Acasă Arhiva 2 Luptăaprigăpentru pământ

Luptăaprigăpentru pământ

 Mănăstirile din județ vor și pădurile care nu sunt ale lor

CU BISERICA ÎN INSTANÎĂ. Redactorii publicației noastre au intrat, cu puțin timp în urmă, în posesia unor documente care atestăfaptul că , la acest moment, Direcția Silvică Vâlcea are pe rol mai multe procese cu mănăstirile despre care aminteam în rândurile anterioare. Dintr-o cerere de chemare în judecatăformulatăde Mănăstirea Surpatele împotriva Direcției Silvice, dar și a Ocolului Silvic Băbeni, aflăm că lăcașul de cult solicita un teren forestier în supraFață de 20 de hectare, situat în Unitatea de Producție V Otăsău. Mai mult, Mănăstirea, în cazul în care nu va fi pusăîn posesie cu terenurile solicitate, cere daune cominatorii uriașe, aberante. Este vorba de 21 de mii lei pentru fiecare zi de întârziere în sarcina fiecă reia dintre cele două părți cu care se aflăîn proces calculate de la 24 februarie 2009 până la îndeplinirea efectivăa obligațiilor pe care Mănăstirea le impune.

Episcopiei Râmnicului nu-i mai ajunge averea

Mai multe mănăstiri din județ, precum Surpatele, Dintr-un Lemn sau Mamu, solicităretrocedarea unor suprafețe de pământ. Preoții spun că aceste petece de pământ le-au aparținut de drept și că este de datoria lor săle recapete. Nici Episcopia Râmnicului nu pare săfie niciodatămulțumităde terenurile pe care le are în posesie, cerând, în permanență, fel de fel de pământuri și păduri, pentru care susține că are titluri de proprietate. Realitatea ne descoperă, însă , un alt adevăr despre care vom discuta, pe larg, în rândurile care urmează.

Redactorii publicației noastre au intrat, cu puțin timp în urmă, în posesia unor documente care atestăfaptul că , la acest moment, Direcția Silvică Vâlcea are pe rol mai multe procese cu mănăstirile despre care aminteam în rândurile anterioare. Dintr-o cerere de chemare în judecatăformulatăde Mănăstirea Surpatele împotriva Direcției Silvice, dar și a Ocolului Silvic Băbeni, aflăm că lăcașul de cult solicita un teren forestier în supraFață de 20 de hectare, situat în Unitatea de Producție V Otăsău. Mai mult, Mănăstirea, în cazul în care nu va fi pusăîn posesie cu terenurile solicitate, cere daune cominatorii uriașe, aberante. Este vorba de 21 de mii lei pentru fiecare zi de întârziere în sarcina fiecă reia dintre cele două părți cu care se aflăîn proces calculate de la 24 februarie 2009 până la îndeplinirea efectivăa obligațiilor pe care mănăstirea le impune. Totuși, lucrurile par să iasăîn evidențăîntr-o cu totul altăluminădin întâmpinarea instituției adresatăJudecă toriei Rm. Vâlcea, din data de 22 aprilie 2009, aflăm că , din punctul de vedere al Direcției Silvice, motivul principal al procesului îl constituie validarea de că tre Comisia județeană de Fond Funciar a unui drept de proprietate nelegal acesteia. Chiar dacă în urma deciziilor instanțelor de judecatăs-a stabilit că Mănăstirea Surpatele ar avea totuși dreptul la anumite suprafețe de terenuri, potrivit unei hotărâri a comisiei, care nu a stabilit, însă , amplasamentul dreptului de proprietate, ci numai întinderea acestuia.

Păduri cerute la întâmplare

Pornind de la considerentul menționat, în baza unei documentații solid întocmite, Direcția Silvică a formulat o plângere împotriva hotărârii 47/2009 a Comisiei Județene Vâlcea, hotărâre ce face obiectul dosarului nr.2184/288/2009 al Judecă toriei Rm. Vâlcea. „Pe fondul cauzei, vărugăm săobservați că reclamatei nu i-a fost stabilit vechiul amplasament, ci unul aleatoriu, pe care l-a ales aceasta. însă , legea nr. 1/2000 dispune, cu prioritate, acordarea vechiului amplasament, iar nu acordarea unuia ales de solicitant. ( ) Prin schimbarea amplasamentului s-a produs o nerespectare a prevederilor legale care interzic transferul de proprietate dintr-o localitate în alta”, se aratăîn întâmpinare.

