Dacă îndrăznești ca jurnalist sănu-ți placă Emilian Frâncu, e de rău. Dacă încerci să-i arăți că s-a transformat într-un dictator local cu prea multe aere de politician, te desființeazădin punct de vedere uman și profesional. Dacă nu faci opinie comunăcu el atunci când aruncă râzând pe sub mustățile stufoase cu noroi în adversarii politici, e în stare săreinventeze ghilotina pentru tine. Și, în fine, dacă ai curajul să-l înfrunți, cu argumente viabile, logice, te pune la zid și te scuipăîn Față ca pe un lepros. Acesta-i Frâncu. Un individ plin de fixații și marote ce-i bântuie la ceas de noapte somnul agitat.
Individul acesta a început din nou săînjure VOCEA VÂLCII în plictisitoarele sale apariții publice, cu o răutate ce poate fi regăsitădoar în inima celor care simt că s-au rătăcit definitiv pe poteca că tre câștigarea simpatiei electoratului. Are impresia, dovedind din nou că percepția despre realitate i s-a deformat iremediabil, că și noi, cei de la VOCEA VÂLCII, am contribuit la eșecul său din alegeri. Găselnița asta de doi bani nu ține, iar dacă vrea sălase măcar impresia că i-a mai rămas ceva demnitate, ar trebui să-și facă , stând într-un colț al camerei cu lumina stinsă, procese de conștiință. Asta dacă are
Am evitat, în ultima perioadă , cunoscându-i ieșirile necontrolate pe care le are în public vizavi de articolele pe care le scriem despre el, sămai mergem la anostele sale conferințe de presă . Nu de alta, dar, de multe ori, l-am văzut în pragul unei crize de nervi și am vrut să-l scutim de vreo afecțiune pe care ar putea-o dobândi în urma înverșunării ce o simte, gratuit, pentru noi. Cu toate acestea, Frîncu latrăîn continuare, vărsând pe gurăvenin și aruncând săgeți otrăvite înspre redactorii publicației noastre.
În realitate, ura pe care o simte pentru noi e pornitădin propria-i neputințăde a demonstra că este mai bun decât se crede. Politic vorbind. Și uman, dacă vreți. Priviți-l pe acest individ, dezumanizat de prea multăvreme de politica pe care a dus-o, cum țipăla conferințele sale de presă , crezând că poate trezi conștiințe cu tonu-i ridicat, și cum ranchiuna pe care o poartăcelor care au ieșit câștigă tori în alegerile locale, îi iese prin pori.
Obsedat de sunetul pe care banii care i se acumuleazăîn conturi îl fac, Frâncu privește politica, și prezint aici o opinie general-valabilă, ca o sursăcare, pe el, a încetat să-l mai îmbogățească uman, spiritual, ci doar material. Declarația sa de avere este elocventădin acest punct de vedere. Guvernat de meschine interese personale, el refuzăsăînțeleagăcă nimic nu trece neobservat ochiului atent și obiectiv al electoratului vâlcean. Și dacă ar fi săsufere de orbul găinilor, oamenii tot ar simți în aer izul de meschinărie degajat de Frâncu. Oricum, votantul l-a taxat pentru comportamentul său neconform cu rigorile morale.
De curând, liberalul, din disperare de cauză, a venit cu o idee șocantăce, din punctul meu de vedere, adâncește și mai tare prăpastia care s-a că scat între el și electorat. Omul a cerut public directorilor publicaților locale să-și desemneze un delegat în relațiile cu Emilian Frîncu. Adică , el își dorește săprimească un soi de consultanțăjurnalistică , eufemistic vorbind, care să-l ajute în recuperarea deficitului de imagine pe care îl are. Auzi comedie! Zice că vrea săasculte gândurile și opiniile ziariștilor, pentru a înțelege, probabil, mai bine, realitatea în care se zbate fără cale de ieșire. Acum jurnalistul nu mai este o jigodie patentată, o paparudăneghioabăcare critică la comandă, o curvăcare se vinde pe doi lei, o leprăcu penel mincinos? A devenit el peste noapte, jurnalistul, un confident de neprețuit pentru acest liberal versatil? Miram-aș. Totul este de fațadă. Frâncu, cum spuneam, este acum prizonierul proprie-i neputințe care-l ține închistat în principiile-i expirate.
VOCEA VÎLCII nu va „delega” pe nimeni care să-l consilieze pe Frâncu. Pentru că nu ne place individul și ne-am pierde timpul de pomană. Nutrim convingerea că jalnica prestație politică a lui Emilian Frâncu nu va atrage niciun jurnalist săaccepte parșiva propunere a deputatului liberal.
Așa că , nene Frâncule, puținăconsiderație pentru breasla noastră. Nu ne vindem experiența acumulatăîn atâția ani de presă nici pe un sac de bani, pentru că , de obicei, avem tendința săajutăm politicieni care nu au râncezit de atâta bine pe scaunele de șefi pe care le ocupăși cunoaștem, dintr-o privire, ofertele fariseilor!
Iar dacă vreți săștiți ce credem despre dumneavoastră, puteți săcitiți în jurnalele pentru care scriem, unde ne exprimăm convingerile liber, fără opreliști. Și poate, cine știe, știrile referitoare la expirarea dumneavoastrăpolitică , se vor consuma cu ceva compasiune. Măcar atât mai puteți spera. Oricum, dacă văsurâde ideea, în paginile ziarului nostru putem insera rubrica, cu referire directăla persoana d-voastră, „Recviem pentru un politician expirat”.