la data de 9 aprilie, judecă torii constă nțeni au pronunțat o soluție favorabilăinculpaților Gutău și Dicu, soluție definitivă” urmeazărecursul la Înalta Curte de Casație unde se va da tot o soluție favorabilă, definitivăși irevocabilă” După aproape trei ani de chin, primarul Mircea Gutău și ex-viceprimarul Nicolae Dicu și-au dovedit nevinovăția ” cazul nu va fi urmat de răzbunarea acuzaților
După finalizarea procesului de la Curtea de Apel Constanța, urmat de achitarea definitivăa primarului Mircia Gutău și ex-viceprimarului Nicolae Dicu, v-am prezentat declarația denunță torului Crinu Popescu, apărarea susținutăde avocatul Marian Nazad, pentru Nicolae Dicu, acuzarea prezentatăde procuroarea DNA, păstrând, la urmă, magistrala apărare formulatăde maestrul avocat râmnicean Octavian Fieroiu, pentru primarul Mircia Gutău. În acestăediție, văprezentăm apărarea primarului Râmnicului, așa cum a fost ea formulatăși prezentatăinstantei Curții de Apel Constanța. Vălăsăm săapreciați calitatea acesteia si gradul de pregătire profesionalăa celui mai celebru avocat din județ, aflat în lotul celor mai buni apărători penali din țară . ” Romeo POPESCU
Infracțiunea de luare de mită(prevăzutăde art. 254 alin.1 rap. la art. 6 din Legea nr.78/2000) constă , potrivit rechizitorului, în aceea că , în perioada aprilie- iulie 2006, în calitate de primar al Municipilui Rm.Vâlcea, Mircea Gutău ar fi pretins, atât direct cât și prin intermediul co-inculpatului Dicu Nicolae, suma de 50 000 euro de la Popescu Constantin „pentru a-l ajuta săobținăun certificat de urbanism vizând un teren situat în municipiul Rm.Vâlcea, proprietatea SC „Rovimet” SA „. (s.n.).
Mijloacele de probăindicate în rechizitoriu și reluate în apelul declarat, prin care parchetul pretinde că și-ar fi dovedit acuzația, sunt: denunțul formulat de că tre Popescu Constantin, declarațiile date de că tre același denunță tor, declarațiile martorului Toma Florin, autorizația de interceptare și înregistrare nr.11 din 4 iulie 2006 emisăla Tribunalul Vâlcea, notele cuprinzând transcrierile interceptărilor și înregistrărilor telefonice și ambientale, declarațiile coinculpatului Dicu Nicolae și procesul-verbal din 6 iulie 2006 de constatare a infracțiunii flagrante.
În realitate, așa cum, în mod corect, s-a statuat prin sentința atacată, fapta imputatănu există, niciuna dintre probele legale administrate în cauzăneconfirmând săvârșirea infracțiunii pentru care am fost trimis în judecată, situație în raport de care, unica soluție legalăeste achitarea mea, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. A combinat cu art. 10 lit. a din Codul de procedurăpenală, impunându-se, deci, respingerea apelului declarat de că tre DNA, având în vedere următoarele argumente:
I. – Potrivit primului motiv de apel, „hotărârea instanței de fond este lovităde nulitate absolută, întrucât s-au încă lcat dispozițiile art. 334 C.p.p., privind punerea în discuție a noii încadrări juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului Dicu Nicolae”.
Critica este, total, nefondată, deoarece:
Raționamentul D.N.A. conține ceea ce în logica formalăse definește ca fiind o ” contradictio in terminis”, afirmându-se, pe de o parte, ca prin nepunerea în discuție a pretinsei schimbări a încadrării juridice s-ar fi încă lcat dreptul la apărare al inculpatului Dicu Nicolae- situație de natura a crea impresia unui apel declarat în favoarea inculpațiilor- iar, pe de altăparte se susșine că soluția de achitare ar fi greșită, solicitându-se casarea acesteia și condamnarea inculpaților.
Or, soluția de achitare neputindu-se considera defavorabilăpentru inculpat, apelul declarat de că tre procuror- ” în apărarea inculpatului achitat” (dar prin care se solicităcondamnarea), este imposibil de conceput, în mod logic, ca fiind un apel „în favoarea garantării dreptului la apărare”!!!
În realitate, nu s-a încă lcat nici un drept la apărare, iar ” respectarea dispozițiilor art. 334 din Codul de procedurăpenalăconstituia un caz de nulitate absolutănumai dacă inculpatul ar fi fost condamnat, iar nu achitat”, ca în speță.(Înalta Curte de Casație și Justiție, decizia nr. 1159/2008).
II. Prin cel de al doilea motiv de apel se susține ca instanța de fond a făcut o greșităapreciere a probelor și, ca urmare, a reținut o situație de fapt eronată, ceea ce a determinat soluția de achitare a inculpaților, deși aceștia s-ar face vinovați de săvârșirea faptelor, susținere pentru argumentarea că reia este reprodus întregul rechizitoriu.
