Criza bântuie în lume, iar guvernanții noștri zic că au „vesti bune”. Seceta ucide viața la țară , mai sădevinăde actualitate ,,moartea că prioarei”. Noroc cu legumele din Turcia, pline de nitriți și de nitrați, refuzate peste tot dar foarte bune pentru români și încă la prețuri mult mai mari decât pe alte piețe. Campania pentru Europarlament, merge înainte, ca pretext pentru prezidențiale. Prezidențiabilii noștri sunt bine, sănătoși. Geoanăse joacă cu lopățica în nisip, Antonescu face glumițe nereușite cu subiect – Băsescu, pe Duda l-am văzut (în poză) într-un fast-food. Băsescu, singurul președinte, dar nu și prezidențiabil, încă (deși Stolo și Berceanu jurăcă nu-i așa), se ,,luptăcu criza”, la serbări câmpenești. De curând, s-a descoperit deosebirea dintre comunismul și capitalismul românesc: în comunism se scriau litere cu trupuri de oameni, în capitalism Flutur le scrie cu oi. Pe plan extern rușii și Voronin ne atacă la baionetă, Videanu s-a dus la Gazprom dar nu a reușit săse întâlnească la șeful cel mare și a discutat ceva de South Stream, cu mai micii. Ei știu ce au discutat, noi, ca de obicei, nu știm nimic și nici nu trebuie. Totul este făcut praf și viitorul dorit de toți este prea departe. Speranțele pe care și le punea tineretul din România în binefacerile democratice care ar fi apărut După încurcatele evenimente din sângerosul decembrie ’89 s-au dovedit a avea mai mult substrat emoțional decât logic. Cel care a intuit atunci, imediat, cum ar sta chestiunea în cauzăa fost Silviu Brucan, activistul comunist de prim rang, sucit împotriva comunismului de familie când a simțit încotro bate vântul marilor schimbări. El a dat prognoza celor două decenii de așteptare a binelui democratic, în care cei mai mulți, bolnavi de optimism rozaliu, n-au crezut și au intrat cu entuziasm într-un tunel întunecat pe care glumeții l-au numit „tranziție”, iar raționalii au inventat o „luminiță” la capătul lui, După 20 de ani de așteptare tipic românească , răbdătoare. Dezamăgire însă , fiindcă tunelul tranziției se prelungește și luminița se îndepărteazăprecum altădatăcomunismul de aur, asemănat cu orizontul că tre care, cu cât vrei să-l ajungi, cu atât se depărteazăde tine. Noaptea polarăa sărăciei se amplifică cu acel coeficient dâmbovițean și ne va da, curând, un milion și jumătate de români trăitori în crunta mizerie materială, că despre mizeria morală, nu mai discutăm, pentru că ea se întinde peste întreaga națiune. Totul pleacă de la noaptea spiritului și noi nu l-am înțeles pe „Gânditorul din Dămăroaia”, când făcea prognoza, având în vedere tocmai factorul psihologic, generator de împliniri ori distrugeri economice. Problema este, în esența ei, adunatăîntr-un proverb bătrânesc, precum „Peștele de la cap se împute”, și nu existădecât o singurăieșire. Ca, în viitorul mângâiat de slabe speranțe, Oamenii Politici, din vârful piramidei conducă toare până la baza ei, să-și schimbe mentalitatea, luând ca exemplu marile personalități interbelice care intrau în arena politicii nu pentru binele lor, ci pentru cel al țării. Ori, chiar luând exemple recente, precum acela al noului premier ungar, acesta a cerut, în circumstanța crizei mondiale, când miniștrii și secretarii de stat trebuie sădea dovadăde modestie salarială, săfie plătit, pentru funcția sa, doar cu simbolicul salariu de un forint. Așteptăm sărăsarăsoarele democrației și în țara noastră, că prea a fost condusănumai de oameni pe care nu i-a preocupat situația țării și oamenii de rând, ci doar ei și ai lor, găștile lor care au luat tot cea fost mai bun, iar ceea ce a mai rămas, a fost amanetat puterilor straine, care sug tot, fără sădea cuiva vreo explicație. Situația economică grea din țară se datoreazănesăbuinței guvernării PDSR și în special a premierului Adrian Năstase, omul care a ras totul, și-a îndestulat prietenii și a vândut străinătății principalele unități economice profitabile, bogațiile solului și subsolului. După părerea multora, Năstase reprezintăetalonul celui mai josnic politician. El a făcut din minciunăși hoție, o a doua natură. Nimeni nu a jefuit România, mai cu sârg decât el, deși Tăriceanu s-a străduit și el destul de mult și bine săo facă . Ipocrizia nepotului mătușii Tamara, atinge apogeul când plânge de milăbietei țărișoare. Pentru Monica Macovei, el manifestăo urăviscerală, deoarece cutezanta, pe când era ministrul Justiției, a avut curajul săpermităParchetului anchetarea (și nu judecarea) sa. „Viteazul” Năstase, care se considera, atunci, ca și acum, deasupra cetățenilor obișnuiți, nu are minima decențăși bărbăție săse prezinte în fața judecă torilor și să-și susținănevinovăția pe care o clamează. Dacă totul nu este decât o „înscenare”, o „șicană”, cum zice, problema lui ar fi rapid demontatăîn justiție, dar fuge și se ascunde prin toate cotloanele Parlamentului și procedurilor, ca săajungăîn ancheta procurorilor, nu în fața justiției, sperând în casarea anchetelor, prin trecerea timpului. Părtaș ori inițiator al procesului de spoliere a avuției naționale a României, Năstase este, astăzi, unul din cei mai înverșunați dușmani ai noștri, al propriului său popor, pe care l-a jefuit cu o neasemuitălăcomie și pe care îl vrea tot supus și tolerant la malversațiunile trecute, prezente și, sigur, viitoare. Pe zi ce trece, se dovedește că acest om este bolnav. Acum, când vor intra codurile în acțiune, nu mai are nicio scă pare. S-au dus cei 10 ani de tergiversare. Sincer nu știu ce s-ar mai putea spune despre Năstase. Din păcate pentru el cariera și-a cam terminat-o pentru că nu a știut săse controleze atunci când a fost atotputernic. Imaginea sa, pentru români, este etalonul corupției, chiar dacă până acum colegii de breaslă, indiferent de partid l-au apărat de justiție. Adrian Năstase nu mai este un politician de viitor!