” Drogurile, un pericol pentru tânăra generație
Consumul de droguri este un fenomen care s-a instalat în societate parcă pe nesimțite. Au trecut 18 ani de la evenimentele din decembrie și societatea nu reacționeazăsuficient de dur la cel mai periculos fenomen care pândește, cu predilecție, tânăra generație. Rareori, în comparație cu amploarea pe care a luat-o fenomenul, televiziunea și media semnaleazăcâte un caz de traficant, consumator sau vânzător de droguri reținut. Între timp se consumăîn societatea din care facem parte adevărate drame, vieți și familii sunt distruse. Se poate afirma că , din multiple cauze, cei care ar trebui săse ocupe cu stoparea, scă derea în evoluție și tratarea fenomenului nu dau importanța cuvenităconsumului de droguri, care tinde sădevinăun adevărat flagel. Pentru informarea opiniei publice, în special a tinerilor, aducem în atenția cititorului cazul unui bucureștean de 26 de ani care se drogheazăde 8 ani. Este printre cei puțini care acceptăsăvorbească deschis prin ce a trecut de la început până la final. Trebuie remarcat că a ales săapeleze la ajutor specializat la Rm. Vâlcea, respectiv la Agenția Regionalăde LuptăAntidrog. În prezent, tânărul se aflăsub tratament la o clinică din Sibiu.
Începutul sfârșitului
S-a născut în anul 1982, în capitală, într-o familie onorabilă. Al doilea copil la părinți s-a bucurat de toate privilegiile și a urmat un traseu firesc unui adolescent. Numai că nu s-a prins cartea de el, iar ca urmare a abandonat școala în clasa a IX-a. Din acel moment au început problemele. Iatăce ne-a spus Ionuț B.: „După ce nu am mai mers la liceu, am schimbat automat și anturajul. Noii prieteni pe care mi i-am făcut erau cam la fel ca mine. fără școală, fără ocupație, majoritatea întreținuți de părinți. Ști cum sunt băieții de cartier! Am ajuns foarte repede la droguri. Ei consumau deja tot felul, de la iarbăla heroină. Eu am început direct cu heroină”.
Consumul și dependența
„Am început cu țigară. Fumam mai mulți, la poștă, plimbam câte o dozăîntre trei – patru. Luam câte o bilă, două și fumam când ne venea, nu aveam ce face și lipsa de ocupație te îndeamnăla tot felul de lucruri. ( bila reprezintăun sfert de gram de heroină- nr.) Nu am trăit senzații așa de mari, nu am fost mulțumit și am trecut la seringă, adică să-mi introduc heroina direct în sânge. Când m-am injectat prima dată, am avut impresia că l-am prins pe Dumnezeu de picior. Nu pot sădescriu senzația, dar nu e cum se spune că -ți pierzi cunoștința. Devii un pic mai bleg, parcă îți pierzi și reflexele, ai o senzație euforică și uiți de toate problemele. Am prieteni care spun că heroina e mai tare ca zece orgasme”– ne- a povestit tânărul. La scurt timp După ce s-a apucat de heroină, Ionuț a devenit dependent. Din acel moment, pentru oricine se droghează, singura problemădevine banul necesar cumpărării de stupefiante.
Decă derea
Pe un ton relaxat, de parcă cele povestite nu ar fi fost trăite de el, interlocutorul nostru și-a continuat narațiunea. „Dependența vine cu timpul, dar este legatăși de cât tragi (consumi – nr.). Tragi mai mult, vine mai repede. La început nu i-am acordat importanță, banii pentru praf (heroină- nr.) nu erau o problemă. Mama avea o afacere, avea niște tarabe cu produse alimentare în Piața Unirii. Știi cum e cu încrederea! Ai mei aveau încredere în mine și-mi dădeau bani să măduc colo, să măduc dincolo. Când am avut nevoie de și mai multăheroină, am început săcer bani pentru haine. că vreau aia, că vreau nu știu ce pantofi, tricouri, țoale în general. Dar cât săte și îmbraci? că bate la ochii. Atunci am început săfur și de la ai mei și de la oameni și din case. Am ajuns săiau și câte trei doze odată, de câte cel puțin două ori pe zi. Dacă aveam bani, luam mai mult. Cam tot în acea perioadă au început săaparăsi crizele de rău, (termenul medical este de sevraj – n.r.) nu îmi mai ajungeau banii. O dozăcosta atunci 150.000 lei, astăzi este 500.000. Îmi trebuia cel puțin un milion zilnic, deci 30 de milioane pe lună. De unde și cât săfuri? A aflat mama că mădroghez. Nici nu avea cum sănu își dea seama. Când te droghezi, te schimbi cu totul. Începi sănu mai mănânci, nu mai ai poftăde mâncare și slăbești ca ogarul. Devii nervos și ai capul numai la droguri, nu se mai înțelege nimeni cu tine. Și dacă nu ai doza, vine criza de rău (sevrajul). Așa au aflat părinții”.
