Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Directorul general Roibu a fost dat în judecatăde PCC (II)

” Pentru că apără”și nevoile și neamul”

până în 2007, când PCC a intrat în acționariatul Oltchim, compania era pe profit. Nu avem nici măcar acces la fondurile structurale pentru investiții. PCC vrea săreducă prețul acțiunilor și săscadăvaloarea Oltchim. Zaremba a fost angajat al serviciilor secrete poloneze, dezinformeazăși manipulează”.

În Curierul Național, ediția din 16 martie 2009, în articolul „PCC – buturuga mică de la Oltchim” (autor Andreea Stoica), reprezentanții Oltchim susțin că : „În declarațiile publice, reprezentanții PCC SE, Waldemar Preussner și Wojciech Zaremba dezinformeazăconstant opinia publică , investitorii, autoritățile din România și Comisia Europeană , prezentând în mod eronat Oltchim ca fiind o societate în pragul falimentului”.

În articolul „Oltchim a pus în stand-by investiții de 300 de mii euro din cauza condițiilor de piață” (autor Mihaela Balea) din cotidianul Business Standard din 4 martie 2009, se afirmăcă : „Conform acestuia [lui Constantin Roibu], acuzele aduse de PCC au contribuit substanțial la scă derea valorii acțiunilor Oltchim pe Bursă. Societatea a fost încadratăde companiile de rating la o clasăde, risc superioară, ceea ce a influențat negativ politica băncilor partenere. „Mie aproape că mi s-au dublat dobânzile bancare, din cauza unor astfel de acuze. Asta în condițiile în care eu sunt la zi cu toate ratele” a explicat Roibu.

PCC dorește săsublinieze că , în cadrul declarațiilor sale publice, a făcut mereu referire numai la informația public disponibilăcu privire la nivelul datoriilor și situația economică a societății. De altfel, întrucât Oltchim este o societate listatăla Bursa de Valori București, nivelul de transparențăa informațiilor obligatorii a fi raportate de că tre societate este unul ridicat, pentru a se asigura protecția investitorilor. Ca urmare, veridicitatea afirmațiilor PCC este ușor de verificat prin consultarea informațiilor publice despre Oltchim.

PCC considerăcă se încearcă de că tre pârâtul Roibu Constantin inducerea în eroare cu privire la situația curentăa societății prin referiri numai la faptul că Oltchim nu are datorii scadente că tre instituții de credit sau bugetul de stat. În fapt, pe lângă datoria istorică Față de statul român, conform informațiilor publice disponibile, Oltchim are datorii scadente că tre Petrom și Electrica. Aceste datorii scadente au pus în pericol furnizarea de materii prime și utilități că tre Oltchim, deci implicit funcționarea Oltchim. Este cazul datoriilor că tre Arpechim, unul dintre cei mai importanți furnizori ai Oltchim (deținutăde Petrom).

Informația cu privire la situația dificilăa societății a fost de altfel confirmatăchiar de că tre Constantin Roibu, în calitatea sa de director general al Oltchim. Acesta a admis că , dacă societatea nu va prelua divizia petrochimică a Arpechim Pitești de la Petrom, combinatul chimic nu va mai putea săîși plătească datoriile și ar înregistra pierderi în valoare de 55 milioane de euro în acest an și că Oltchim este profitabil atunci când funcționeazăla peste 90% din capacitatea sa (conform interviului publicat pe 9 aprilie 2009 de că tre Ziarul Financiar).

De asemenea, este cel puțin neserioasăafirmația potrivit că reia creșterea dobânzilor de că tre bănci ar putea fi determinatăde acțiunile sau declarațiile unui acționar minoritar. O astfel de atitudine a băncilor poate fi determinatădoar de situația societății însă și (astfel cum este condusăde pârâtul Roibu Constantin) sau de condițiile de creditare existente pe piață.

2.2. Scopul ilicit al conduitei pârâtului – vinovăția

După cum am menționat anterior, afirmațiile pârâtului Roibu Constantin cu privire la PCC sunt făcute cu rea-credință, ele fiind false, denigratoare, având unicul scop de a afecta în mod negativ prestigiul profesional, reputația și imaginea PCC.

La baza acestei campanii de răspândire a unor informații false și defăimătoare împotriva PCC stau interesele personale ale pârâtului Roibu Constantin cu privire la poziția sa în cadrul Oltchim SA.

Astfel, atacurile repetate la adresa PCC au fost săvârșite în vederea diminuării forței criticilor acestui acționar Față de managementul Oltchim S.A., exercitat în mod defectuos de că tre pârâtul Roibu Constantin, în același timp, se dorește realizarea în percepția publică a unui transfer de responsabilitate de la conducerea societății că tre PCC cu privire la situația economică dificilăîn care se găsește Oltchim SA.

În plus, pârâtul Roibu Constantin are el însuși un interes personal de a participa la privatizarea Oltchim prin intermediul unei societăți înființate în acest scop și la care deține o participație majoritarăde 86% (SC PRO CHEM INVEST SA, fosta OLTCHIM

MBO SA). Șansele atingerii acestui rezultat îi sunt în mod evident diminuate de participarea la procesul de privatizare a unor agenți economici de calibru, precum PCC (ANEXA 5).

