Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

„Măndel” ne minte iar cu dezinvoltură

 Liberalism alterat

BRAȘOAVE. Emilian Frâncu, (încă ) președintele PNL Vâlcea, dezinformează, ca sănu spunem minte, din nou opinia publică . La ultima sa conferințăde presă , mai-marele peneliștilor vâlceni, acest Goliat al liberalismului vâlcean, care crede despre el când doarme că a pus rama la tablou și coada la prună, că la alegerile din septembrie pentru scaunul de șef al partidului, pot vota toți cei care și-au depus adeziunile până la data limităstabilităprintr-o hotărâre internăa formațiunii politice.

Statutul spune altceva

Neîncrezători, ca de obicei, în spusele boss-ului penelist am consultat noul statut al PNL și am constatat că realitatea îl contrazice (pentru a câta oară?!?) în mod flagrant.

Capitolul IX al Statutului, intitulat „Procedura alegerilor în partid”, spune, negru pe alb, la articolul 85, alineatul 2 că „la aceste Adunări Generale au drept de vot doar acei membri care au o vechime de cel puțin trei luni în partid și cu cotizațiile achitate la zi, inclusiv pe luna anterioarăcelei în care se desfășoarăAdunarea Generalăde alegeri”. Prin urmare, cei ale că ror adeziuni sunt depuse în afara termenului de 3 luni nu au drept de vot.

Oricât de nelalocul lor vi se vor părea afirmațiile următoare, ele redau, cu exactitate, domeniul în care se înscrie discursul politic al lui Frâncu, nu sub aspectul coerenței și logicii lui, ci sub acela al deformă rii cu obstinație a adevărului, practică devenităun laitmotiv pentru penelistul vâlcean.

Peste imaginea politică a lui Frâncu se va trage cortina

Un anume filozof american, de origine germană, Frankfurt, a scris un mic volum de aserțiuni vizavi de minciunile pe care ni le servesc pe tavăpoliticienii zilelor noastre. El vorbea despre o revoltăinterioarăa cetățeanului de a afla adevărul din spatele declarațiilor, întotdeauna poleite cu o spoialăde realitate. Se referea la „balivernele”, „vorbele goale”, „trăncă neala”, „palavrele”, „bla-bla”-urile, „tâmpeniile”, „non-sensurile”, „inepțiile”, „brașoavele”, „gogoșile”, „ciorile vopsite”, „mistifică rile”, care apar, invariabil, în afirmațiile politicienilor noștri. Avea mare dreptate. În pofida tehnicilor savant elaborate de punere „în scenă” a mesajelor transmise opiniei publice de Frâncu, există, priviți cu atenție, mereu o componentăascunsă, ocultă, ce submineazăcredibilitatea discursului său și anume, detașarea, întotdeauna perceptibilă, de la adevăr. Deși a fost prins, de nenumărate ori, cu ocaua mică , Emilian Frâncu Continuă sămintăpresa și cetățenii cu un zâmbet perfid pe buze, având, invariabil, morga celui care nu vrea săcreadăși săînțeleagăcă ne-am dat seama, acum mulți ani în urmă, că mine. Câteodatăcu nerușinare. Câteodată, însă , atunci când i se aratăpisica, semn că am conștientizat că minte, noi presa și toți cei care-l ascultă, înjură, blestemă, aratăacuzator cu degetul, urlând din toți rărunchii că suntem niște simpli idioți care nu simțim și nu vedem aura care-i înconjoarăcreștetul lui de om „ales”. Dar, într-un final, minciuna îl va pierde și peste imaginea lui politică se va trage cortina.