Dezastru în familie
Când a început săvorbească de familie, Ionuț a devenit sesizabil nervos. „Trebuie săfiu recunoscă tor părinților. Dacă nu erau ei, eram în stradă, aurolac sau mort demult. Nu știu cum au putut săreziste la câte le-am făcut. Prietene, pe la finele anului 2000, dacă intrai la mine în casă, nu mai găseai nimic. Am vândut tot ce se poate vinde, tablouri, covoare, carpete, video, televizorul, mobilă. Casa arăta ca După o spargere la care s-a că rat cu camionul. Ai mei au încercat tot ce se poate. Au încercat cu vorba bună, cu scandaluri, cu amenințări, cu spargeri, trânteli și bătăi. Nu aveau cu cine discuta. Au ajuns sănu mai meargă, pe rând, la serviciu săstea acasăsă măpăzească sănu mai ies din casă. Mama se posta în ușăși rămânea acolo până se întorcea tata. Dar nu sunt genul de om pe care să-l închizi ușor. să măvezi, prietene, cum am fugit odatăcu telefonul pe scă ri. Nu mai știu unde era mama prin casă, am pus mâna pe telefon și-am plecat cu firele, târâș, După mine. Îin minte cum puteam sămor când fugeam pe geam. Puteam săcad și gata. Din acest motiv părinții au sudat gratii la geamuri și la ușă. Au transformat casa în pușcă rie. Dar cel mai greu le-a fost cu mine în momentele de crize, când un drogat nu mai știe ce face”.
Crizele și dezintoxicarea
Ionuț este fumător, iar când ne-a povestit despre părinți și situațiile pe care aceștia au trebuit săle suporte din cauza lui, a fumat permanent. Am avut intenția săîntrebăm care este motivul. A sesizat și a răspuns scurt: „Sunt nervos când îmi aduc aminte ce prost pot săfiu. Dar săcontinui. Cel mai groaznic moment pentru un om, pentru un drogat, este criza. Am fost internat prima datăprin 2000. Mama s-a interesat peste tot unde să măducă și așa am ajuns la spitalul numărul 9, la doctorul Cristian Bengescu. A fost primul din București care s-a ocupat de drogați, dar nu poate face prea multe. Te rup în diazepame, în pastile, te blegesc intenționat, te fac sădormi aproape permanent. Dar asta te ajutăsătreci peste primele zile de dezintoxicare. Nu pot sădescriu prin ce trece un drogat când îl prinde criza. Te doare carnea pe tine, nici o bătaie sorăcu moartea nu doare așa. Transpiri o sudoare cu un miros insuportabil, nu poți să mănânci și săbei nimic, ai senzații de vomăpermanent, nu mai ai putere sății un pachet de țigări în mână, cazi din picioare. Eu m-am trezit că zut din pat din cauza convulsiilor și nu știu nimic. Și peste toate este tentația drogului. Permanent te gândești la cum săfaci să-ți iei doza. După ce trece prima etapă, te mutăîntr-un alt salon unde ești mai liber. Prima datăcând am fost internat la spitalul 9 și am fost mutat de la criză, m-am drogat în salonul de liberi” – a declarat senin Ionuț.
Carențe ale sistemului
Stupefiați, l-am întrebat cum este posibil săte injectezi în spital. Ionuț a continuat săvorbească ca și când ar fi fost cel mai natural lucru pe care îl face: „Este simplu, nu este foarte complicat. Trebuie săai prieteni de încredere afarăși bani. Când ajungi săfi în salonul de liberi, adică când se considerăcă ai făcut cura de dezintoxicare ai dreptul și la vizite. Dacă prietenul are tupeu în instalație îți aduce droguri și o arzi acolo, că nu mai ai răbdare. V-am spus că un drogat se gândește permanent la drog. Am văzut la 9 cum o soție i-a adus droguri soțului care era în salon cu mine. Au prins-o. A ieșit mare tărăboi, ne-a controlat la sânge pe toți, de frică sănu ne fi dat și nouă. Și mai poți cumpăra droguri de la paznici. Dar îți trebuie o grămadăde bani, că le vând ai dracului foarte scump. Și cine ajunge la dezintoxicare, sau majoritatea, cu siguranța nu mai are bani. Deci te poți droga și la spital” Am întrebat dacă se pot face rost de stupefiante de la cadrele medicale sau dacă vânzătorii de droguri vin la clienții lor ajunși la tratament. ” Nu cunosc cazuri, nu am auzit, dar nu cred că ar fi ceva deosebit. Sistemul este de vină. După cura asta de dezintoxicare ar trebui săurmăm niște tratamente terapeutice timp de șase luni. Nu intereseazăpe nimeni și chiar dacă ar interesa, drogatul nu vine. O ia de la capăt. Cu vânzătorii nu știu care este situația. Parcă nici poliția nu vrea săfacă nimic. Are treabăcu tine dacă te prinde cu marfă. În rest ne trateazăca pe scursura societății, nu ca pe niște bolnavi, că asta suntem. Și dacă te ridică te întreabă. Dacă te spargi (dai informații – nr.) bine, dacă nu, îți dădrumul După o noapte, nu este mare problemă. Depinde și cum vorbești, cum te comporți cu ei. Este foarte important. Dacă greșești poți s-o încasezi. Bine că acum consumatorul de droguri nu mai este condamnat, justiția a început săne trateze ca pe niște bolnavi.
