Monopolul masculin asupra puterii politice se manifestăla toate partidele din România. La alegerile din această toamnă, PD-L a impus în competiție 38 de femei la Camera Deputaților și la Senat 9, iar PSD a înscris pe listele pentru deputați 50 de femei și 9 pentru senatori. Nu am dat importanțăproblemei analizând bătătura liberală, că rezultatul este același: Norica Nicolai face cât toate femeile celorlalte partide la un loc. Gurămare, bolșevism și anarhie! Parlamentarii de până acum, au sfidat emanarea unei legi care să asigure paritatea bărbați – femei în înaltul for legislativ, din motive de misoginism. Dar, în multe țări UE, s-au adoptat legi de paritate femei-bărbați, care obligăpartidele săprezinte minim 40% și maxim 60% de candidați dintr-un sex (minim 40% femei -maxim 60% bărbați). Aceste legi s-au adoptat tocmai pentru că , deși legal oricine are acces la putere, partidele prezentau doar 10% femei candidate la alegeri. În Franța înainte de adoptarea legii parității, de exemplu, în 1993, în Parlament erau doar 6,5% femei. În Spania legea s-a adoptat în 2006. În România, când s-or deștepta femeile și vor cere ca un număr mare dintre ele săconcure la facerea legilor? Când oare… în 2050?