Indiferent de motive, acțiunea parchetului a pornit, ab inito, cu o prejudecată: că inculpatul Gutău Mircia a pretins bani de la denunță tor și că , deci, este vinovat de comiterea infracțiunii de luare de mită, rămânând numai ca, ulterior, săse producă și dovezile necesare cu care săfie demonstratăo faptăpenalăpreconcepută.
În scopul menționat, flagrantul din 6 iulie 2006 a fost organizat pentru a fi prins Mircea Gutău, situație ce rezultă, indubitabil, dintr-o probăscă patăla dosar
Este vorba despre PLANȘA FOTO de la fila 85, conform că reia bancnotele marcate și tratate chimic urmau ” a fi înmânate de că tre denunță torul Popescu Constantin numiților GUTĂU MIRCIA și Dicu Nicolae.”
Așadar, prba menționatănu lasănici o îndoialăasupra faptului că organizarea flagrantului viza (și) primarul, coinculpatul Dicu Nicolae constituind mijlocul (involuntar) prin care procurorii DNA sperau săfie atras Mircea Gutău în capcana provocată, de că tre aceștia, cu concursul denunță torului.
Cum, aranjamentul provocat și organizat de parchet, cu complicitatea denunță torului, nu s-a soldat cu prinderea primarului, s-a recurs, apoi, la contrafacerea unor dovezi, la interpretarea abuzivăși cel puțin forțatăa altora și la reținerea, ca probe, a unor înscrisuri, care potrivit legii, nu au nici o valoare, probatorie.
1. Astfel, dispozițiile art. 64 alin. 1 din Codul de procedurăpenalăenumera, expres și limitativ „mijloacele de probăprin care se constatăelementele de fapt ce pot servi ca probă”, iar, contrar celor consemnate în rechizitoriu, denunțul, care, pentru parchet, constituie proba nr.1, nu figureazăprintre mijloacele legale de probă.
Iar, declarațiile date de că tre același denunță tor – în care se transcrie, practic, conținutul denunțului -nu pot avea vreo probatorie, numai pentru simplul fapt că sunt intitulate altfel.
Potrivit doctrinei ” o asemenea declarație trebuie totuși tratatăcu maximăatenție, mai ales atunci când ea este singura probăsau printre puținele probe administrate în cauză organul de urmărire penalăsau instanța de judecatăvor fi puse în situația de a aprecia dacă urmărirea mărturia este sau nu sinceră, existând riscul suficient de mare ca soluția ce se va da săfie greșităîn raport cu realitatea faptică și de a crea o eroare judiciară”. ( „Dreptul” nr.9/2009, pag.206-207).
2. Denunțul numitului Popescu Constantin nu a fost numai „dat” în fața procurorilor DNA (cum se consemneazăpe acesta), ci a fost și redactat de că tre procurori, pentru ca, apoi, aceiași procurori să-l invoce ca probăforte, în sprijinul acuzării.
Astfel, pe de o parte, nivelul intelectual al denunță torului este corespunzător modului de scriere a autodenunțului, din care rezultăcă susnumitul nu cunoaște nici măcar despărțirea cuvintelor în silabe. (Fila 27, verso).
În pofida situației amintite, în conținutul denunță torului se consemneazăunele fraze, precum: „REVIN asupra celor arătate și fac precizarea că ” ( Fila 28, verso), acesta fiind modul specific în care se dicteazăconsemnarea conținutului unei declarații. De că tre un magistrat.
3. „Nota”, privind redactarea dialogului ambiental de la data de 6 iulie 2007, dintre primar și denunță tor, consideratăde că tre procurori ca cea de a 2-a probăforte împotriva lui, a fost contrafăcută, în scopul de a se obține suport probator pentru teza acuzării, conform că reia, primarul nu ar fi refuzat, în mod categoric, oferta mituitorului.
Dialogul propriu-zis a fost redat prin ” Nota” originalăexistentăla filele 142-143, la data de 6 iulie 2006, fiind și singurul înscris, sub acest aspect, care a fost prezentat Tribunalului Mun. București la data de 7 iulie 2006, cu prilejul soluționării cererii DNA de emitere a mandatului de arestare.
Ulterior, aceastănotăa fost contrafăcută, modificându-se conținutul notei originale și schimbându-se înțelesul inițial al acesteia, sub trei aspecte esențiale:
a) În nota originală, caracterul categoric al refuzului primarului, la tentaiva denunță torului de a oferi mita, este accentuat prin semnul exclamării, După cuvântul „NU!”, rostit de primar. (Fila 143).
În nota contrafăcută(Fila 141) dispare semnul exclamării, procurării preconstituindu-și, astfel, premiza pe care aveau să-și formuleze, ulterior, susținerea consemnatăîn rechizitoriu, potrivit că reia: „inculpatul Gutău Mircia a rostit negația „NU”, însăaceasta nu are, nici pe departe, semnificația unui refuz”. !?! Or, contrar opiniei procurorilor, „NU!”, pentru oricine care cunoaște limba românăși este de bunăcredință, nu poate avea, niciodată, alt înțeles decât acela al unui REFUZ.
