Coborâți parcă din tablourile gen kitsch, pictate de un neavenit cu pensula într-o mânăși sticla de „Săniuța” într-alta, cei doi parlamentari pedeliști, Dorel Jurcan și Sorin Zamfirescu îmi dau fiori reci pe șira spinării. Constatat, pe zi ce trece, cu o luciditate de-a dreptul dureroasă, fără sălas, însă , loc resemnării că personajele despre care am amintit au apucat o centurăocolitoare a realității, ce duce spre nimic bun.
Scandalul izvoarelor minerale de la Olănești este încă viu în mintea cetățenilor și un subiect dureros, deschis ca o rană, pentru locuitorii orașului. Din momentul declanșării revoltei celor care au perceput interdicția de a bea liber apămineralăca pe cea mai mare nedreptate săvârșităvreodată, Zamfirescu și Jurcan s-au ascuns privirilor, nu încercând săcaute o modalitate de rezolvare a lucrurilor, ci așteptând ca tornada săse liniștească . Așa cum era de așteptat, ea a devenit mai puternică și i-a scos la lumină, din scorburile în care stăteau pitiți de frica realității, cu violență.
Ajunși în fața presei, nu pentru că și-ar fi dorit, ci pentru că se impunea pentru a mai salva ceva din imaginea care nu-i dezvăluie deloc în lumini strălucitoare, aleșii au început săse bâlbâie, au încercat răspunsuri, ce fac până și un țânc săzâmbească , perfect neconvingătoare. Amândoi spun că nu sunt multe de făcut, că ci existăo licențăde exploatare, perfect legal constituită, care nu poate fi modificată. De acord, dar alta-i problema.
Atât Zamfirescu, cât și Jurcan au ajuns parlamentari și cu ajutorul cetățenilor din Olănești, care au sperat că vor avea, în Parlament, două voci puternice care săse zbatăpentru interesul colectiv. S-au înșelat amarnic că ci unul dintre ei, Jurcan, doarme chiar și atunci când pare treaz, deci, nu poate fi vocal, iar Zamfirescu a dovedit că toate celelalte calități ale sale, și are nu putem nega, sunt eclipsate de un mare, iremediabil defect: lipsa de inițiativă.
Din păcate, și asta se vede cu ochiul liber, statutul de parlamentar, este o că ciulămult prea mare pentru capetele lor. Altfel, ar realiza că dacă nu lasăde-o parte dezinteresul ce i-a cuprins aproape de la câștigarea mandatului, ajutând în mod real și palpabil la dezamorsarea acestui conflict, vor pierde voturi cu nemiluita, iar acest lucru ar trebui săle dea serios de gândit.
Dorel Jurcan spunea că a aflat detaliile scandalului de la Olănești din presă , dar că nu i se pare nimic ciudat și nelalocul lui în această poveste. Ba, din potrivă, într-o discuție neoficială, purtatăla colț de bloc, declara cu multănonșalanță, făcând demonstrația supremăcă interesul de grup și cel personal îi guverneazăatitudinea, că a discutat cu Ion Tudor și că , săvezi comedie, omu’ are, de fapt, dreptate. În principiu, crede senatorul, această reacție violentăa cetățenilor din Olănești a fost de fapt construităartificial la îndemnul edilului Gheorghe Ciucă , care cautăprobleme chiar și acolo unde nu sunt. Ideea i-a fost suflatăîn ureche tot de Tudori, care, din nevoia exacerbatăde a găsi țapi ispășitori au deformat realitatea în cel mai crunt mod posibil. Prin urmare, senatorul adormit nu va face nimic pentru că , paradoxal sau nu, el este convins că la Olănești nu se petrece nimic imoral, nimic împotriva firii. De fapt, personajul despre care discutăm a și spus public că nu va face niciun fel de interpelare vizavi de acest subiect, ascunzându-și sub masca acestei nefirești onestități, neputința.
Cât despre Sorin Zamfirescu ce mai rămâne de spus. Individul dezamăgește încontinuu prin inconstanța de care dădovadă, dar și prin afirmațiile ușor puerile în disonanțăcu vremurile noastre. Gafând înfiorător, deputatul, întrebat fiind de jurnaliști cum vede rezolvatăsituația de la Olănești, Zamfirescu – desprins de cotidian – a început săceară, în acest sens, ziariștilor sfaturi ce miroseau pestilențial a aroganța ce le caracterizează, cel puțin la Vâlcea, manifestările publice.