Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Ne-a vizitat un om sfârșit

Anunțatăcu surle și tobe, vizita premierului că lin Popescu Tăriceanu a luat sfârșit. În ochii dalmațienilor liberali vâlceni, ea a fost un mare succes, pe când, în realitate, s-a dovedit a fi doar un fâs revoltător. Privindu-l pe Emilian Frâncu cum făcea volte pe lângă oficialii guvernamentali ce se întrețineau amical cu directorul general al OLTCHIM dr. ing. Constantin Roibu, cu pieptul scos afară, mâinile la spate și cu casca de protecție pe cap (neapărat galbenă), mi l-am reamintit pe acesta din anii copilăriei lui, când, ca să-și pedepsească colegii de joacă ce nu-l agreau, își chema mama să-i certe, ca săse impunăși el în colectivitate. În cele întâmplate pe Platforma industriala din Rm. Vâlcea sau Horezu, Tăriceanu era maică ‘sa și electoratul ostil, cel care nu-i mai acceptăifosele, vedetismele, lăudăroșeniile și conducerea discreționarăa instituțiilor deconcertate ale statului, reprezintăcomunitatea județeană serioasăce nu-l mai agreează, orice ar mai face. Cei doi șefi liberali au jucat o scenetăpolitică inutilăși de prost gust, încercând sărecupereze procentele pierdute în ultimul timp, atât de Frâncu – la președinția Consiliului Județean, cât și de partidul lor – în gestiunea electoralălocalăsau județeană . De departe se putea vedea că sunt doi oameni sfârșiți politic, că rora viitorul nu le va mai asigura nimic..

Despre liderul liberal județean, multe nu ar mai fi de spus, doar că , până la 1 iunie, își mai joacă rolul de „vătaf” județean, După care va fi scos în decor de alegători și, apoi, chiar de subordonații lui politici. Dar despre Tăriceanu, trădătorul Alianței DA și al democrației de tip occidental, se vor mai vorbi multe, chiar și După transcederea lui în pivnița istoriei politice a României postdecembriste. În timpul discursurilor ocazionate de vizita inutilăfăcutăde premier la Vâlcea, am tras o concluzie relevantă: aproape toți susținătorii acestuia, parcă sunt din același aluat. Gândesc puțin și vorbesc mult. Numai fantasmagorii sunt în capul lor. Nu vor săspunăpe șleau băieții că nu vor ca România săprospere și astfel săprospere doar ei. Vorbele mari cu cercetarea științifică , cu dezvoltarea economiei prin forțe proprii, nu mai pot ascunde vânzarea tării, mai pe nimic, în favoarea austriecilor, grecilor sau rușilor. Nu înțeleg de ce nu vor sărecunoască liberalii lui Frâncu (și afaceriștii lor travestiți) că susțin vehement liberalii patricieni ce le-au cumpărat partidul, pentru că și ei furăși încalcă legea ca și ei. că starea de bulibășealăe mai bunădecât ordinea. E greu săfii sincer.

Patriciu, stăpânul lor, nici astăzi nu recunoaște că le este șef de partid, deși lucrul ăsta îl știu și adolescenții. Distrugerea viitorului democrației a început prin trădarea lui Tăriceanu. Pe acest fond, a izbucnit un conflict definitoriu. Au dreptate, cei care spun că așa zisul conflict între președintele Băsescu și premierul Tăriceanu ar fi un conflict personal și că numai orgoliul și ambiția îi determinăsăse poarte așa. Conflictul, dacă este să-l numim așa, este un conflict de idei, de onoare, cinste și corectitudine. Adică cel dintâi, Traian Băsescu a vrut ca să-și respecte cuvântul dat în campanie – cu cinste, onoare, perseverență. Cel de-al doilea, a vrut să-l slujească numai pe Patriciu. În momentul în care Băsescu n-a „marșat” pe ideile petrodolarilor, au început atacurile furibunde. Tăriceanu s-a înconjurat de oameni fără onoare, ca și el și nu a mai ținut cont în nici un fel, că este pus în fruntea guvernului României, pentru a susține interesele țării și nu ale unui grup de mafioți. Nici nu știu pe cine săurăsc mai mult: pe Tăriceanu care a trădat totul, pe PSD-iști care au uitat ce face un partid de opoziție și s-au comportat ca niște curve susținându-i toate mârșăviile, pe Patriciu care nu prididește sămituiască pe oricine e în stare săarunce cu noroi în Băsescu și în toți acei care i s-au alăturat necondiționat. Revolta mea este așa de mare, încât nu mai am răbdare nici măcar până la alegerile din noiembrie sau când dracu’ or mai vrea trădicenii – acești mafioți nenorociți – săle organizeze. Tăriceanu a avut posibilitatea să-l cunoască mai bine pe Traian Băsescu decât sfătuitorii săi și ar fi trebuit săreținăcă nici el nici altul, la ora actualănu sunt rivali potriviți pentru președinte; ori de câte ori i-a subestimat inteligența și abilitatea lui Traian Băsescu, a pierdut.

Aflat în fruntea guvernului, la investitură, Tăriceanu promitea nu corupție și regim oligarhic, ci combaterea corupției, eliberarea instituțiilor publice de clientelismul politic, relansarea dialogului social, redarea libertății de expresie și libertatea presei. Ce s-a ales din promisiunile solemne făcute, în ce dezastru a dus promisiunile făcute, este azi un lucru notoriu. Alianța DA a fost distrusăfără crâcnire iar partidul frate, PD a fost eliminat prin trădare din guvern. Colaborarea promisăcu Președintele Republicii s-a transformat în competiție, în lupta dintre palate, în insulte de tip mahala a întregii conduceri oligarhice a PNL Față de șeful statului. Relansarea Parlamentului s-a transformat în conducere prin ordonanțe și desconsiderarea instituției legislative. Ce a făcut și ceea ce vrea săfacă din justiție, este de notorietate. Justiția a dorit-o aservităsistemului oligarhic. Cât privește promisiunile făcute, iar s-a făcut de râs.
Economia a duduit cât a mers singură, acum fiind practic în că dere liberă, atacatăde inflație, că derea leului, deficitul de cont curent, scă derea puterii de cumpărare, scă derea ratingurilor de țară etc. Recalcularea pensiilor s-a făcut nu în 2005, cum a anunțat, iar mărirea pensiilor a fost o pomanăelectoralăși un dezastru pentru bugetul țării, avantajele măririi fiind repede anulate de inflație și scumpirile masive mai ales la utilități și alimente. Colaborarea cu administrația localăs-a transformat în clientelism și cumpărarea PSD cu bani. Este limpede că discursul de investiturăa fost o demagogie politică și că nimic din ceea ce a promis nu s-a realizat, din contra, totul s-a făcut invers. Sistemul baronilor transformat în cel al oligarhilor a crescut diviziunea țării, corupția.

PNL apare acum ca un partid fără ideologie care a guvernat și guverneazăplătind tribut PSD iar sfătuitorul de tainăal lui Tăriceanu nu este altul decât Iliescu, ajutat de Hrebenciuc care de fapt îl țin la putere pe rol de marionetă. Iatămărețele succese ale PNL, partid aflat în disoluție, nu pentru că nu ar fi fost valoros dar pentru că a fost cumpărat de oligarhii pe care îi slujește. De aceea cred că Tăriceanu este un om sfârșit, iar PNL-ul va avea soarta partidelor istorice al că ror nume a ajuns legendă!

Romeo Popescu