Lupta împotriva corupției a suferit în România un eșec de proporții. Dându-și mâna în spatele cortinei trasăpeste fața democrației, aproape toată clasa noastrăpolitică a participat și participăla subminarea reformei în justiție si tot ea se aratăindignatăși vorbește cu un soi de supărare desprinsăparcă din demagogia neamestecului în treburile interne cu care Ceaușescu își apăra abuzurile dictatoriale. Nimeni dintre politicieni nu vrea sărecunoască faptul că lupta împotriva corupției nu a făcut nici un progres, că despre aceasta doar s-a vorbit demagogic și s-au petrecut arestări, de decor, pentru televiziuni, bune de luat ochii naivilor, dar nu și specialiștilor de peste hotare. De câteva zile bântuie zvonul, cu iz ultimativ, cum că undeva prin forurile conducă toare ale Europei unite, s-ar vorbi despre suspendarea fondurilor europene din cauza corupției din țară . Iar noi, forțați de angajamentele luate, pe aceștia trebuie să-i convingem că suntem serioși și ducem o luptăaprigăcu corupția, corupții și derbedeii politici. Justiția în România este un capitol de la care de fapt pornește totul. Tot ce se face în Îarăla ora actuală, dar absolut tot, în raport cu Justiția, este conceput tocmai ca aceasta sănu funcționeze. Singurul Ministru al Justiției, din toată istoria Îării care a vrut săfacă ceva, Monica Macovei, a fost debarcat. În rest miniștri incapabili, legi neconstituționale, incompetențăcât cuprinde și o instituție (CSM) care are menirea de a controla bunul mers al Justiției, devine „ea” însă și paravan al corupției. Corupție, corupție, corupție la nesfârșit. Nimeni nu este capabil săexplice de ce o instituție de stat a fost vândutăpe nimic, unui singur om (cazul Patriciu), iar acesta, la rândul lui, a vândut-o, cu un profit astronomic și și-a băgat banii în buzunar. Nouăni s-a explicat că asta înseamnă „privatizare”, fără însă a ni se explica de ce această tranzacție, care l-a făcut pe Patriciu cel mai bogat român, este în folosul nostru. Inexplicabil este și faptul că Ion Îiriac, sportiv oarecum obscur, ocupantul locului doi în clasamentul celor mai bogați români, locuiește într-o locuințăde stat. Cazuri din astea sunt cu duiumul în România, pentru că nimănui nu-i pasăși foarte puțini înțeleg că tot ce fac acești așa ziși politicieni, fac de fapt un deserviciu enorm întregii comunități și riscă săarunce România în abisul haosului. Percepția că în România existădemocrație, este de fapt eronată. Într-o țară în are „odicolonul” place mai mult decât apa și săpunul, în care ascunderea gunoiului sub preș a devenit un obicei, era normal ca Monica Macovei săfie scoasăîn decorul politic și debarcatădin funcție. Noi nu avem nevoie de astfel de oameni, ci de cei de teapa lui Vanghelie-almanahe, Voiculescu sau Gigi Becali. Solidaritatea generalăa întregii clase politice pentru boicotarea orică rei civilizări a justiției în România și pentru perpetuarea corupției endemice și spolierii generalizate a banului public, a devenit evidentă. Mânia sistemului împotriva puținilor care denunță starea de crimăorganizatăcare dominăpolitica românească se situeazăîn continuarea atitudinii securist-bolșevice de păstrare a secretului asupra a ceea ce se întâmplăîn țară . Pentru jefuitorii care conduc țara, cine aratărealitatea din România este un dușman care „strică imaginea țării”. Este halucinant cum în logica lor imaginea țării este stricatăde că tre cine spune adevărul despre jaf și corupție și nu de că tre cine le comite în mod sistematic. Concluzia e limpede și o poate vedea oricine: singurul care a încercat cu adevărat săfacă realmente câte ceva a rămas fostul ministru Monica Macovei. Toți parlamentarii vorbesc cu o superioritate disprețuitoare despre Macovei. Mai nou este condamnatăcă vrea răul țării în străinătate. Dacă Uniunea Europeană sau țări precum Germania atrag atenția că nu se fac progrese în reformarea justiției, de vinăeste Monica Macovei, care merge pe acolo și le spune minciuni, vrea răul țării și este vinovatăde propagandăostilă. Dacă nu ar fi Monica Macovei, totul ar fi foarte bine și nimeni nu ne-ar mai deranja cu nimic. Desigur, dacă vom pierde accesul la fondurile europene, tot ea este de vinăpentru că uneltește prin cancelariile europene împotriva României. Răul cel mare este ea și numai ea, restul sunt oameni bine intenționați, doar ea ne vrea nouătuturor răul. Adevărul e că atitudini de felul celor pe care le-am arătat mai sus sunt, până la urmă, dovada clarăa faptului că Monica Macovei a tulburat mușuroiul. În momentele astea se vede cât de transpartinică este solidaritatea corupților. Iar oamenilor de nimic, nici măcar nu le este rușine. Așa îi va aminti istoria, niște nimic-uriști, oportuniști și pungași. Și când mă gândesc că , odată, au fost oameni care au luptat cu arma în mânăca țara asta săexiste. Pentru ce? Ca niște nulități săîndobitocească poporul, săîl mintă, săîi spunăcu cine săvoteze sau sănu voteze și așa mai departe. Dacă aici nu va fi niciodatădreptate, măcar pe lumea cealaltăcu siguranțăvor primi ceea ce merită.