Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Mincinoși, nesimțiți, mitocani!

Întreaga clasăpolitică reprezintăsistemul tică loșit despre care vorbea, cândva, președintele Traian Băsescu, cu referire la pesediștii lui Iliescu și peneliștii lui Patriciu. Dar, constatând, acum, realitatea economică a țării, lipsa banilor la bugetul centralizat al țării, imposibilitatea creșterii salariilor profesorilor și pensiilor bătrânilor, După cum s-a promis electoral, măîntreb ce au ceilalți politicieni de nu sunt și ei membrii sistemului tică loșit? Pentru că , împreunăau mințit electoral și și-au bătut joc de viitorul apropiat al țării. Din acest an, criza este terenul pe care se confruntă politicienii întregului sistem tică loșit. Ea se amplifică , iar Guvernul cautărăspunsuri de la oricine le poate oferi, indiferent de costuri. După cum le-a așternut Tăriceanu, în trecut, se zbat guvernanții lui Boc, acum. Oriunde, în lumea asta, politicienii aflați în bătălia electoralăsupralicitează, angajându-se pentru obiective mai ample și, poate, mai numeroase decât cu bunăștiințăpot realiza. Ei au grijăca finalizarea obiectivelor săfie angajată mai spre mijlocul mandatului, pentru a putea aduna resursele necesare.

La noi, în țara politicienilor dâmbovițeni, sub regimuri în care minciuna este pe cale sădevinăpolitică oficialăde stat, asistăm la practici care nu pot exista în țările lumii civilizate. Din luna octombrie 2008, în cea mai înalta instituție reprezentativăa poporului român, se desfășoarăun circ penibil al că rui spectator jalnic este poporul român. În ciuda extinderii crizei din America spre Uniunea Europeană , din componența că reia facem și noi parte, corul transpartinic al mincinoșilor parlamentari urlăca din gurăde șarpe despre faptul că dască lilor români nu li se dau majorările de 50% la salarii promise de ei, de mincinoșii aflați, atunci, la guvernare. Conștienți că nu sunt bani, că economia nu poate suporta astfel de majorări, mincinoșii plecați de la guvernare (liberalii), țipă, acum, din toți bojogii: guvernul Boc minte, știm noi că banii ăștia există. Mincinoșii aflați în PSD și PD-L, au intrat în alegeri promițându-le și ei, dască lilor, că , dacă vor ajunge la putere, le vor da profesorilor și pensionarilor, banii promiși – pentru că banii există- și nu oricum, ci retroactiv de la 1 octombrie 2008.

Au trecut alegerile și opozanții guvernului Tăriceanu au ajuns la putere. Dască lii și-au îndreptat, cu speranță, privirile spre ei, dar „aliații” strigăpeste tot că nu pot să-și respecte promisiunea electoralăpentru că au descoperit că nu sunt bani în buget. Din acest moment, „mincinoșii roșii”, care între timp, cum am arătat, deveniserănesimțiți, au ajuns săfie și mitocani. De ce așa? Pentru că , în noua legislatură, au avut nesimțirea să rămână în funcțiile lor de senatori și de deputați, de miniștri sau de secretari de stat și nu și-au prezentat demisiile, fugind și ascunzându-se prin casele lor scumpe, până ar fi uitat lumea de ei. Au mințit cu bunăștiință, ca sănu piardăvoturile dască lilor și pensionarilor. Nu existăsenator sau deputat care săvrea săafle în Parlamentul României orice date, chiar și unele confidențiale, despre visteria statului și sănu le poatăafla. Dacă un senator sau deputat cunoaște regulile procedurilor legislative și nu le folosește, pentru ca apoi să-și justifice minciuna și nesimțirea incapacității de a-și respecta promisiunile electorale, atunci el este și mitocan. Dacă n-aș trăi în România, aș sta undeva în afarăși aș privi acest circ, n-aș mai avea nevoie de niciun banc și de nicio comedie. Bancurile cu Bulăsau comediile cu Stan și Bran nu sunt nimic pe lângă tot ceea ce se întâmplăla nivel de stat. E o tristăconstatare și nu-mi arde de râs.

Sunt oameni cu anumităvârstă(atât pesediștii cât și pediștii), ce au aproape, cu toții, peste 50 de ani. Nu înțeleg de ce se comportăîn halul acesta. Circul Globus cred că e invidios că n-are asemenea clovni, iar în loc de plan anti-crizăavem de-a face cu papagali, cu măgari și cu toată Grădina Zoologică pe care și-o adreseazăunii altora. Politicienii sunt atât de legați între ei de interese personale, încât culoarea politică chiar nu mai contează, în relațiile lor domestice. În politicul mare, existăcâteva personaje care le poartăo urădezlănțuităaltora, extrem de virulentăla adresa respectivilor și nu ne facem iluzii că așa zisele atacuri politice sunt ghidate de ideologii. Ele sunt ghidate de ură, de polițe care trebuiesc plătite, de gașca din care fac parte fiecare din respectivele personaje, iar câteodatăe vorba de o afacere eșuatăsau de o femeie aflatăîn disputa respectivilor cocoși politici.

Cel mai vânat politician a fost și este Traian Băsescu. El a câștigat prezidențialele cu promisiunea unor țepe în Piața Victoriei. A câștigat referendumul, cu imaginea de român obișnuit, iar acum chiar a ajuns să-i patroneze pe reprezentanții de „vârf” ai celor 322 – dezamăgind total ca om politic care are de respectat niște promisiuni. Apoi, a fost lupta cu repetentul național care a dus guvernarea României din greșealăîn greșeală. Tăriceanu și gașca patricienilor au erodat imaginea de ansamblu a unui partid care trebuia să rămână , în permanență, o alternativăa FSN-ului, adică a alianței PSD-PD-L. Din acest an, Băsescu are prim-ministrul pe care l-a cerut disperat și are, în sfârșit, ocazia săarate că poate conduce țara spre prosperitatea pe care o merităm. El are posibilitatea săarate că nu e un bârfitor de mahala care și-a câștigat capitalul politic prin atacuri la persoană. Acum e momentul săfacă ceva prin care să-l putem deosebi de Iliescu și Constantinescu.

O crizănu e niciodatăușor de suportat decât pentru rechinii crizei. Pauperizarea unei părți a populației va continua și se va îngroșa. Cei fragili vor suferi și mai mult. Jumătatea plină a paharului este că , în cel mai rău caz, pe perioada crizei, aproape jumătate din populație nu va suferi de foame, deoarece trăiește din agricultură. Altăbunăparte este legatăde prima jumătate. Ne vom obișnui săapreciem mai mult produsele autohtone. Românul de rând, o va scoate la capăt, pe perioada crizei și asta nu pentru că îl protejeazăcineva, ci pentru că este adaptat la greu. Dacă am fi fost niște pretențioși, „mămăliga ar fi explodat”. Nu sunt de acord cu scenariile catastrofice, alarmiste. Este adevărat că nu va fi ușor, dar eu cred că trebuie săprivim lucrurile optimist. Va trebui săne adaptăm, săne zbatem mai mult și, întradevăr, săapreciem altfel valorile. Cred că această perioadă grea va uni mai mult poporul care ar trebui săfie mult mai combativ, mai pretențios, mai atent la cine-și dăvotul și (de ce nu?) mai puțin aplecat.