Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Frustrații mâzgălesc drepturi la replică

Prin instituțiile statului s-au cuibărit fel de fel de indivizi care nu s-au remarcat niciodatădin punct de vedere profesional, lipsiți de năzuințe și idealuri. Singura idee care le guverneazăexistența strâmtăși întunecatăeste de a se îmbogăți peste măsură, prin fel de fel de tertipuri, averi pe care le trec cu mândrie nemăsuratăîn declarațiile de avere. Precum Hagi Tudose, strâng mașini luxoase, case peste case, terenuri și bijuterii din salariile alea modeste pe care le primesc de la stat. Cum? Numai ei știu

În anii, nici mulți, dar nici puțini, de când sunt în presă am trăit și văzut multe. Am decis, de la bun început, că poziția de neutralitate vizavi de „marile acte de eroism”, clamate de personalitățile localem este cea mai bună. Laud atunci când cineva merităși critic când circumstanțele o cer. De cele mai multe ori, am constat, trebuie să mărepliez celei de-a doua variantă, nu din răutate patologică , ci pentru că , de puține ori, am motive săridic personaje pe soclu.

În general, atunci când un neica nimeni sau, dimpotrivă, o personalitate din peisajul politico-socialo-economic se simte neîndreptățit de cele apărute într-o publicației, trimite redacțiilor un drept la replică . A devenit un fel de tic comportamental pentru cei care, vezi Domne, simt că imaginea lor a fost pictatăîn culori disonante de jurnaliști. Inundați de o personalitate pe care nu au avut-o nicicând, luatăde împrumut, își zbârlesc părul de pe mâini și-și pun creierul pe bigudiuri, încercând săcompunăo replică dură, durăde tot, care sădoară, săjignească , săînțepe, sătaie ca un cuțit. Și încep a silui limba românăîn fraze care frizeazăorice logică , împroșcând cu inventive care par învățate la ușa cortului. Apoi, ca intrați în sevraj, se pun pe trimis hârtii, mulțumiți că , pentru prima dată-n viață, ideile haotice ce le-au guvernat mintea au luat, de acum, o formă cred ei „literară”. Pentru prima data au scris ceva la nivelul de frază.

Ni se impune săpublică m drepturi la replică dintre cele mai perverse, cu iz de pamflet de prost gust, ce aduc grave atingeri libertății de expresie, pe care ne-am câștigat-o de la Revoluție încoace. În spatele acestor scrieri mizere se ascund, cum spuneam, fel de fel de indivizi mici toată viața lor, care s-au descoperit importanți și influenți, atunci când au apărut în ziare. Cu toți se ascund în spatele replicilor” șantajând” cu procese interminabile numai pentru a-și vedea publicate obtuzitățile și calomniile adresate jurnaliștilor, judecă țile lor strâmbe, frustrările lor cele mai adânci, lipsa de culturăși inventivitate.

În fapt, mizerabilele drepturi la replică trimise în cea mai jenantălimbăromânăsunt niște încercă ri josnice de a zădărnici demersurile jurnalistice importante, dorite de opinia publică .

De curând, am primit un drept la replică de la o tanti de la Consiliul Județean, nu o pot numi altfel la cum se exprimăîn scris, în care măjignește mai ceva ca o precupeațăîn piață, supăratăcă nu am cumpărat varzăde la toneta ei. Măamenință, catalogându-mădrept „o jurnalistămizerabilă”, dovedind că rațiunea a rămas pentru domnia sa o utopie. Agresivitatea dreptului la replică este de-a dreptul uluitoare. Și apoi, cum se face, că dintre toți cei care fac parte din aparatul de specialitate al CJ s-a găsit tocmai ea să mătragăla răspundere că am dezvăluit informații de interes public din declarația sa de avere? Răspunsul a venit fulgerător. E printre cei mai bogați funcționari. Acum criza de isterie se justifică

Ce nu realizeazăaceastă tanti, nu măpot abține sănu-i spun astfel, este că o publicație nu este și nu poate fi obligatăsăpublice un drept la replică plin de invective, departe de orice limităa decenței. această doamnănervoasă, cu personalitate debordantă, bizar alcă tuită, habar nu are că dreptul la replică implică , în mod egal, și niște obligații. Acelea de a folosi un limbaj civilizat pentru a evita un proces, în instanța de judecată, pentru calomnie. Voi reflecta asupra acestui lucru.