Acasă Arhiva 2 Cozma și ai lui ciomăgari au revenit la Costești

Cozma și ai lui ciomăgari au revenit la Costești

 După 9 ani,

El vrea să înființeze partidul măciucarilor, pentru că o brutănu poate atrage lângă el decât brute și frustrați

Duminică , 18 ianuarie a.c., liderul minerilor, Miron Cozma a venit la Vâlcea, cu o zi înainte de împlinirea a 9 ani de la Mineriada din 1999. Prima oprire a „Luceafărului huilei”, așa cum a fost el denumit de mass-media din România, a fost în comuna Costești. Însoțit de câteva zeci de mineri (transportați cu 10 autoturisme și un autobuz), Cozma a revăzut locul unde a avut loc bătălia româno-română. Mulți vâlceni probabil că își mai amintesc clipele de groazătrăite atunci când minerii au „cucerit” Râmnicul și au ocupat piața din fața Prefecturii Vâlcea. această bătălie a rămas viu întipărităîn mintea vâlcenilor, tocmai datorităfaptului că hoarda de mineri dezlănțuiți i-au umilit pe jandarmi, datorităincompetenței șefilor lor ierarhici, a unor generali – stat majoriști – care s-au aflat în biroul inspectorului șef al IJP Vâlcea de atunci, col. Nicolae Dinu și nu pe câmpul de confruntare.

Remember 19 ianuarie 1999

După înfrângerea autorităților de că tre trupele neregulate și neinstruite ale „luceafărului huilei”, orașul a intrat în înfrigurare. În fața Prefecturii, unde era de așteptat săvinăortacii, grupuri de gură-cască comentau știrile de la radio sau televizor. Câțiva vâlceni, rău intenționați, au început săinstige la nesupunere, la însoțirea minerilor spre asaltul final asupra Bucureștilor. Ceea ce părea la început drept miting spontan s-a dovedit, în puțin timp, că era, de fapt, acțiune organizată. Cei mai mulți din instigatori, deplasându-se de la un grup la altul, cereau schimbarea Guvernului, un trai mai bun pentru toate categoriile sociale din România și schimbarea lui Emil Constantinescu, președinte la acea oră.

În Piața Prefecturii apar primele autoturisme (Dacia și ARO) cu numere de Gorj, Dolj și Hunedoara, pline cu mineri agitatori. Dispunerea mașinilor în jurul Prefecturii a creat imaginea pregătirii unui asalt. Minerii, care s-au dat jos din autoturisme, s-au îndreptat, individual sau în grupuri, spre pâlcurile de vâlceni staționate pe trotuarul de pe lângă Hotelul Alutus. Poveștile minerilor despre „bătălia de la Costești” i-au încă lzit pe ascultători, care au început săscandeze: „Cozma, Cozma” și „Jos Guvernul!”

La Costești, jandarmii și polițiștii fuseserăbătuți, umiliți, puși săîngenuncheze și să-și descarce conținutul buzunarelor pe jos, de minerii dezlănțuiți. Ziariști și reporteri TV au fost, de asemenea, agresați, jigniți și umiliți. Prefectul de atunci, Nicolae Curcă neanu, a fost lovit de Miron Cozma și agresat de haidamacii săi.

Grupul invadatorilor s-a contopit cu masa vâlcenilor protestatari. „Șobolanii” localnici au trecut la instigarea minerilor. „Prefectul a dat ordin săse tragăîn voi” – spunea un domn bine îmbrăcat, arătând spre Prefectură. „Avocatul Ungureanu s-a dat la voi, la televiziune, făcându-văclasăde sălbatici”- spunea un altul. Zvonuri care ucid. Starea de surescitare a minerilor creștea văzând cu ochii și pe măsurăce numărul acestora se mărea, vacarmul a devenit insuportabil.

Autobuze pline de mineri au blocat întregul trafic pe artera principalăa orașului. Încet, dar cu aroganța învingătorilor, din autobuze au coborât minerii. fără bâte, fără scuturi, doar cu mâinile în buzunare, semn că nu doreau a fi belicoși. Vacarmul a cuprins piața. Aproximativ 200 de vâlceni prezenți pe trotuare au fost cuprinși de delir. „Îl vrem pe Vadim Tudor președinte”, strigau minerii susținuți de agitatorii locali. „Cozma, Cozma”, „Jos Guvernul” – erau lozincile scandate de toți cei prezenți.

Într-un final, a sosit și Miron Cozma, pășind țanțoș și hotărât spre Prefectură. Gardienii publici i-au blocat intrarea în sediu. „Bine îi face prefectul că nu îl primește pe infractorul ăsta”- a spus un vâlcean, în mijlocul masei de mineri. Toți l-au auzit, dar nimeni nu a reacționat. Stupoare, spaimăși mister. „Puteți să-i spuneți cum vreți, pentru că de mâine o să-i pupați picioarele. La București îl punem pe Vadim președinte și pe acesta, pe Miron al nostru, prim-ministru” – a strigat în delir un miner tuciuriu. Într-un vacarm de nedescris, mulțimea l-a aclamat pe Cozma, de parcă acesta a câștigat bătălia de la Plevna pentru binele națiunii. Cu pumnul strâns și cu mâna întinsă, ca în salutul nazist, liderul minerilor ocupanți a transmis salutul mineresc: „Noroc bun!”. Printr-o porta-voce fără baterii, Cozma a vorbit singur, ca televizorul, încercând săspunăceva, care, orice ar fi fost, tot ar fi drogat asistența.

