Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Emilian Frâncu vrea să-l dea afară din partid pe Buican

Visatul e moca

DRAME POLITICE. Emilian Frâncu (încă ) președintele PNL Vâlcea a devenit, de la un timp, extrem de neliniștit. Atât de supărat, tulburat și zguduit interior este, încât mersu-i a devenit nesigur, mai puțin apăsat. Pare debusolat și ține capul pe spate, privind numai el știe unde, parcă implorând ajutor divin.

Frâncu știe bine că scaunul de mare șef al liberalilor vâlceni a început săse zguduie din încheieturi, ca în timpul unui devastator cutremur, iar conștientizarea acestei situații s-a transformat pentru „El Senatore” într-o realitate dureroasă. Greu de acceptat.

Aude, parcă , și acum în minte vocile ascuțite și ferme ale colegilor de partid spunându-i cu o privire piezișăcă s-au săturat de tirania lui, de ieșirile necontrolate, de adevărurile distorsionate, de răutatea și îngâmfarea ce-l caracterizează. Nu vrea, nici în ruptul capului, săînțeleagă”les jeux sont faites” și că fotoliul de președinte se pregătește altcuiva.

În timp de „Măndel” Frâncu apelează, așa cum ne-a obișnuit, la o campanie internăde partid vulgară, înconjurându-se de tot felul de nulități politice, piticoți cu pretenții de intelectuali, contracandidatul său, deputatul Cristian Buican, Continuă , cuminte și așezat, să-și convingăcolegii de partid că el este cel care merităsăle fie președinte pentru că nu-i minte, nu-i desconsideră, nu le calcă în picioare personalitatea și nici nu scuipăfoc atunci când i se prezintăidei politice, concepute de adevărați liberali pentru consolidarea partidului, reformatoare. Privind mai atent la cele două personaje care-și disputăfuncția de președinte al PNL Vâlcea, realizăm că între ele s-a că scat, din punct de vedere comportamental, un abis, niciodatăde astupat. În cuvinte puține, Cristian Buican este ceea ce Emilian Frâncu nu va putea fi niciodată: onest, prietenos, modest, implicat, echilibrat

Lada de gunoi a politicii vâlcene așteaptă noi „chiriași”

De altfel, singurul care a rămas lângă Frâncu (a se vedea că nu greșim atunci când spunem că individul a început sărepugne colegilor) este „Dintele de Aur”, cel mai bronzat și lipsit de orientare politică liberal din tot partidul, cunoscut și sub numele de Ion Nicolae. I-a rămas alături, eufemistic vorbind, desigur, nu pentru că ar crede în steaua lui, desenatăde Frâncu pe cer cu degete bădărane, ci, datorităintereselor personale, ce-i guverneazăcameleonicul fel de a fi, mai ușor de împlinit cu influența și pilele lui „Măndel”. În rest, „tătuka” Frâncu a rămas singur cuc, țiuindu-i urechile a singurătate, cu gustul amar al sentimentului de renegare pe care-l simte pregnant din partea peneliștilor din județ, în timp ce, în jurul lui Buican, gravitează, așa cum se poate observa și din „Apelul la unitate” formulat de colegii de partid, liberali veritabili, cu principii sănătoase.

Obsedat că pierde puterea, spun cârcotașii din partid și ei sătuli de dictatura hitleristăa senatorului, Frâncu a început săamenințe, folosind aproape un discurs retoric, că dacă va mai ajunge președinte al partidului, ceea ce, săfim serioși, a devenit aproape o utopie, o să-l dea afarădin PNL pe Cristian Buican. Spune urlând a disperare că partidul e al lui, că l-a clădit cu muncă și sacrificii. O fi. Dar actualele conjuncturi politice vâlcene cer o schimbare la nivelul conducerii acestui partid, iar la peneliști este nevoie de o reformă profundămai mult decât oricând. Dar gândul că va ajunge pe fundul lăzii de gunoi a politicii locale îi dăfiori reci pe șira spinării.

Cu toate că nu vrea sărecunoască public că are un contracandidat puternic, lăsând săse înțeleagăcă Buican este ușor de înfrânt, Frâncu nu rateazănicio ocazie pentru a arunca cu noroi în deputatul liberal, demonstrând, încă o dată- dacă mai era cazul – că este penibil. Deși liderul liberal își bălăcă rește ca la ușa cortului mai tânărul coleg, acesta se abține săcomenteze pe marginea acestui subiect dând dovadăde superioritate. Singurul lucru adevărat pe care l-a declarat Buican vizavi de acuzele pe care i le aduce Frâncu a fost săspunăcă fiecare politician primește, în final, ceea ce merită

Pentru „Măndel”, însă , viitorul sună gri.