Am ajuns la concluzia că în România sunt mult prea mulți incompetenți, hoți și tică loși care și-au făcut un mod de viațădin a trăi pe seama celor care produc valoare și aduc prestigiu țării, ca săne mai poatămerge bine curând. Lupta acestora e doar pentru a avea puterea și a conduce societatea noastră, cu orice preț: chiar cu prețul distrugerii neamului românesc, a României. Profitorii ce s-au evidențiat până acum nu au probleme de conștiință, pentru că acest lucru le lipsește și nici nu simt românește, pentru că ei se comportăde parcă nu ar fi români. Vorbesc românește și au nume neaoșe românești, dar sunt în stare săse dea După vremuri, săse numească și săvorbească După cum interesul le cere. Cu fiecare zi ce trece, politicianul autohton devine tot mai arogant, mai ipocrit, mai fals, mai demagog, mai dornic de îmbogățire, mai rupt de realitatea în care se aflățara pe care ar trebui săo conducă . În doar 20 de ani, alesul, ajuns pe că i Mari, prin vot, a reușit săse apropie de perfecțiune, săjoace roluri care i-ar face invidioși chiar și pe marii actori ai vremurilor contemporane. Actorii consacrați nu ar putea da reprezentațiile pe care le dau mai marii zilei de la noi. Îți trebuie mult tupeu, o nesimțire crasă, ca săprivești în ochi milioane de români și săîi minți cu atâta nonșalanță. Merge bine în politică ! O știu toți, de la tânărul ce abia a primit dreptul la vot până la ultimul lider al unei filiale de duzinădin cea mai necunoscutăcomună. Pe acest fond, disperarea pentru obținerea Puterii sau cât mai multăPutere, devine de înțeles. Credeți, oare, că vreunul dintre candidații pentru Cotroceni dorește un mandat de președinte pentru că nu poate dormi nopțile de grija poporului? Sau că Mircea Geoană, Crin Antonescu și toți ceilalți care îi râvnesc funcția lui Traian Băsescu fac acest lucru pentru că au convingerea că populația meritămai mult? Nici un copil de clasa primarănu mai crede în „bunele intenții” ale clasei politice românești. Realitatea este evidentă, iar neajunsurile tot mai mari, tot mai multe. Este bine în politică , iar la Putere, cu atât mai mult. Un politician care își cunoaște interesele și știe că este incapabil săgestioneze economia pe perioada de crizăar încerca săevite guvernarea într-o astfel de situație. Dar, oare, este vreun ministru din actualul guvern care admite că este depășit de situație și că se ține cu ghearele de guvernare doar pentru că dorește obsesiv săobținăcât mai multăinfluență? Nici vorbă. România se aflăpe un drum greșit. Merge într-o direcție necunoscută, în corurile scandalagiilor de la Putere și din Opoziție, incapabili sărealizeze că vremea în care vor da socotealăpentru tot răul făcut, se apropie. Și încă cu pași repezi. Împrumutul de la FMI și Comisia Europeană este insuficient și nu a făcut altceva decât sămai ținăîmpreunăo Coaliție pe cât de dezbinatăși incompetentă, pe atât de avidăde tunuri financiare. Neîncrederea dintre PSD și PD-L nu este generatăde faptul că programul anti-crizădin Modrogan este mai puțin eficient decât cel din Kiseleff, ci de teama patentatăca celălalt, partenerul de guvernare, furămai mult. că înșealăcând se împarte „prada” (a se citi bugetul, contractele și interesele care derivădin acesta). Avem cei mai îngrijorați lideri din toată Galaxia. Nu existăorăîn care Băsescu, Geoană, Boc sau alți politicieni sănu se declare alarmați de viitorul României. De lipsa reformei în Justiție, de corupția și birocrația din Administrație, de scă derea calitativăa nivelului Educației, de haosul din spitale, de incapacitatea absorbției fondurilor europene, de jaful generalizat din contractele privind infrastructura… Toți trag semnale de alarmăși avertizează, uitând că ei, și doar ei, sunt vinovați de situația dramatică în care ne găsim. Șomerii, profesorii, studenții, pensionarii, patronii care sunt obligați săîși trimităoamenii în șomaj așteaptăsoluții, nu ordonanțe controversate, fiscalitate excesivăși scandaluri politice. Criza este combătutăprin demagogie. Asta este rețeta pe care aleșii o văd ca fiind una de succes. Una a propriului succes, a reușitei, a reconfirmării în politică . Dacă , în primii ani de După 1990, politicienii mimau decența în deplasările din țară , acum niciun lider nu se mai simte jenat săcoboare din mașini de zeci de mii de euro, îmbrăcați la costum și cravatăde firmă, în fața unor săteni care încă visează la canalizare și apăcurentă. Aroganța, disprețul, infatuarea nici măcar nu mai sunt mascate. Electorilor le cer tranșant votul, le promit, din nou, marea cu sarea celor care se strâng în jurul lor ca la circ, apoi se urcă în mașină, iar coloana oficialăse îndreaptăspre București, acolo unde îi așteaptăamantele, acolo unde bogăția obținutăDupă multe nopți pierdute în compromisuri și negocieri controversate le creeazăiluzia că Puterea este veșnică . Falsăamăgire, în condițiile în care viitorul sunărău.
Toamna acestui an, dar și iarna, se anunțăcruciale, pentru România. Bugetul este tot mai anemic, iar împrumuturile externe disperate nu pot decât sămai amâne puțin inevitabilul. Actuala clasăpolitică va da, în curând, testul adevărului. Și atunci, în fața milioanelor de români disperați, cuvintele vor fi ineficiente. Iar verdictul acestora, necruțător.