Liniștea dinaintea furtunii

Mult mai târziu, spre seară, Piața Prefecturii s-a mai liniștit, După plecarea lui Cozma și a ortacilor săi. Minerii, au rămas săîntâmpine negura de afarăși frigul nopții. Ortacii, deși cuprinși de aburii alcoolului, nu au provocat și nici nu au răspuns la provocă ri. Nu au deranjat. Au rămas calmi, demni, dialogând cu înțelegere cu cei care încercau să-i întărâte. De la ora nopții, nu s-a mai vorbit de Vadim Tudor, pentru că oamenii partidului acestuia din Vâlcea s-au dus acasa, spre liniștea că minului lor, lăsând, în urma lor, spaima. Comentând evenimentele de la Costești, un miner de la Petrila, a spus: „Nimic nu ne mai stăîn cale până la București. Am învins armata lui Dejeu, de două ori. Avem cinci strategi militari, foști stat-majoriști, care ne coordoneazăîn lupte. Avem spioni peste tot și populația ne ajută, pentru că sperăsăle aducem o viațămai bună. Suntem organizați pe grupe, cu conducă tori pe care îi ascultăm necondiționat. Aceștia au celulare, stații radio și, ordinele lor le executăm cu supunere, ca în armată. După ce i-am învins pe jandarmi, am capturat de la ei grenade lacrimogene și tehnică de luptăpentru autoapărare. Avem de toate și putem lupta cu oricine. Uitați, aici în piațăsunt agitatori de-ai noștri și mulți „agățători”. „Agățătorii” sunt tinerii care se urcă în copaci urmărind sădea alarma când vin autoritățile în uniformă și săsesizeze locurile unde lumea nu strigă. Ei îi anunțăprin stație pe „agitatori” care se deplaseazăla locul sesizat. Băieții sunt ca benzina, inflameazămințile.

Ajunși în mijlocul grupurilor amorfe de localnici, încep săstrige lozincile noastre, antreneazămasele și După aceea pleacă în altăparte. Ne-a învățat Cozma o grămadăde șmecherii. În autocare avem „Molotoave”, bâte, scuturi, dar nu avem arme de foc. Știm cu toții că pe undeva, pe aici, ne așteaptăarmata. Credeți că vor trage în noi, în părinții lor? Vom fraterniza cu ei și vom intra pe tancuri în capitală. De data asta, locuitorii Bucureștiului ni se vor alătura, că și lor le-a ajuns cuțitul la os”.

Cam acesta este tabloul unei zile de coșmar pe care acum, Miron Cozma încearcă săo readucă în memoria celor care au trăit cu groazăziua de 19 ianuarie 1999.

„Nu regret nimic!”

Ieri, la Costești, în mijlocul celor care îl venereazăși-l vor la putere, Miron Cozma s-a simțit un mic zeu. El a declarat jurnaliștilor prezenți că nu se teme de nimeni și de nimic și că tot ceea ce a făcut în acea zi are o însemnătate aparte atât pentru el, cât și pentru ortaci. De asemenea, a ținut săanunțe că va înființa Partidul muncitorilor. „Chiar dacă au încercat săne oprească dând ordin săne împuște, noi am rezistat și le-am demonstrat că suntem hotărâți săschimbăm lucrurile. Au chemat și armata și internele și tot nu ne-au putut opri, pentru că am ajuns până în fața prefecturii Vâlcea. Nu regret nimic din ceea ce am făcut atunci și nici anii petrecuți în închisoare. Am demonstrat că suntem o forțăunităși nu paramilitară. Solidaritatea minierăe mai tare ca orice armată. Dacă la vremea aceea aveam în jur de 100 de mii de oameni, eu văgarantez că în 2 ani de zile voi avea, de partea mea, cel puțin 1 milion de oameni, iar la ora aceasta sunt mai puternic decât atunci. Nici nu văimaginați câți oameni din toată țara sunt alături de mine acum. Am declarat atunci că nu măimplic în alegerile locale sau parlamentare, dar că din 2009 am să-mi fac partid și asta voi face. Astfel, partidul a luat ființăazi, în data de 18 ianuarie 2009, la Tg.Jiu”, a declarat Miron Cozma.

Întrebat fiind, dacă va candida la președinția țării, el a mai spus că nici nu se gândește sănu candideze, acesta fiind, de fapt, scopul înființării partidului.

După ce a revăzut locul în care a început Mineriada, Miron Cozma s-a îndreptat spre Mănăstirea Cozia, locul unde, acum 9 ani, a negociat pacea cu reprezentanții Guvernului, de la acea vreme. Acum, aici, a stat de vorbăcu preotul Vartolomeu Andronie, starețul Mănăstirii Cozia și au depănat amintiri. La finalul discuției, Miron Cozma i-a dăruit starețului o carte scrisăde el în perioada în care a fost încarcerat – „Viața și acatistul Sf. Mare Mucenițe Varvara”.

image_pdfVezi ca PDFimage_printPrintează articolul

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.