După ce situația de la Ministerul Justiției s-a rezolvat parțial, în sensul că măcar avem un ministru interimar, aici a izbucnit un nou scandal. Așa cum se știe, președintele Băsescu a transmis, zilele trecute, ministrului interimar al justiției, Teodor Meleșcanu, cererile de declanșare a urmăririi penale a opt foști și actuali miniștri. El s-a folosit de prerogativele pe care i le conferăConstituția, După ce Curtea Constituționalăa decis că modifică rile aduse de guvern Legii răspunderii ministeriale sunt neconstituționale. Solicitările pentru cercetarea miniștrilor au fost făcute de că tre DNA și Parchetul General. Astfel, cu acești demnitari supuși investigațiilor penale, la Parchet s-ar putea forma foarte ușor un guvern.
Din păcate, Meleșcanu încearcă să-și salveze colegii de partid și sponsorii PNL, menționând că se află”în imposibilitatea legalăși obiectivă” de a trimite avizele la parchet, susținând că legea stabilește că odatăcu avizele trebuie transmise și dosarele în cauză. L-am văzut zilele acestea la TV pe fostul APR-ist cum încerca, neputincios, săexplice că , vezi Doamne, trebuie respectate toate procedurile legale, care, După părerea sa, nu au cam fost îndeplinite. Meleșcanu este pe dinafară. Ceea ce face el se cheamăobstrucționarea Justiției. Împiedicarea înfăptuirii actului de justiție prin sfidarea instanței de judecată, obstrucționarea justiției, răzbunarea pentru ajutorul dat justiției sau presiunile sunt fapte penale.
Pretenția lui Meleșcanu de a vedea conținutul dosarelor este ca acea a unui manipulator de materiale radioactive de a face analiza organoleptică a conținutului containerelor, deși treaba lui e săle ia de aici și săle mute mai încolo.
Într-o țară în care legea e sfidatăcu nesimțire de oligarhii României și ai lor politicieni – oameni de paie, în care bunul simț e aruncat la coșul de gunoi, nu-i de mirare că și interimarul de la Justiție se vrea mai catolic decât Papa, că doar este în barcă celor care se aratăpublicului ca fiind mai presus decât legea. A devenit clar că Meleșcanu încearcă din răsputeri sămai câștige timp în folosul colegilor suspectați ca fiind corupți. În opinia sa și a celor aflați Putere, este inutil pentru un ministru sădea ochii cu procurorii și să-și justifice faptele, pentru că , în final, tot va scă pa de acuzații. În unele cazuri (vezi caltaboșul și palinca pentru Remeș), probele sunt atât de evidente încât chiar nu știu ce-ar putea spune Remeș în apărarea lui și cum va putea fi scă pat de pedeapsă.
Adevărul este că nu suntem în stare săjudecă m lucrurile la propriu. Întotdeauna, românul cautătot felul de explicații care n-au nici o legăturăcu realitatea. Dacă Băsescu vrea ca cei 8 miniștri săfie cercetați penal, în baza acuzațiilor formulate de procurori, înseamnă că vrea să-și distrugăadversarii politici? Adică nu e normal ca și miniștrii care sunt cercetați pentru acte de corupție, sărăspundăîn fața legii? Chiar avem corupție fără corupți, iar guvernanții și tovarășii lor politici de la celelalte partide prietene sunt mai presus ca legea?
După cum se vede, acum, toate eforturile sunt concentrate pentru ca pe aceste dosare de corupție la nivel înalt săse aștearnăpraful. Este clar pentru toată lumea că Meleșcanu nu are de gând sătrimitădosarele prea curând la Parchet. De fapt, acest lucru s-a văzut din ultimele acțiuni publice. Cu un tupeu istoric, Meleșcanu a trimis înapoi la Cotroceni documentele pentru care președintele Traian Băsescu a dat aviz de începere a urmăririi penale, fără a desigila cutiile în care sunt adăpostite temporar, susținând că acestea nu reprezintădosarele pe care le ceruse el, ci doar copii ale unora dintre documentele care au stat la baza referatelor de solicitare a aprobării începerii urmării penale întocmite de că tre procurorul de caz și, în consecință, nu pot fi cuprinse în categoria documentelor prevăzute de legea menționată.
Juristul Meleșcanu vrea dosarul cauzelor în original. După atâția ani de muncă , pentru că zice că -i jurist de formație, el nu a aflat ca la justiție sau la o cercetare de orice fel, când se constituie dosarele, se rețin în dosar doar copii, deci documentele sunt în copie și nu în original, pentru că așa se fac dosarele pentru instanțele românești?
După cele ce am văzut zilele trecute, stau și măîntreb dacă existăvreo diferențăîntre mânăriile PSD și cele ale PNL. Pe vremea PSD, se știa de miniștrii șpăgari, de baroni locali, de învârteli și afaceri la nivel înalt, dar PNA, parchetele, serviciile și restul instituțiilor erau aservite si răspundeau la comanda politică social democrată, mușamalizând dosare pe bandărulantă. PSD controla tot, manipula tot, estompa tot și nu prea exista pericolul flagrantului.
Acum, cică e altceva, Justiția e independentăși indiferent de funcție, corupții sunt prinși și pedepsiți. Numai că asta s-a dovedit a fi o purăteorie, pentru că năravurile celor aflați vremelnic la putere, indiferent că sunt de stânga sau de dreapta, nu s-au schimbat. In mijlocul luptei furibunde din jurul dosarelor și a nominalizării Ministrului Justiției, se pare că am uitat cu toții un adevăr elementar. Pentru ca o societate sa funcționeze normal e nevoie de JUSTIÎIE. Justiție imparțială, rațională, cu proceduri simple și rapide și, mai ales, cu un prestigiu indiscutabil.
Dacă privim cu atenție spre justiția noastrăconstatăm că este în mod radical diferităîn raport cu ceea ce ar trebui săfie. Este chiar inversul său, imaginea întoarsăcu capul în jos a adevăratei justiții. Scandalul din ultimul timp, încununarea firească a ultimilor ani, nu face decât să mărturisească că presupunerea tuturor celor implicați (politicieni, magistrați, opinia publică ) e că justiția nu e și nu poate fi obiectivă. Și cum, cel puțin în plan social, realitatea e așa cum o construim prin proiecțiile noastre, justiția nu are cum săfie independentă. Rămâne o simpla unealtă, iar lupta pentru controlul său este pe deplin justificată.
Având în vedere considerațiile de mai sus, găsesc toată disputa din jurul procedurilor judiciare ce-i vizeazăpe actualii sau foștii miniștri superficialăși stupidă. Nimeni nu pare săsesizeze că problema e de fond și nu de formă . Un singur exemplu. Nimeni nu se întreabăde ce foștii sau actualii demnitari beneficiazăde un tratament preferențial în fața legii. Suntem în lumea lui Orwell. Toți cetățenii sunt egali, dixit Constituția. Dar dulăii sunt mai egali decât că țeii.
Magda Tolea