Comunistul care se vrea președintele țării

” Rotaru ne obosește televizoarele

VISE DEȘARTE. Constantin Rotaru, președintele Partidului Alianța Socialistă(PAS) candideazăla funcția de președinte al României. Zilele trecute, acesta a apărut pe unul dintre posturile naționale de televiziune, mai exact Realitatea TV, având o prestație de-a dreptul jenantă. fără proiecte personale sau idei concrete pentru modernizarea României, Rotaru a vorbit minute-n șir despre sistemul comunist și „minunile” acestuia, încercând, în van, săconvingăcă Ceaușescu a fost un dictator de apreciat.

Constantin Rotaru, candidatul Alianței Socialiste din România, candideazăla președinție cu sloganul „România ta, a noastră!” și are un program politic cu un pregnant iz comunist, care cutremură. „Statul trebuie săse implice în economie. Din comunism putem săsalvam locuri de muncă pentru cetățeni, învățământ de stat gratuit, asistență medicalăgratuită, locuințe pentru familii”, este de părere Rotaru. În cazul în care va ajunge președintele țării, lucru imposibil – dar visatul este e moca – el va pune în aplicare câteva principii comuniste, așadar perimate și periculoase, care, crede el, vor conduce la relansarea tuturor domeniilor. El este convins că nu trebuie săuităm comunismul pentru că , acest lucru, ar însemna pierderea respectului de sine. Ce tâmpenie! Ceea ce omite săspunăprezidențiabilul este că în „epoca de aur” noțiunea de „respect de sine” era minimizată, strivităîn picioare. Dimpotrivă, acest sistem de care și acum ne mai aducem aminte cu oroare, ocupă, și acum, paginile negre din istorie, horror, și, despre el, nu se poate vorbi decât ca despre o monstruozitate ce ne dăfiori reci pe șira spinării. „Dacă vrem săfim respectați, trebuie săne respectăm părinții”, mai spunea el la Relitatea. Adică , Ceaușescu ne-a fost părinte? Săfim serioși. „Împușcatul” a rămas și va rămâne, în istoria României, ca o brută, care ne-a ținut în beznăatâta amar de vreme, zdrobindu-se aripile și sufletul.

Are și revistăcomunistă

În cazul în care nu știați, existăși un oficios al PAS-ului, intitulat (cum altfel?!?) „Socialistul”, în care Cosntantin Rotaru scrie de zor texte bolșevice, cu un talent de propagandist nedescoperit. Citind pe Internet publicația, am dat peste un text de un comunism profund, ce face pielea de găină. Aici, Rotaru vorbește despre solidaritatea muncitorească , dar și despre bunăstarea pe care, crede el, o aducea comunismul. Iatăun pasaj: „A fost o vreme când îți întindeai mâna solidar spre tovarășii tăi din alte părți, simțind că împreunăconstituiți un întreg, un bloc de suferințăînduratădar și de bucurie îngăduită, într-o lume unde rolul vostru era tot mai hotărâtor. Multăvreme solidaritatea cu muncitorii străini a constituit trăsătura de că petenie a clasei tale, dar niciodatăn-a lipsit preocuparea de progres pentru țara ta de baștină, România, iar în caz de încordare internaționalănu-ți lipsea spiritul de sacrificiu pentru ea. A fost și o epocă în care tu ai fost stăpân. Atunci asumându-ți eforturi organizate mai mari decât altora. Condus de unii din frații tăi ca origine și ca orizont spiritual, ai fost, cu condiția ta muncitorească , prevalent și hotărâtor în multe. Îi s-a dat pilejul să-ți clădești un adăpost mai bun, să-ți faci un mediu mai îngrijit, săaccezi la culturăși la asistență medicalăieftinăși calificată, sămergi la băi, săai vehicul propriu și săcirculi pe drumuri mai bune, săvezi spectacole întăritoare de suflet și credințăde viață, sătrăiești într-o posibilămoralăproletară, cu mândria aferentăunui constructor de lume nouă, dacă se poate mai dreaptă. Îi s-au pus niște granițe cât privește circulația prin lume, dar înlăuntrul acestor granițe te simțeai destul de stăpân, atât pe naturăși peisaj cât și pe lucrul mâinilor și minții tale. Te legănai în ideea că destinația ta e să-ți ajuți semenii săse ridice, așa cum ei te ajutăpe tine. Erai socotit clasa care duce cu succes societatea înainte”. Rotaru este un nostalgic al comunismului, cu veleități de președinte de partid, mai nou și de țară . Dar, nu-i așa?, ne-am obișnuit deja că politicienii noștri sunt oameni total lipsiți de viziune și incapabili săcomunice. Iar atunci când o fac, spun numai baliverne. Politicienii noștri par oligofreni. Nu sunt în stare săținăun discurs pozitiv. Capetele seci le sunt bântuite de fantomele distrugerii. Nicio viziune. Niciun plan. Lipsiți de voință, nu sunt în stare săconducă o grupăde măturători dintr-un parc public.

Olivia Pîrvu – Cîrciu