Drogurile și pușcă ria
Nu este o noutate pentru nimeni că marea majoritate a celor care se drogheazăajung, mai devreme sau mai târziu, După gratii. Drogurile duc la dependență, dependența duce la lipsa banilor, iar lipsa banilor la infracțiuni pentru cumpărarea lor. Am închis cercul vicios. Nici bucureșteanul nostru nu a putut evita capcana de care vorbim. A ajuns la stadiul la care a spart o casăși a furat pentru droguri. A fost repede prins și condamnat la trei ani de închisoare. Iatăce ne-a povestit. ” Am ajuns și săfur din cauza heroinei. Am găsit în București o casăa că rei proprietarăera internatăîn spital. Nu am mai ținut cont, am intrat și am furat în plinăzi. În trei zile am golit casa de tot ce se putea vinde. Conform rechizitoriului am furat de 300 de milioane. Eu nu mai prea țin bine minte. M-au ridicat rapid. M-au văzut vecinii și am lăsat amprente peste tot. Singura mea grijăera săvând mai repede pentru doză. Judecă toarea m-a condamnat pe loc, fără milă, trei ani din care am făcut doi și trei luni. Este o experiențăși pușcă ria asta. Înveți multe, dar nimic bun.. Și la pârnaie poți avea droguri. Dacă ești că utat poți renunța la țigări și săcumperi droguri. La Jilava și la Giurgiu, unde am făcut eu. Dar nu merităsădai două cartoane de țigări pentru droguri care sunt și puține și proaste. Cât am stat închis m-am gândit numai la heroină. Când m-am liberat, primul lucru pe care l-am făcut a fost să mădroghez” – a închis capitolul Ionuț.
Început de drum
În prezent Ionuț B. este la Șura Mică din județul Sibiu, unde Funcționeazăun centru de dezintoxicare patronat de Biserica Evanghelică . Beneficiazăde toate condițiile, dar interesant nu și de medicamentație. Tot tratamentul se bazeazăse voința pacientului și pe terapia de grup. Dar nimic nu este gratis. Tânărul beneficiazăîn continuare de sprijinul familiei care plătește lunar 10 milioane de lei vechi. Beneficiazăde sprijin calificat, sociolog, psiholog, consilier spiritual dar și de contribuția unui ergo-terapeut. Acesta, prin programul pe care îl impune, ține ocupat permanent timpul pacienților. Terapia prin muncă dărezultate. ” Mi-am revenit cu greu, cam După trei săptămâni. Acum sunt bine și măgândesc la viitor. Vreau să măîntorc acasă, la București. Nu pot sătrăiesc în altăparte. Am nevoie de familie. Am vorbit cu mama să-mi găsească un serviciu, trebuie săam activitate. Voi rămâne cu dependența toatăviața. Trebuie să mățin departe, trebuie! Trebuie și vreau sătermin și liceul. Apoi am săvăd, nu vreau să măgândesc mai departe. Poate va veni vremea mea săam o familie”. S-a ridicat obosit de pe scaun la finalul discuției. Nu putem descrie în totalitate sentimentele, senzațiile și trăirile pe care le-am citit pe fața lui Ionuț. Putem afirma însăcă , am avut o discuție cu un tânăr aflat în disperare, cu un om care și-a ratat viitorul, și-a terorizat familia, din cauza consumului de droguri. Viitorul lui Ionuț depinde aproape în exclusivitate de el dar și de societatea în care trăim. Trebuie săse găsească modalități de conștientizare a opiniei publice asupra riscului consumului de droguri. Trebuie ca serviciile care au tangențăcu acest fenomen, într-un fel sau altul, săse implice mai mult, săse acționeze mai responsabil. „Realitatea bate filmul” este o expresie adesea folosităpentru a descrie situații incredibile. Dacă nu se va acționa, dacă nu se iau măsuri în scopul stopării consumului de stupefiante vom avea nevoie, curând, de investiții în sectorul construirii de penitenciare și a clinicilor spital de tratare a drogaților. Ignoranța nu este calea de soluționare a problemelor grave care tind săia amploare în societate.
Claudiu Chidu