Din subsolurile gândirii liberale
NELINIȘTE. Deși pozeazăîntr-un individ animat doar de bune intenții în viața publică , liderul peneliștilor vâlceni este total lipsit de scrupule atunci când își simte scaunul de președinte amenințat. Dorind să-și termine cariera politică în postura de șef al PNL, precum un papă, Frâncu renunțăla exprimarea sa plină de nuanțe, așa cum îi place săspună, atunci când, din partid, se ridică tineri care vor săcandideze la președinția formațiunii politice. Din momentul în care a aflat că Bogdan Pistol și Cristian Buican vor fi principalii săi contracandidați la funcția de șef al liberalilor vâlceni, boss-ul penelist se simte ca un leu în cușcă , gata să-și sfârtece dușmanii.
Politică ca la ușa cortului
În ultima vreme, apetitul politicienilor vâlceni, indiferent de partidul politic din care fac parte, pentru exprimarea suburbană, atacurile dure la persoană- chiar și la adresa colegilor de partid – s-a dezvoltat amețitor. Una dintre figurile politice autohtone în special, senatorul PNL Emilian Frâncu, pare săfi descoperit deliciile discursului vulgar. Ca și cum ar fi început săurască cravata și costumul și sădeteste, de-a dreptul, manierele elegante, Emilian Frâncu a început să-și bălăcă rească colegii de partid, despre care crede că fac politică în baruri și că nu au dram de caracter, cu o voluptate care sperie și intrigăîn același timp. Dar, atâta timp, cât în politică insultele grosolane nu au fost, până acum, pedepsite de nicio instanță, fie ea politică , juridică sau morală, el considerăcă a arunca cu munți de noroi în stânga și-n dreapta nu-i nimic ieșit din comun. Analiștii apreciazăcă limbajul violent al politicienilor ar putea fi un efect pervers al modului dezinhibat în care se face politică , de cele mai multe ori una de mahala. Ca primăconsecință, din acest mod de abordare publică , care distruge orice principiu politic și moral, se desprinde tensiunea care a început săaparăîn viața politică ce dăuneazăinteresului național.
Referindu-ne strict la personajul Frâncu, trebuie spus că acesta a devenit spaima tinerilor politicieni din partidul lui și sperietoarea colegilor asupra că rora a impus o dictaturăevidentăchiar și pentru un neinițait.
Moralitatea, o utopie pentru Frâncu
Deși pozeazăîntr-un individ animat doar de bune intenții în viața publică , liderul peneliștilor vâlceni este total lipsit de scrupule atunci când își simte scaunul de președinte amenințat. Dorind să-și termine cariera politică în postura de șef al PNL, precum un papă, Frâncu renunțăla exprimarea sa plină de nuanțe, așa cum îi place săspună, atunci când, din partid, se ridică tineri care vor săcandideze la președinția formațiunii politice. Din momentul în care a aflat că Bogdan Pistol și Cristian Buican vor fi principalii săi contracandidați la funcția de șef al liberalilor vâlceni, boss-ul penelist se simte ca un leu în cușcă , gata să-și sfârtece dușmanii. Considerându-se Dumnezeul județului dar și al politicii vâlcene, Frâncu se crede mai deștept decât Einstein și mai inițiat decât Da Vinci.
Nu mai departe de săptămâna trecută, liberalul spunea, cu convingere în glas, că dezavueazămodul în care anumiți colegi de partid înțeleg săfacă politică , comandând prin tot felul de publicații locale articole murdare, în care se bălăcă resc unii pe alții. Surprinzător, el spune că nu a fost niciodatăartizanul unor asemenea practici, deși avem destule exemple din realitate care-l contrazic. Încercând sădemonstreze că nu este un politician de nimic așa cum a lăsat Frâncu săse înțeleagă, Bogdan Pistol a apărut, zilele trecute, într-o emisiune televizată, cu rating deloc de neglijat, explicând că răutatea șefului său de partid, în ceea ce-l privește, este de nejustificat. Supărat că și-a permis să-i critice felul de a se manifesta politic, liderul PNL a amenințat că va face o adresăla Consiliul Național al Audiovizualului (CNA), pentru a sancționa postul de televiziune pentru afronturile ce i-au fost aduse. Desigur, o asemenea adresă, în cazul în care se ține de promisiune, va stârni râsul celor de la CNA și ar demonstra, odată-n plus, că Frâncu-i laș și nu știe sărăspundăprovocă rilor, lansate, până la urmă, tot de el.
Tot mai mult ne convingem că Emilian Frâncu se numărăprintre cei care demonstrează, în permanență, că în politică , mahalaua românească a depășit de mult stadiul unui cartier mărginaș. A devenit un mod de gândire, un fel de a simți, o atitudine