Foarte mulți vâlceni, răsfoiesc dimineața ziarul la care sunt abonați, fără să-l citească . Nu se regăsesc în el, nu îi reprezintăși ca el este, cu excepții nesemnificative, toată presa contemporană. Ei își doresc un ziar cu sinceritate atașat de cititori, care săle apere interesele, care să-i susținăîn momente dificile, care să-i îndrume când sunt dezorientați, care săle împărtășească bucuriile și necazurile, care, pe scurt, săfie suflet din sufletul lor. Acum, se pare, codul deontologic nu mai face parte din prioritățile jurnalistului vâlcean. Goana După senzațional e prioritarăîn raport cu deontologia profesionalăși, normal, decide în consecință. În general, la noi la români, și nu numai în jurnalism, deciziile au un caracter de improvizație. Orbiți de interesul prezent, imediat, nu mai suntem capabili săînțelegem efectele pe termen lung. Am învățat sătrăim clipa. Mâine!, vom vedea noi ce va fi mâine. Care e efectul acestei „orbiri” în jurnalism, provocatăde clipa imediată? Pe termen lung jurnalistul se decredibilizeazăîn fața opiniei publice. În această atitudine existăși o dozăde inconștiență. Profesia de jurnalist nu e ca aceea de strungar. El, jurnalistul, asemeni actorului, are nevoie de încrederea publicului. În caz contrar vorbele lui se duc pe apa Sâmbetei, iar el seamănăcu nebunul care carăapa cu sita. Compromit ideea de jurnalism și profesia de jurnalist. Încrederea publicului o câștigi greu, o pierzi ușor și o recâștigi și mai greu. Foarte puțini jurnaliști au încredere la public. Negru pe alb, un jurnalist trebuie săprezinte cititorului analize politice echilibrate, nu săexprime ce vor patronii lor. La nivel central, După ideea celor ce nu vor săplece de la cârma țării, problema lor este președintele Băsescu. Ce dacă țara se aflăîn blocaj și ne paște clauza de salvgardare pe Justiție? Boicotarea lui, le pare detractorilor, soluția de rămânere cu mâna în averea țării. Cât a fost de înjurat omul acesta care este totuși președintele țării, nu cred sămai existe cineva pe mapamond. Ce credibilitate poate săaibăo așa presă ? Ne sunt băgate pe gât și în case (fie pe hârtie sau pe sticlă) părerile „analiștilor”, cel mai adesea comandate și plătite de patroni, numai pentru simplul motiv că ei au acces la media. Analizând orice emisiune la Antenele lui Voiculescu a așa numiților analiști, care vor săne ghideze, săne explice faptele considerând că telespectatorul nu este în stare săjudece singur, se vede, din păcate, că Băsescu are dreptate; atâta urăirațională, o totalălipsăde argumente, chiar de logică elementară, o obsesie că tot ce spune sau face este rău pentru națiune încât era și timpul săse umple paharul. Și când mă gândesc cine face toate astea, cât s-au că znit să-l destituie, niște indivizi alde Voiculescu, Nistorescu et Compania, că nu-i în preocuparea presei „câinele democrației „săse întrebe de unde naiba au acumulat atâta bogăție și forțăăștia? Cazul lui Băsescu se aseamănă, până la un punct, ca două pică turi de apă, cu cele ce i s-au întâmplat și i se întâmplăprimarului Gutău. Și la noi s-au chinuit liberalii și pesediștii de frunte de azi, ajutați material de doi oameni de afaceri, situați doctrinar în tabere opuse, să-l scoatădin joc pe primar, omul care a făcut din capitala noastrăde județ un oraș european. Deunăzi, la un post local de televiziune, am văzut o emisiune prin care era atacat Oltchim-ul, ținându-se parte micilor acționari ce se opun măririi capitalului gigantului industrial. La ora desfășurării circului televizat, legea măririi capitalului trecuse prin Camera Deputaților, însă unul dintre invitații emisiunii s-a manifestat total irațional, în distonanțăcu realitatea și cu prietenia ce i-a acordat-o directorul general al Oltchim patronului lui, arătându-se sigur și bucuros de victoria „buturugii mici”. Total inadecvat. Analiza „analistului” s-a situat în afara realului. Totul se întâmpla așa, datorităfaptului că noi nu avem analiști politici școliți pentru asta ci doar amatori, „calificați la locul de muncă ” și formați După modul propriu de a gândi ceea ce văd. Deci partizan. Credibilitatea ziariștilor s-a degradat rapid în ultimul timp, prin concentrarea ziarelor și posturilor de televiziune în mâinile câtorva patroni ce le folosesc în bătăliile politice. Cei mai subtili lucrători în presă , fac mercenariat, mințind prin omisiune sau neangajare și își vând scump prestigiul construit cu cazna. Monștri sacri se vând pe bani mulți, iar noii intrați, pe mici atenții. Toți ziariștii sunt suspectați acum că , pentru a-și asigura existența, vor fi învinși, rând pe rând, de cei cu bani, de proprietarii de mass-media, nu de sărăntocii de președinți de țară sau primari, foști, actuali și viitori, care nu dețin astfel de proprietăți „cheie”, nu dețin un refugiu posibil pentru un ziarist, atunci când acesta va fi mazilit de angajatorul „în curs”, datoritănerespectării regulilor „deontologiei de codru des”. Restul, simplănaivitate, cenaclu literar, vorbe, amăgiri răsuflate. Populația s-a obișnuit că nu mai poate conta pe presă decât ca sursăde divertisment, de can-can, de care-pe-care, perfect integratăîn regulile murdare ale politicii actuale. Dacă nu se iau măsuri concrete pentru respectarea deontologiei profesionale, în curând, publicul și jurnalistul vor deveni două lumi paralele. (dicton latin: Medice, cura te ipsum! – Doctore, vindecă -te pe tine însuți!)
Romeo Popescu