Nu în ultimul rând, vinovăția sub forma intenției rezultăindubitabil din multitudinea surselor mass-media folosite de pârât pentru a transmite mesajele defăimătoare la adresa reclamantului, precum și virulența limbajului utilizat, astfel încât nu se poate susține că această adevăratăcampanie de denigrare ar fi fost rodul unei simple erori de comunicare din partea pârâtului. O astfel de ipotezăeste înlăturatăși ținând seama de poziția pârâtului de director general al Oltchim SA, funcție pe care a exercitat-o pe o perioadă îndelungatăde timp, fapt ce îndreptățește prezumția de cunoaștere cu exactitate a elementelor prezentate de că tre acesta în mod fals sau trunchiat, deci acțiunea cu intenție, ca formă a vinovăției, iar nu doar din culpă.

2.3. Afectarea imaginii reclamantului – prejudiciul și relația de cauzalitate

2.3.1.Prejudiciul moral

Prin declarațiile incriminatorii făcute prin mijloacele de comunicare în masă(presă scrisă, televiziune, internet, etc.) prin care s-au adus acuze false și defăimătoare la adresa PCC, pârâtul Roibu Constantin a adus grave prejudicii morale societății PCC, prin afectarea în mod negativ a prestigiului profesional, reputației și imaginii acesteia în mediul de afaceri din România și din străinătate.

Faptul că respectivele afirmații false și defăimătoare emise de că tre pârâtul Constantin Roibu au avut efectele urmărite de că tre acesta rezultăși din preluarea acestor afirmații de că tre persoane publice din sfera politică și a mass-media și propagarea lor ca fiind adevărate – a se vedea, cu titlu de exemplu, articolul „Șapte europarlamentari vor susține cauza Oltchim-ului la Bruxelles”, autor Claudia Stanciu, publicat de Vocea Valcei, anul 11, nr. 738 – Luni, 16 Martie 2009 (ANEXA 6).

În mod particular, acuzațiile sabotare a activității societății în care este acționar, de concurențăneloialăsau spionaj industrial, precum și sugestiile că PCC ar acționa la comanda unor servicii secrete străine în scopul falimentarii Oltchim SA sunt fapte de o gravitate deosebităcare sunt de naturăa știrbi imaginea unei societăți de prestigiu, care de la înființarea sa a activat și Continuă săactiveze în mai multe state membre ale Uniunii Europene cu bună-credință, potrivit uzanțelor cinstite, cu respectarea intereselor consumatorilor și a cerințelor concurenței loiale.

2.3.2. Imposibilitatea invocă rii de că tre pârât a dreptului la liberăexprimare ca și cauzăa înlăturării răspunderii civile delictuale

Proferarea unor afirmații false și defăimătoare ce aduc grave prejudicii prestigiului profesional, reputației și imaginii PCC nu poate fi protejatăprin invocarea de că tre pârât a dreptului la opinie și la libera exprimare, întrucât acestea, ca orice alte drepturi, trebuie exercitate în limitele lor firești, neputând prejudicia drepturile și interesele legitime ale celorlalte persoane. Așa cum s-a stabilit în jurisprudența instanței supreme, modul de exprimare care depășește astfel de limite este de natura a-i atinge grav drepturile subiective ale persoanei vizate, urmând a fi sancționat conform legii.

însă și Constituția României stabilește în articolul 30, alineatul 6, faptul că „libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particularăa persoanei și nici dreptul la propria imagine.”

Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a confirmat de asemenea, în mod constant, legitimitatea limitării aduse dreptului la exprimare al unei persoane în scopul apărării demnității, onoarei și dreptului la propria imagine a altei persoane.

În acest context, jurisprudența instanțelor române a considerat că acordarea de daune morale pentru afirmații false și defăimătoare este justificatăși în perfectăconformitate cu legislația din România și jurisprudența CEDO.

2.3.3.Stabilirea cuantumului daunelor morale

În evaluarea stabilirii cuantumului daunelor morale se are în vedere faptul că acestea constituie consecințe dăunătoare care rezultădin atingerile și încă lcă rile drepturilor personale nepatrimoniale. Cum în mod corect s-a apreciat într-o spețăa înaltei Curți de Casație și Justiție, daunele morale constau în atingerea adusă„unor valori care se referăla (….) la cinste, la demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare”. Deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusăunor criterii legale de determinare, am stabilit daunele morale prin apreciere, ca urmare a aplică rii criteriilor jurisprudențiale referitoare la consecințele negative suferite de că tre PCC, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării.

În consecință, raportându-ne la gravitatea afirmațiilor pârâtului Roibu Constantin și la prejudiciul adus prestigiului profesional, reputației și imaginii PCC, considerăm că obligarea pârâtului la plata daunelor morale în cuantumul solicitat prin prezenta acțiune este necesară, proporționalăși conformă principiului reparației integrale a prejudiciului cauzat printr-o faptăilicităce atrage răspunderea civilădelictuală.

2.3.4. Legătura de cauzalitate între fapta ilicităa pârâtului Constantin Roibu și a prejudiciului cauzat PCC

Prejudiciul moral suferit de că tre PCC este în mod evident o consecințădirectăa declarațiilor false și defăimătoare ale pârâtului Constantin Roibu, existând astfel un raport nemijlocit de cauzalitate între fapta ilicităa pârâtului și prejudiciul suferit de că tre reclamantul PCC.

3. Temeiurile de drept

Ne întemeiem prezenta cerere pe dispozițiile art. 998-999 Cod Civil, art. 54 din Decretul nr. 31/1954, art. 30(6) din Constituție, art. 10(2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO).

4. Probe

Înscrisuri, interogatoriu, martori, precum și orice altăprobăa că rei necesitate ar rezulta din dezbateri.

• PCC SE

Prin avocat Radu Balaș,