Potrivit documentelor pe care le avem în posesie, exact aceeași situație o regăsim și în cazul Mănăstirii Dintr-un Lemn. Într-o altăplângere a Direcției Silvice că tre Judecă toria Rm. Vâlcea se spune că , potrivit adreselor Ocolului Silvic Băbeni, vechiul amplasament al unităților de cult este cu totul altul decât cel validat prin hotărârea Comisiei Județene de Fond Funciar. „Se observăcă suprafața de pădure deținutăanterior naționalizării de Mănăstirea Dintr-un Lemn este situatăpe raza teritorialăa localității Mihăești, iar nu pe cea a localității Frâncești, așa cum a fost acordatăprin hotărârea nr. 47/2009. Acest amplasament, se cunoaște din înscrisurile vechi comunicate de că tre cele două mănăstiri, respectiv schița de plan a porțiunilor de zăvoi, Zevestreni, Smida și Cremenari, cedate Mănăstirii Dintr-un Lemn”, ne informeazăplângerea. Mai mult decât atât, aflăm că în cazul Mănăstirii Dintr-un Lemn, o parte a vechiului amplasament este ocupată, în acest moment, de un izlaz și depozitul de reziduuri al Uzinei Sodice Govora. În această situație, Mănăstirea ar trebui săse adreseze, în sensul revendică rii proprietăților despre care spune că -i aparțin de drept, proprietarului actual, adică USG. Așadar, ar fi absolut nelegal ca, în situația în care existăproprietari diferiți, săfie retrocedatăo supraFață de pădure, proprietate publică a statului, în schimbul uneia ce aparține unei alte persoane”, se mai aratăîn plângere.

Undeva la începutul anului în curs, Comisia județeană de Fond Funciar hotăra validarea a 540 de hectare de teren, din care 70 pentru Mănăstirea Mamu și 470 pentru Episcopia Râmnicului, prin „înzestrare”. În acțiunile formulate, în acest sens, în instanțele de judecată, Direcția Silvică Vâlcea arăta, limpede ca lumina zilei, că operațiunile de validare efectuate de comisia județeană au fost, practic, „peste limita prevăzutăde lege, pentru că unitățile de cult nu au avut în proprietate terenuri forestiere, în momentul deposedării abuzive de că tre regimul comunist, ci doar în folosință”.

Mănăstirea Mamu a avut doar terenuri în folosință

Așadar, se poate trage, cu ușurință, concluzia că cele 470 de hectare solicitate de Mănăstirea Mamu, precum și cele 70 validate pentru Episcopia Râmnicului, nu au fost niciodatăîn proprietatea celor două lăcașuri de cult. Mai mult, Episcopia a deținut în folosință(uzufruct) doar 300 de hectare și nu aproape 500 așa cum pretindea.

În consecință, modalitatea dreptului de proprietate al Mănăstirii, dar și al Episcopiei, ridică mari semne de întrebare cât și a persoanelor îndreptățite să beneficieze de aceste bunuri. În plus, conform legislației în vigoare lăcașurilor de cult li se va reconstitui dreptul la proprietate, numai dacă a avut în posesie terenuri forestiere. Deci, condiția retrocedării este legată, în mod direct, de existența unui drept de proprietate a lăcașurilor de cult pentru terenuri forestiere în momentul deposedării abuzive de regimul comunist.

În ceea ce privește cuantumul daunelor cominatorii solicitate de lăcașurile de cult, Direcția Silvică susține că acesta nu poate fi cerut pentru fiecare zi de întârziere, pentru simplul fapt că el trebuie stabilit, fix și calculat.

În opinia reprezentanților Direcției Silvice Vâlcea, s-a încercat împroprietărirea unor lăcașuri de cult, cu suprafețe de pădure ce nu le-au aparținut niciodată. În altăordine de idei, dreptul de folosințăasupra terenurilor forestiere pe care l-au avut mănăstirile sau bisericile nu presupunea și deținerea în proprietate a acestora. Analizând documentele Comisiei Județene prin care se face validarea terenurilor, se poate observa că lăcașurile de cult care au făcut dovada bunurilor deținute au primit în proprietate suprafețele pentru care au făcut dovada proprietății, iar cele care au avut în „înzestrare” pădure au fost împroprietărite cu pădure până la 30 de hectare, conform prevederilor legale.

 

image_pdfVezi ca PDFimage_printPrintează articolul

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.