Nu mă mai surprinde că mulți dintre prietenii mei uităușor trecutul apropiat și tind săacorde scuze liberalilor lui Patriciu, aflați la guvernare, până în iarna anului trecut, pentru dezastrul în care au lăsat și se aflățara. După alegerile din 2004, trebuia săavem un guvern PD-L – PNL. Vămai amintiți, domnilor, cu cât tupeu și obrăznicie au fost alungați, atunci, de la guvernare, pedeliștii? Cum au rămas valoroșii urmași ai brătienilor singuri la guvernare și cu ce rezultate s-a soldat conducerea lor? Cu datorii imense neachitate – într-o economie care,” duduia”, de goalăce era. Știa Tăriceanu de ce vroia săfie din nou prim ministru, săne mai dea o gaurăde încă vreo trei – patru miliarde de euro și pe urmă… mai vedeam. Pentru că lin Popescu Tăriceanu, însă , scadența imenselor greșeli și trădări s-a apropiat cu viteza luminii. Scadența, l-a ajuns, acum, când îi era lumea mai dragăși propriul viitor mai bine negociat. Deși nu s-ar fi așteptat, liberalul șef nu poate evita regula: cum și-a așternut, așa va dormi. Trădarea?… O știm cu toții. După îndelungi ezitări, decizia de spargere a Alianței D.A. a luat-o, practic, atunci când a refuzat sădemisioneze, pentru a nu deschide calea alegerilor anticipate. Atunci, Tăriceanu a trădat practic și strategia stabilităîn comun cu Traian Băsescu. Istoria a dovedit nu numai că a trădat, ci și că a greșit. Dacă atunci ar fi declanșat anticipatele, Alianța DA ar fi ajuns la un scor care să-i asigure o guvernare confortabilă, de dreapta. Dinu Patriciu nu voia, însă , asta. El voia un PNL pe cont propriu, cu scor mic, partidul balama fără de care sănu poatăfi făcut guvernul, de preferință, alături de PSD. Iar Tăriceanu a jucat cartea acestuia. A urmat reforma în Justiție. Dinu Patriciu și clientela impusăde el în jurul lui că lin Popescu Tăriceanu și-au făcut din Monica Macovei, radicalăși intransigentă, o țintăcare trebuia ori îngenuncheată, ori răpusă. Și a fost îngenuncheată. O a treia, dacă nu chiar cea mai importantăalegere a premierului a fost, probabil, între interesele rusești, promovate de Dinu Patriciu (oare că rei zone de influențăi-a vândut cesta Rompetrolul?) și cele americane, reprezentate de Traian Băsescu. Confruntarea a devenit tot mai durăpe măsurăce Moscova și-a regăsit, sub conducerea lui Vladimir Putin, suflul și pretențiile de mare putere. A urmat alianța secretăcu PSD. Lucrurile au degenerat până la împingerea PD în afara Guvernului, pentru a face loc alianței de facto, plănuităde Dinu Patriciu, cu PSD. Practic, controversatul magnat și-a atins, prin intermediul lui că lin Popescu Tăriceanu, toate scopurile planificate și promise „mentorilor” lui din afara granițelor țării. Și tot cam atunci, premierul și întregul PNL au început sădeconteze, lent, angajamentele, până i-a scos electoratul de la guvernare. De curând, că lin Popescu Tăriceanu a declarat că monitorizeazăatent noul guvernul care nu poate funcționa din cauza scandalurilor permanente, a demisiilor care se țin lanț și a neînțelegerilor care macinăaceastă construcție. El considerăcă guvernanții se distrug între ei, în loc sărezolve problemele țării.Glume proaste! Pentru că Tăriceanu și gașca lui, monitorizeazăde mult România, săștie ce a mai rămas de furat. În urma guvernării liberale, cu dirijor Tăriceanu și executanți Orban, Antonescu, Vosganian, Norica sau handicapații de la Iași etc. a rămas un dezastru, o țară în ruine. Învățământul distrus, asistența medicalădispărută, cultura a devenit inculturăDupă chipul lui Iorgulescu, iar bogățiile naționale furate cu forme legale. Degeaba ascund adevărul. Timpul le va arăta goliciunea sufletească și lipsa de onoare și de caracter. Nu pot minți la nesfârșit. Noul parlament, are obligația, Față de noi alegătorii, săancheteze amploarea ilegalităților săvârșite de guvernanții PNL, iar făptașii săfie trimiși în fața justiției. până atunci, gașca petro-liberalilor trebuie săfie monitorizată, sănu mai fure și altceva. Ce-i de făcut? – se întreba Rusia la finele guvernării „liberale” a lui Elțin. Răspunsul l-a găsit Putin și partidul său Edinaya Rossia. La fel ca la ei, avem nevoie de un „Putin al României” și o „Edinaya România” care săreformeze țara. Prin înlăturarea sau măcar prin limitarea puterii corupționiste a oligarhilor, va trebui săaibăloc readucerea în posesia statului a principalelor surse ale venitului național. Acest lucru poate avea loc numai prin consolidarea puterii legii în stat, eficientizarea actului de guvernare, consolidarea axei verticale și orizontale a puterii. Nu e târziu în mare parte nici acum, întrucât și UE cere reformarea sistemului. Prima, s-ar cere depășităcriza spiritului, sufletului fiecă rui om și al societății în întregime – prin reevaluarea trecutului, recunoașterea cu curaj a greșelilor, descoperirea „petelor negre” din trecut, autopurificare, prin renașterea sentimentului de patriotism și responsabilitate Față de destinul urmașilor, prin credințăunificatoare în valorile nepieritoare ale neamului și ale civilizației europene, prin înlăturarea haosului ce se pretinde a fi democrație. Presa și TV ar trebui săse oprească din acest interminabil proces de spălare a creierilor și „îndobitocire” a populației. Ne lipsește o gândire pozitivă. Nu avem nevoie săni se insufle frica, neputința, pesimismul, fatalismul apocaliptic, impasul și degenerarea totală. E o nemernicie ca „Eroii timpurilor noastre” sănu poatăfi pe ecranele TV, iar escrocii, mafioții, criminalii și inculții săfie, la nesfârșit, searăde seară, în casele noastre.