Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Învățământul roșu

Birocrație, nepăsare, nervi, haos și sfidare la Inspectoratul Școlar Județean. Cam așa se poate traduce atmosfera, care te întâmpinăîncă de la intrarea în instituție. Prea ocupați sărespecte îndeaproape ordinele ministrului Ecaterina Andronescu de a trage pe linia moartădirectorii care nu sunt trup și suflet alături de PSD, șefii inspectoratului s-au transformat în niște mici tirani. La conducerea ISJ s-a pripășit, prin numiri politice și sprijin din partea mai marilor pesediști din județ, o adunăturăde indivizi care sfidează interesele elevilor, alungăprea și decapiteazăpolitic pe oricine nu are aceleași orientări cu ei.

Despre madam Coroiu, cea care cu cinste și onoare, îi place ei săcreadă, cârmuiește destinele acestei instituții nu sunt prea multe de spus. Dumneaei nu are trecut politic, cât a fost consilier județean nu a dorit să-și lege numele de vreo acțiune publică , iar în ceea ce privește viitorul, acesta pare săprefigureze o ședere scurtăa sa în fruntea inspectoratului. Obișnuităsădea cu flit presei când are de adresat întrebări incomode, Camelia Coroiu dorește, mai degrabă, săse erijeze în doamna de fier a învățământului vâlcean, deși mecanismele producerii acestui deziderat i-au ruginit timpuriu. Înconjuratăde o serie de personaje anoste și deprofesionalizate, șefa ISJ apărăcu dinții interese meschine de partid, care șubrezesc sistemul de învățământ și dăcrezare, dovedind naivitate, prea ușor și prea repede lupilor tineri din instituția pe care o conduce, care fac și desfac ițele de acolo.

Vânătoarea oarbăa directorilor, ziarul nostru a detaliat cazul directorului de la Grupul Școlar „Nicolae Pleșoianu”, Adrian Boureci, cu orice preț, anonimele sinistre și mizerabile fiind acum la mare modă, aduce cu sine o decredibilizare periculoasăși ireversibilăa celor cu factor de decizie din ISJ.

Surse din Inspectorat ne șoptesc, tot mai apăsat în ultima vreme, la ureche că cel care acționeazăspre schimbare, ca băgat în priză, atunci când, din eter, se mai naște câte o anonimădenigratoare și mincinoasă, este tinerelul Adrian Burlan, catapultat la masa oamenilor mari de niciunde. Îl vom ține sub lupăpe acest inspector cu aere de mare învățat și gestică princiară, că ci am strâns prea multe informații nefavorabile lui, ce nu pot șui nu trebuie să rămână neverificate.

Premierul Emil Boc a venit, și nu e mult de atunci, cu o propunere magistrală. Desigur, la nivel de crochiu ea a existat și în mintea altor politicieni cu deschidere, dar nu s-a găsit nimeni s-o punăîn practică , și, bineînțeles, nici săo aplice. El a spus, pe un ton apăsat, că este nevoie ca în învățământ săexiste legi speciale care săprevadăca directorii de școli sănu fie membri de partid. Clar și răspicat. Exact acest lucru trebuie săse-ntâmple pentru ca săputem vorbi la prezent și viitor despre învățământ. Dar ce săfaci cu un ministru care nu vrea, nici în ruptul capului, săse despartăde ochelarii de cal pe care-i poartă, parcă lipiți de ochi, care tunăși fulgerăcă directorii trebuie săpoarte, cu toții, indiferent dacă sunt idioți, proști, deloc profesioniști, burtoși, afemeiați sau comuniști, o singurăculoare: roșu.

Supărat pe criticile aduse de presă Cameliei Coroiu, social-democratul Ion Cîlea nu vrea săînțeleagăcă atitudinea acesteia prejudiciazăimaginea partidului, o face franjuri. Într-o discuție neoficialăAdrian Burlan spune că presa nu ar trebui, de parcă intereseazăpe cineva indicațiile sale, săscrie pagini întregi despre schimbarea directorilor, ci, mai degrabă, săfacă demersuri pentru ca autoritățile săaloce mai mulți bani școlilor și grădinițelor din județ. De acord până aici. Dar, pe de altăparte, nu putem săfim părtași la măgăriile evidente din sistem și nici săfim orbiți de lipsa fondurilor, ocolind cu bunăștiințăadevăruri dureroase. Pentru ca acest lucru săse-ntâmple și presa săse implice profund în asemenea acțiuni, este nevoie de co-participarea celor din învățământ, oameni dedicați interesului colectiv, a că ror conștiințănu este inundatăde factorul politic. Iar de încearcă vreo diversiune, le spunem săse stropească cu apărece pe Față să-și revinăcă luptăm până -n pânzele albe pentru dreptate. În cele din urmă, politizarea domeniilor sensibile, precum învățământul, numirea pe criterii politice este luatăca un fel de dat care vine din perioada comunistă, n-ajungeai nici președinte de scară. PSD este campion absolut al acestor practici, având în vedere politicienii cu adânci rădăcini ceaușiste care s-au perindat de la Revoluție încoace pe aici. Dar pentru ca depolitizarea sistemului săse desăvârșească , este nevoie de mentalități metamorfozate, atât din partea clasei politice, cât și a cetățenilor. Altfel, legile europene pe care le vom da, vor avea un miros pestilențial de comunism roșu.