sale politice. Românii cu stomacele goale, cu gândul la ce vor pune pe masăla copii, la ce vor mânca de sărbători, au teama, din nou, că vor fi înșelați, batjocoriți sau martirizați. Ei, naivii, neșcoliții, bețivii, țiganii, prostituatele, drogații, preasăracii – așa cum sunt categorisiți de semidocți, nu trebuie săaibăalt drept decât acela de a vota pe cine li se spune și de a fi că lcați în picioare de că tre vechii sau noii politruci ai României. Îara este în genunchi, populația este la capătul puterilor. Românii au nevoie, în aceste vremuri dificile, săli se redea speranța că țara va merge pe drumul cel bun, iar cei aleși săle redea demnitatea mutilatăa noțiunii de român. Dar cu cine, din cei poftitori de Cotroceni, în afarăde Traian Băsescu? Zilele trecute, la Cluj, a avut loc „semifinala” confruntă rilor electorale, dezbătutăîntre Traian Băsescu și Crin Antonescu. Primul a dominat clar confruntarea. A fost stăpân pe el și a folosit un limbaj decent. Crin Antonescu s-a limitat la chicoteli și replici înțepătoare și nu a dat dovadăde maturitate politică . Dacă lăsăm deoparte subiectivismul aprecierilor personale și îndepărtându-ne de dragostea partinică , recunoaștem, cu toții, că Traian Băsescu a fost total peste Antonescu, la toate capitolele. La educație, liberalul parcă era un lider sindical, la economie a fost total pe dinafară, iar la agriculturănici nu știa cu ce se mănâncă asta. Traian Băsescu a spus clar că școala trebuie săfie bazatăpe competențe, că taxele nu pot fi reduse acum, ci numai După ieșirea din criză, iar la agriculturăa propus, cu fonduri UE, înființarea de centre industriale, în mediul rural, pentru procesarea laptelui, că rnii sau fructelor, de la țărani. Adversarul său s-a dedat la atacuri suburbane, vis-a-vis de femei, de Față cu soția președintelui sau Dosarul flota, lucruri pe care Realitatea TV și Antenele ni le spun de ani buni de zile. Atâta a putut, atâta va lua, adică cel mult locul 3. A fost făcut practic mat, din primele 20 de minute. În confruntare, m-a surprins, formidabil, calmul și tactul lui Traian Băsescu, fiindu-mi teamă, totuși, că se va enerva și-i va spune vorbe grele Antonescului. Nu că acesta nu le-ar fi și meritat, dar tonomații și derbedeii politici televizoriști iar ar fi făcut clăbuci la gură, semn de apropierea începutului lor de sfârșit cardiac. Numai că seriozitatea afișatăși distincția remarcatăne-au arătat un adevărat șef de stat. Traian Băsescu este un președinte, care, până mai ieri, adulat de populație, este lăsat, azi, de izbeliște, cum va fi, de altfel, și următorul președinte, mai mult chiar, înnăclăit de scuipații gloatei întoarse cu cheia de derbedeii acestei națiuni care și-au tras televiziuni, onoruri, averi, legi, discreționism. Stai și te uiți, siderat, cum rezistăun om, și el un suflet de român, făcând Față , ani de zile, unei calomnii generalizate, venite din partea tuturor pelerinilor televiziunii și ai imposturii, de la fundație și până la cocoșul de pe sulița turlei. Un președinte care ține în brațe și protejează, cu corpul său (figurativ), de lovituri, oul enorm al secretului de stat, al interesului național, al devoțiunii? Imaginați-vă, o clipă, că președintele Băsescu ar scoate din traistătot ce știe despre turmele de troglodiți ieșiți din peșteri, despre cei care plătesc dezlănțuirea acestor energii joase, josnice, scatofage, necrofage, scobindu-se-ntre dinți, cu lehamitea de patron ghiftuit. Imaginați-văcât de cumplit trebuie săfie să-ți spui, ca președinte, zilnic, „Iartă-i Doamne, că nu știu ce fac!” și, pe cealaltăparte, ce lejeritate trebuie săîți dea libertatea de a spune fără nicio responsabilitate morală, socialăsau juridică tot ce îți trece prin cap ca insultă, calomnie, blestem, acuzație nefondată, în fața unui om cu mâinile și gura legate printr-un jurământ. În timpul confruntă rii de care aminteam, liberalul Antonescu s-a comportat execrabil. Ca un puști cu copilăria întârziată, drept pentru care Traian Băsescu l-a menajat, sfidându-l, cu o superioritate demnăde un părinte înțelegător. Antonescu, în politică și în Parlament, trăiește exact ca un parazit, ca o cocotă… masculină, pe banii contribuabililor. Cine muncește, mai și greșește, este un proverb dovedit. Dar Antonescu, cum săgreșească , dacă toată viața lui a tras chiulul? Am auzit că , în cadru intim, fostul său șef de partid, Tăriceanu, i-a dat și coronițăpentru „cel mai fidel chiulangiu”, din perioada 2004-2008… A fi prieten cu adevărul este o chestie tare grea pentru orice terchea-berchea ce vrea săacceadăla Cotroceni. Când candidatul liberalilor are exercițiul malițiozității șobolanului în fața ratierului, doar fiindcă încape pe galeriile strâmte, săpate zelos de Parlamentul nostru, sfidarea este singurul tratament. Dacă Antonescu își închipuie că va schimba fața României sau se va diferenția de ceilalți candidați, așa cum declara, acum avem dovada că e doar gargară. Stilul miștocă resc asumat, a la Oprescu, nu este caracteristic unui om cult. Atacurile la persoanăsunt tocmai ceea ce ar trebui săîi lipsească , dacă susține că el e diferit de ceilalți. În concluzie, deși recunosc că priveam această primădiscuție cu oarecare curiozitate, în ceea ce privește prestația celor doi, acum sunt convins că Traian Băsescu rămâne favoritul întâlnirilor și în continuare. De aceea, cred, cu tărie, că bătălia între Băsescu și ceilalți competitori e bătălia dintre Europa și Rusia, între lumea civilizatăși stepa, cred că marele prieteșug cu rușii, promis de Geoană, nu e decât râvna După „huzurul” moldovenilor vecini, că bunăstarea de la ei, nu că nu am cunoaște-o pe de rost, se rezumăla „România, dă-mi și gazul tău, dacă vrei săte încă lzesc”. Amintesc o vorbăde-a lui Patriciu, dintr-o emisiune cu Turcescu, în care spunea că noi nu avem resursele rușilor, din care cauză, ne vom sfâșia între noi, în acest sistem al democrației puse de Iliescu în loc de perestroika, democrație cu nimic diferităde cea a oligarhiei rusești. Când n-o mai fi nimic de supt, pentru șopârlele noastre parvenite, devenite varani, ne vor obliga săne înfrățim cu Rusia. Cum integrarea în UE e din ce în ce mai departe de reușităși cum frâul că ruței i se promite lui Becali, Hrebenciuc, Iliescu, Geoanăși Patriciu, cred că opțiunea Băsescu nu mai este posibilitate, ci o necesitate. România nu are de ales și actualul președinte trebuie trimis la Cotoceni, pentru a salva miza noastrăistorică , Europa. Nu mai este loc nici de promisiuni și nici de certuri, nici de încercă ri și tentative. Reforma trebuie continuată, marșul acesta forțat nu mai permite întoarcere, iar ezitările conduc la catastrofă.
Romeo Popescu