Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Frâncu, mai nefericit ca niciodată

 Spre apusul carierei politice la vârf

Normal 0 21 TRIST. Liderul PNL Vâlcea, senatorul Emilian Frâncu a devenit o mare de durere nespusă, trăind, în adâncul firii sale, o adevăratădramă. Unul dintre puținii săi prieteni din partid, dacă nu cumva singurul!, Ion Nicolae, a renunțat la lupta pentru șefia organizației municipale a partidului, în favoarea lui Bogdan Pistol, iar colegii liberali au început să-l tachineze, sugerându-i subtil, dar înțepător, că va pierde fotoliul de șef al liberalilor vâlceni. De altfel, afirmațiilor liberalilor care tânjesc, de acum, După o schimbare la nivelul conducerii par sănu fie câtuși de puțin departe de realitate.

 

Conjuncturile politice cer schimbarea

Cu ocazia întrunirii conferinței municipale de partid, despre care, alarmat de prefigurarea viitorului său politic – nefast pentru el, crede că a fost organizatăstatutar, au fost aleși și cei 32 de membri ai delegației județene, soția sa, Droseta Frâncu, obținând cel mai mic număr de voturi, în timp ce Rodica Buican, soția deputatului Cristian Buican, cel care va candida împotriva senatorului la funcția de președinte al organizației, a primit cele mai multe sufragii.

Iată, deci, că zarurile au fost aruncate și nimic bun nu se întrevede pentru Emilian Frâncu. Tristețea, care l-a marcat pe toată perioada evenimentului politic care a precedat alegerii noului președinte al organizației municipale a PNL, a lăsat săse înțeleagăcă liberalului a început să-i fugăpământul de sub picioare, simțindu-se mic și izolat în marea familie penelistăvâlceană pe care se laudăcă a construit-o cu multătrudăși devotament.

Singur și certat cu sine

Spuneam în rândurile de mai sus că Frâncu a rămas fără prieteni în partidul pe care-l conduce, tocmai datorităcomportamentului său dictatorial și al imposibilității sale de a pune bazele unor relații interumane reale. Obișnuit sățipe și săjignească ca la ușa cortului pe cei care aveau curajul sămiliteze pentru adevăratele valori liberale, Frâncu a devenit mai degrabăo umbrăa trecutului său politic, glorios cândva. La alegerile de la municipiu, ca dovadăcă este mai singur decât vrea sărecunoască , singurul candidat, din cei 5 înscriși în competiție, care a spus că se alăturăproiectelor sale politice a fost Adrănel Cotescu, cel pe care Pistol l-a înfrânt zdrobit la o diferențăcovârșitoare de voturi. În rest, cu toții, direct sau nu, s-au dezis de „tătuka” Frâncu, conștientizând că a cam expirat politic. Singur la masa prezidiului, cu mâna la falcă , gândind parcă la nemurirea firii, senatorul liberal părea descumpănit, debusolat, rătăcit prin realitate. Nici nu a încercat prea mult să-și ascundăfrustrările, încercând, poate, săatragăcompasiunea generalăa celor peste 600 de liberali din municipiu, veniți să-și aleagănoul președinte. Dar nu a fost săfie așa. Din când în când mai ridica ochii spre mulțimea galbenă, sperând săgăsească vreo lică rire de speranță, însă , colegii săi s-au încă pățânat săprivească în viitor, unul care-l exclude, convinși fiind că „epoca” Frâncu trebuie săia sfârșit.