Moto:
„Pentru ca răul săînvingăeste suficient ca oamenii buni sănu facă nimic.” – Edmund Burke
Acum, la începutul noului an, înainte de a păși cu adevărat în 2010, se cuvine săprivim, retrospectiv, la anul care s-a încheiat. Pe acest fond, ar trebui, poate, sărecunoaștem, cu îngrijorare, că el nu a făcut altceva decât săconfirme profeția lui Silviu Brucan. Profeția acestuia s-a împlinit. Am ieșit, în sfârșit, din comunism și am intrat, înapoi, în era Caragiale. PSD-ul e pe post de partid Conservator, PD-L e pe post de PNÎ, iar PNL-ul pe post de PNL. Ca și în cazul Monstruoasei Coaliții, iarăși ni s-a sugerat un neamt providențial. Bătăușii electorali au fost înlocuiți de televiziuni aservite, beizadeaua generalului de securitate Pârvulescu-ProDemocrația scrie la Vocea Patriotului Naționale, Geoanăe un vice-versa (a „câștigat” la sondaje, dar a pierdut la voturi), iar Crin – fătălăul e un Rică Venturiano. În concluzie, După 20 de ani încă nu am învățat ce înseamnă ce e democrația! Dar și mai grav este că mai sunt oameni care au stomacul gol și se îmbracă , încă , de la second-hand, mai ceva ca în 1990, în timp ce alții se plimbăcu Q7. Asta e democrația afirmatăpână acum: unii evolueazăși alții se duc la fund. „Hoții sus, poporul jos!” – ăsta ar trebui săfie sloganul electoral al politicienilor din ziua de azi. În anul încheiat, După 20 de ani de exercițiu democratic, am trăit cea mai murdarăcampanie cu putință, poate singura din ultimele două decenii care n-a avut aproape nimic constructiv. La prezidențiale, pentru prima datăDupă revoluție, în ciuda campaniei din toată media și în ciuda Monstruoasei Coaliții a Derbedeilor Politici, poporul a demonstrat că nu mai poate fi manipulat. Mizeria campaniei electorale și a epitetelor aplicate alegerilor, se datoreazăfrustrărilor celor care au pierdut și care, acum, vor încerca, din răsputeri, săarunce cu noroi în învingători. Noroi din mocirla în care se bălăcesc ei. Poporul a trecut cu brio examenul de maturitate, deși Brucan gândise altfel despre acesta. Când a făcut proorocirea, Brucan știa bine cine luase conducerea țării. Făcea parte și el din clica PCR. Era clar, pentru el, că aceia care așteptaserăani de zile să-l doboare pe dictator nu vor lăsa curând ciolanul. Erau flămânzi de bani și de putere, pe care și-au împărțit-o cum au vrut ei. Și se știa că foarte mulți oameni îndobitociți de muncă , în absența informației și a bunurilor vieții lor de zi cu zi, vor fi speriați de schimbarea bruscă de regim și, ca animalul ținut în țarc o întreagăviață, îi va fi frică săiasăafară, atunci când ușa țarcului se va deschide, mulți dintre ei preferând sănu-l părăsească , de frica necunoscutului. Problema noastrăeste că în ’90 trebuia interzis accesul la putere a foștilor nomenclaturiști („Punctul 8” al vestitei Proclamații de la Timișoara) și dacă oamenii care nu au făcut parte din sistem ar fi luat puterea, așa cum a fost cu Havel, de pildă, în Cehoslovacia, azi eram departe. Iar, acum, După 20 de ani, nu scă păm de modul lor murdar de a-și impune voința (furt, minciună, corupție, trădare – vezi vizitele lui Geoanăla Moscova etc.), transmițându-și „valorile” celor tineri din partidele lor. Amintiți-văde Ponta, Bănicioiu sau de alți pesediști tineri care au același limbaj și mod de manifestare ca al lui Ion Ilici Iliescu. Iar cei ce îi voteazăde 20 de ani sunt bătrânii din satele cele mai sărace ale României, care încă n-au văzut binefacerile libertății și ale unei reale democrații sau lumea din afara granițelor, decât pe ecranele tv. Așa că democrația se învață, dar nu cu profesori demagogi, hoți și corupți. Acum avem o societate care a luat mai tot ce este rău din sistemul social spre care ne îndreptăm. Avem corupție generalizată, lipsăde valori la vârful societății și o debandadătotalăîn dezvoltarea țării, în general. Totul a fost distrus, de la agriculturăla industrie și vom plăti serios nota de platălăsatăde neo-comuniști. Din păcate și cei care ar trebui săfie alternative au cam crescut toți prin curtea FSN și este cam aceeași Marie, dar cu altăpălărie. Tare mătem că în aceste condiții ne vor mai trebui vreo… 30 de ani săîi suportăm pe copiii acestora. Existăoameni dotați nativ cu inteligențăși oameni școliți, care nu mai știu nici ei ce sămai creadăși bâjbâie printre doctrine, neîndrăznind să-și asume răspunderile politice, la vârf. Asta pentru că nu este nicio dreapta și nicio stânga politică , în realitate. Sunt doar grupări de tip mafiot care jefuiesc banul public, la întrecere. Toate mișcă rile, așa zis politice, nu sunt făcute decât pentru satisfacerea interesului personal sau de grup. Tot acest jaf este posibil pentru ca locuitorii țării nu au nici o reacție și sunt obișnuiți săle rezolve alții problemele. Războiul economic care se desfășoarăîmpotriva și pe banii lor, este prea subtil pentru marea masăa purtătorilor de buletin românesc. Și ne lamentăm că ni se furățara. Acest lucru nu ar fi posibil, dacă forma de proprietate dominantăar fi cea privată. În campania electoralăși După alegeri, acest refren cu furatul țării, a devenit o manea proastă; la fel urlau și muncitorii în anii ’90… Ori, din moment ce ne mândrim cu o revoluție anticomunistă, înseamnă că ne-am dorit capitalism, adică săavem o economie privată. Aceasta pentru a scă pa de proasta administrare pe care o face statul… Tot ce a rămas neprivatizat, în România, asigurămarja de jaf a rămășițelor comunismului: clasa politică retrogradăși sindicatele. Când spun „sindicate” nu mărefer la membrii de sindicat, ci la conducerile care rezistăde 20 de ani și, pornind de la firmele în care sunt angajate, au că pușat economia. Măîngrijoreazăsituația la care s-a ajuns, cum, la fel, măîngrijoreazăși înverșunarea unora împotriva femeilor, indiferent că le cheamăElena Ceaușescu, Elena Băsescu sau Elena Udrea. Multe aspecte din viața cotidianăa românilor se reflectăîn politica originalăde tip dâmbovițean. această „deviație” măagaseazăpentru că mătrimite în urmăcu mulți ani când rolul femeii în societate era limitat și sancționat. De ce nu ne putem oare ridica și noi, românii, la nivelul unor democrații în care femeia săfie acceptatăca tovarăș de muncă , nu numai de viață? Îmi vine foarte greu săînțeleg de ce are loc degradarea vieții spirituale, îmbătrânirea populației, fuga tineretului în străinătate, insalubrizarea clasei politice, sărăcirea multor români și lipsa implică rii serioase a societății civile la treburile cetății, deja vlăguităintelectual și încorsetatălegislativ.