Generația expirată
SINGUR. Disperat, singur și izolat și destul de deprimat, liderul (încă ) al PNL Vâlcea, Emilian Frâncu simte, din ce în ce mai acut, că scaunul de mare șef al partidului, i se clatinăteribil. Un adversar declarat al democrației de partid, transformat peste noapte în dictator politic, „Măndel”, „Melin”, senatorul sex și crimă, Frâncu încearcă , acum, simțind repercursiunile nefaste ale atitudinii sale de până acum, săconvingăprin tot soiul de tertipuri că mai merităun mandat de președinte.
Pornind de la principiul greșit aplicat și înțeles că scopul scuzămijloacele, oricare ar fi ele, Emilian Frâncu a început săsape adânc la rădăcina contracandidatului său la funcția de președinte al PNL Vâlcea, Cristian Buican. Așa cum ne-au dovedit-o și sondajele de opinie interne de partid, precum și cele efectuate de noi, liberalii vâlceni sunt, în sfârșit, pregătiți pentru schimbare. Majoritatea o spun, sus și tare, că -l preferăpe deputatul Cristian Buican lui Frâncu, nu numai datoritătinereții sale și a puterii de muncă pe care a dovedit-o de-a lungul timpului, ci și pentru că are un caracter frumos, știe să-și asculte colegii și-i ajutăori de câte ori poate. Revenind la cel mai trist personaj din politica vâlceană , Emilian Frâncu, trebuie spus că individul s-a irosit, că zând în dizgrația publică , în prea multele lupte de culise pe care le-a dus, toate pentru a-și rezolva interesele de ordin personal – niciodatăde grup! – dar și în promovarea unor nulități pe care le-a ridicat la rang de politicieni („Dintele de Aur” este creația sa, eșuată, absolută). De când îl știm jignește pe oricine: presă , politicieni, cetățeni, directori cum îi vine la gură, considerându-se un mic Dumnezeu al județului, care, acum, îi refuzăprezența pe scena politică . Emilian Frâncu este, în cele în urmă, un subiect de studiu pentru oricine vrea săînvețe că așa NU se face politică , așa NU trebuie săte comporți în relațiile interumane, și, în fine, așa NU e greșit să-ți tratezi colegii, adversarii și prietenii. El este, de la cap la coadă, un exemplu negativ, ce nu mai trebuie urmat. Iar de mai are, pe undeva ciraci, e cazul săse dezică de „maestrul” lor, că ci au numai de pierdut.
A scris despre comunism, sex și crimă
Pe lângă calitățile sale de politician, se adaugăși cea de scriitor și poet, pe vremuri comunist. De mult, pe vremea când vedea în Ceușescu un salvator al neamului și credea despre el că este „geniul” absolut al Carpaților, Frâncu a publicat o poezie, intitulatăsuav, „Trandafir roșu”, o odăde prost gust (poezia, în sine, e extrem de neinspirată, rima e făcutăDupă ureche, iar construcțiile lexicale lasăde dorit), adusăerei comuniste. „Și ca prin vis s-a întâmplat/ că harnice albine/ Petalele i le-au purtat/ Și au rodit în mine”, scria, pe atunci el. Mai trebuie, însă , remarcat că finalul poeziei este apoteotic și pare desprins din filmele horror, cu scenariu de doi lei: „că ci roșu lui născut din eroism/Udat cu sânge cald de muncitor/Deschisu-ne-a drum larg spre viitor/Spre comunism”.
„Măndel” sau „Merlin”, așa cum îi plăcea săse semneze în revista „Sex și Crimă”, o publicație nocivăpentru minte și spirit al că rei „părinte” a fost împreunăcu câțiva frustrați ai vremii, a excelat ca scriitor în reviste cu conținut trivial, de fapt pornografic. Mult timp, „Merlin” a încercat săne convingă, în van, desigur, că în revista la care scria apăreau „articolașe nevinovate și deloc triviale, cu o ușoară, aproape imperceptibilă, tentăerotică „, însă răsfoind revista am constat, din nou, că omul ne vinde iar gogoși. La kilogram.” Viol venețian”, „Sex în tren”, „Perversiuni cu copii!”, „Dialog cu o curvă”, sunt doar câteva dintre titlurile care „murdăreau” paginile acestei reviste, pe care atunci și acum Frâncu o apăra, în fața criticilor, cu atâta frenezie.
Ghicea viitorul
Puțini sunt cei care știu că , După Revoluție, Emilian Frâncu, cunoscut pe atunci drept MERLIN, se lăuda că are veleități de bioenergetician, parapsiholog, ghicitor în palmăși medium, devenind un adevărat șarlatan. Pentru a putea da suport afirmației, din nou, ne vedem nevoiți săfacem trimitere la revista „Sex și Crimă”. Iatăcum își făcea publicitate Frâncu, în propria-i revistă: „Dragi cititori! MERLIN – unul dintre pionerii cercetării științifice în domeniul bioenergiei și parapsihologiei din țara noastră(cel care în publicația REPORTER a început încă din februarie 1990 – în premierăabsolutăîn România – săprezinte săptămânal un vast studiu despre VIAÎA DE DINCOLO DE MOARTE și analize zodiacale) văstăla dispoziție!”. E greu de crezut că Frâncu, cel pe care îl vedem astăzi vorbind cu atâta ardoare despre fenomenul politic, cultural, social și economic în ale sale tinereții valuri, credea că are calități de telepatist, telekinezist, de premoniție, magnetism Dar, când vine vorba de Frâncu te poți aștepta la orice, mai ales la ce este mai rău.
Lasă un comentariu