Iar, acest refuz contrazice, flagrant, afirmația procurorilor DNA, cum că s-ar fi săvârșit infracțiunea de luare de mită, sub forma PRETUTINDERII unei sume de bani de la denunță tor.
b) În nota contrafăcută, procurorii au procedat la modificarea textului notei originale, fragmentând unele propoziții și schimbând ordinea acestora, artificiu prin care s-a ajuns ca o parte din afirmația denunță torului privind oferirea mitei săaparăDupă refuzul primarului.
c) Prin aceastărearanjare a ordinii propozițiilor se ajunge la situația în care După oferta mituitorului, nu mai urmeazănici un refuz din partea celui vânat.
Astfel, în nota originală, sialogul dintre primar și denunță tor se consemnează, După cum urmează:
„P.C.: Așa! Vedeți că aa am, exact cum m-am înțeles CU EL patruzeci douăzeci de mii am dat acuma (s.n.).
G.M.: „NU!”
Iar în nota contrafăcută, textul original este modificat, prin schimbarea ordinii în care se succed replicile dialogului, După cum urmează:
„P.C.: Așa! Vedeți că aa am, exact cum m-am înțeles CU EL patruzeci
G.M.: Nu.
P.C.: Douăzeci de mii i-am dat acuma ” (s.n.).
Din compararea celor douătexte, în afara dispariției semnului exclamării După „NU!”, așa încât, urmare acestei rearanjări, oferta de mituire săaparăca nemaifiind respinsăde că tre mine.
d) În fine, cea mai grosolanădintre lucrări constă în adăugarea a încă douănote de subsol în nota contrafăcută, prin care se afirmăcă primarul ar fi „gesticulat de douăori aprobativ cu mâna dreaptăși o datăcu mâna stângă”, pe de o parte, iar, pe de altăparte, în cele douăde subsol adăugate, procurării DNA dau indicații cu privire la semnificația ce trebuie acordată”gesturilor” amintite, trasând și modul în care trebuie apreciate și interpretate acestea, în sensul că ar avea o „conotație aprobativă”.
De subliniat, faptul că procurorii DNA au prezentat Tribunalului Vâlcea, spre certificare, numai nota contrafăcută, încercând astfel săobțină, numai în legăturăcu aceasta, recunoașterea legală, ca mijloc de probă, conform dispozițiilor art. 91 indice 3 și art. 91 indice 5 din Codul de procedurăpenală, ceea ce demonstreazăcă cealaltănotă, cea originală, era destinatăsădisparădin dosar.
Numai promptitudinea cu care noi am descoperit tentativa de substituire a notei originale, cu prilejul soluționării cererii de certificare, la data de 18 iulie 2006, de că tre Tribunalul Vâlcea, precum și insistența apărătorului primarului de a se consemna acest fapt în încheierea de ședință, a determinat sistarea acțiunii.
Astfel, neexistând nici o „urmă”, devenea imposibilădovedirea existenței notei originale. Toate manoperele frauduloase menționate, prin care s-a încercat obținere a unor probe nelegale, constituie o încă lcare a flagrantăa dispozițiilor art. 194 și urm., din Codul de procedurăpenală.
III. TOATE interceptările și înregistrările audio sau video sunt, flagrant, nelegale, fiind făcute cu încă lcarea vădităa dispozițiilor art. 91 indice 1 din Codul de procedurăpenală- în vigoare la data efectuării acestora-, în conformitate cu care : ” Autorizația se dăde că tre PREȘEDINTELE INSTANÎEI că reia i-ar fi reveni competența săjudece cauza în prima instanță.
Or, în speta, altcineva, decât „președintele instanței”, a eliberat autorizația, fapt ce determinănelegalitatea crasa a acesteia, precum și a tuturor interceptărilor și înregistrărilor audio și video efectuate în baza ei.
Așadar, pe de o parte, fiind vorba de o încă lcare a dispozițiilor legale privitoare la competența După materiale, acte îndeplinite sunt lovite de nulitate, sancțiune ce nu poate fi înlăturatăîn nici un mod, conform prevederilor art. 197 și alin. 2 din Codul de procedurăpenală.
Pe de altăparte, toate interceptările și înregistrările audio și video efectuate în cauzăsunt obținute în mod ilegal și, pe cale de consecință, ” NU POT FI FOLODITE ÎN PROCESUL PENAL”, ca mijloace de probă, conform dispozițiilor art. 64 alin.2 din Codul de procedurăpenală.
Exact, în același sens s-a opiniat și în doctrina : Nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la dispunerea și efectuarea interceptărilor și înregistrărilor audio sau video SE SANCÎIONEAZĂ ÎN CONDIÎIILE ART. 197 C.pr. pen., PRIVIND NULITĂÎILE PROCESULE. Reamintim că , potrivit art. 64 C. pr. pen., probele obținute prin încă lcarea legii nu pot fi folosite în procesul penal”.
IDEM, jurisprudența în materie:
– Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, decizia nr.10 din 7 ianuarie 2008;
– Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, decizia nr.1470 din 22 aprilie 2008.