Unul dintre cei mai buni și cei mai spectaculoși oameni de presă și de culturăai Vâlcii, Tudor Iosifaru, a încetat din viațăduminică , la București, în urma unei boli nemiloase. Vestea morții sale ne-a consternat și ne-a amuțit, pentru mult timp. La închiderea ediției, odatăcu neverosimila veste, s-a așternut tăcerea ca în Catedrală. Lacrimi, jale, deznădejde. Exact în urmăcu o săptămânăde zile, așteptam de la el, nota critică pentru rubrica sa, devenităcelebră, „Miliția presei”. Cu un glas stins, cu tremur în voce, ne-a anunțat telefonic că nu a putut scrie nimic, starea sănătății sale deteriorându-i-se cumplit și că nici articolul din ediția de joi a săptămânii, de la rubrica „Eu cred că „, nu îl va trimite, din același motiv. Nu părea pesimist, ci doar grav. Își prefața moartea, prin sobrietatea glasului, altul decât cel cu care ne-a obișnuit. Tudor Iosifaru a fost prietenul nostru, încă de la începuturile noii ere democrate. A fost mentorul multor ziariști locali și coordonatorul multor ziare afirmate. Om de dreapta, plin de principii și imparțial în tratarea subiectelor politice, Tudor s-a afirmat în „VOCEA VALCII” și sub semnătura Zora Vifor. Un contract de muncă tâmpit, cu clauze la fel de tâmpite, îi interzicea săcolaboreze la alte ziare. Dar iubind mult redacția și ziarul la care a pus umărul pentru a deveni brand, și-a asumat riscul anonimatului și semnătura analizelor politice cu pseudonim. Nimic și nimeni, în afara amintirilor, nu ni-l mai poate aduce, înapoi, pe Tudor Iosifaru, colegul și prietenul nostru care s-a dus dincolo de Stix să-și continue opera sa gazetărească și de cultură. Nu te vom uita, niciodată, Tudore! Transmitem familiei îndurerate, condoleanțe și un pios omagiu. Dumnezeu să-l odihnească !