Acasă Arhiva 2 Guvernul lor, guvernul nostru

Guvernul lor, guvernul nostru

Nu trebuie săfii prea priceput în ale economiei, ca sărealizezi că ne așteaptăun an prost. Cât de prost nu se știe exact, cert este că mulți dintre noi vor privi cu mare neîncredere pasajul din urătura tradițională”Plugușorul”, care anunțăplin de optimism că „Semne bune anul are/ semne bune de belșug/ pentru brazda de sub plug”. Sădea bunul Dumnezeu ca brazda de sub plug săaibăparte de condiții meteo care săaducă producții agricole cât de cât bune, pentru ca măcar cei care trăiesc de pe urma agriculturii sănu aibăde suferit. Pentru foarte mulți dintre ceilalți însă , semnele de belșug nu se văd câtuși de puțin. Sentimentul că existădin nou două Românii – una a politicienilor și alta a noastră, a celorlalți – s-a accentuat în ultima vreme mai mult ca niciodată. România lor are un Guvern care se luptăpentru țară : pentru funcții înalte, pentru posturi bine plătite, pentru oameni care săfie plasați cât mai bine în ierarhia Puterii. Au fost create mai multe ministere, mai multe agenții, se fac ședințe de partid, se dau „incomozii” afară… Este clar, România lor se luptădin răsputeri cu criza. O altfel de crizădecât cea care a afectat România noastră, lăsatăsăse lupte singurăcu disponibilizările masive, blocarea sau scă derea salariilor, creșterea cursului euro în fața leului, devenit în doar câteva luni, o mâțăjigărită. România lor nu prea mai are nici o treabăcu România noastră. Nu știu cum se face că , din nou, suntem puși în postura de a ne descurca singuri. Actualul Guvern nu face altceva decât săne întărească încrederea că nu vrea săștie ce se întâmplăîn România noastrăși că , oricum, e incapabil săredreseze în vreun fel situația. Ei au războiul lor, noi, ceilalți, pe al nostru. Fiecare familie de români e lăsatăsă-și facă singurăpropriul plan de criză, propriul buget și propriile măsuri de combatere a efectelor crizei financiare și economice. Sincer, parcă începem săne gândim mai mult acum la fostul Guvern. Tăriceanu, cel puțin, mima interesul Față de România noastrăși lăsa impresia – chiar dacă era una falsă- că știa ce trebuie făcut și că are un plan de redresare, pe care să-l punăîn aplicare. Actualul Guvern nu poate nici măcar săse prefacă puțin că ar ști despre ce e vorba în realitate, că în țară se întâmplălucruri grave, care tind săîntoarcă România în urmăcu 10-12 ani. Ședințele lor de partid dureazămai mult decât orice întâlnire avutăde guvernanți pe tema combaterii crizei. Dacă și-ar consuma măcar jumătate din energia risipităpe discuții despre cum și ce post săîmpartă, despre cum sămodifice Constituția și despre cum și pe cine sădea afară, Guvernul lor ar putea fi perceput, în parte, ca fiind și Guvernul nostru. Nenorocita asta de crizămondialăva duce, fără doar și poate la multe necazuri în rândul angajaților din tot felul de ramuri de activitate, de la mic la mare. Unii vor fi obligați sămai strângăun pic cureaua și dacă mai au de unde problema rămâne una neplăcută, dar nu neapărat tragică . Mult mai rău este pentru cei care oricum strâng cureaua mereu, descurcându-se cu greu de la o lunăla alta și au acum, drept nenorocit „bonus” amenințarea pierderii locului de muncă . Pentru această categorie, cu siguranță, viitorul nu sunădeloc bine. Trebuie sărecunoaștem însă că existăo categorie pentru care 2009 are chiar semne bune. Lăsând la o parte firmele de serviciu funerare, anul nou se anunțăunul fericit pentru o bunăparte dintre noii guvernanți. Mărefer, în mod special, la așa-zișii baroni mai mult sau mai puțin locali (deși nu am fost niciodatăde acord cu acordarea unui titlu de noblețe unor personaje care nu-l meritănici pe departe), care se văd După doi sau patru ani, din nou, în fruntea bucatelor. Modul în care se împart, chiar în aceste zile, posturile aducă toare de influențăși mai ales de bani, spune multe despre foamea teribilăde putere ale celor care au trebuit săplece din funcțiile pe care le-au deținut și care le-au adus câștiguri grase. Pentru această categorie, noul an va fi, foarte probabil, unul bun sau chiar foarte bun. până una-alta, săaplică m (deși în multe cazuri este foarte greu) prezumția de nevinovăție și săsperăm că vor lucra măcar în parte și pentru bunăstarea celor pentru care, „semne bune anul n-are!”

image_pdfVezi ca PDFimage_printPrintează articolul

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.