În ultima ediție a revistei Criterii Politice, publicație independentă, de orientare social-democratăa Regiunii Muntenia, cunoscutul ziarist vâlcean George Smeoreanu, a fost publicat un interviu luat redactorului șef al VOCII VÂLCII – Romeo Popescu, titrat „Cât de rău poate face presa impostoare”. Cu consimțământul autorului, redăm conținutul acestuia, mai ales că din afirmațiile făcute rezultămulte adevăruri care vor deranja impostorii din mass media și din politic. Intervievatul își asumăîntreaga răspundere pentru mențiunile făcute!
” Colegiul de redacție
Un articol de Gheorghe Smeoreanu
Fac rar interviuri, nu mai am răbdarea necesară pentru asta, o fac doar când realmente am întrebări de pus pentru lămurirea mea, în primul rând. Așa a fost și de data aceasta. Romeo Popescu este socotit cel mai „rău în cerul gurii” ziarist din Vâlcea, dar i se recunoaște și obiectivitatea. Este motivul pentru care am dorit săîl intervievez. Iar ceea ce am aflat, când am citit și printre rânduri, m-a făcut săînțeleg încă o datăcât de mult rău poate face presa impostoare campaniei electorale și, implicit, vieții politice. Citiți, vărog, atent, răspunsurile lui Romeo Popescu și veți înțelege acest lucru.
” Domnule Romeo Popescu, conduceți una dintre cele mai bine scrise, dacă nu cumva chiar cea mai profesionistăpublicație vâlceană , așa încît e firesc săvăîntreb pe dvs cum a evoluat, spre ce a evoluat mass-media în Vâlcea de la „Curierul” încoace.
” Romeo Popescu: Nu pot sănu recunosc că sunt flatat de aprecierea dvs. și asta din două motive. Primul, pentru că nota bunăvine de la acela care a fost mentorul meu în presă și al doilea motiv este dat de prilejul de a mămîndri cu faptul că , în cei 18 ani de presă , acesta este primul interviu pe care îl dau, luat de omul care mi-a inoculat dragostea pentru profesie. Plec ochii, puțin rușinat, la întrebarea privind evoluția mijloacelor locale de informare, de la primul cotidian particular din România – pe care l-ați înființat – până astăzi. Evoluția este decrescândă, de la mediu la mediocru. Maturizarea presei începutăprin „Curierul de Vâlcea”, se îndreaptăspre derizoriu, spre decredibilizare, datorităapariției unor canale de informații ale oligarhiei locale, influenței intereselor politice, lipsei de profesionalism a celor care scriu sau care produc emisiuni audio-vizuale, lipsei substanței subiectelor tratate și, lucrul cel mai grav, datorită”mercenarizarii” jurnaliștilor. La acest ultim capitol, amintesc apariția multor ziare pe piața vâlceană (27), precum și faptul că numărul ziariștilor consacrați a rămas constant, ceea ce face ca un ziarist săscrie la publicația unde este legal angajat și, sub pseudonim, la câte 2 – 3 ziare de pripas. Nenorocirea presei post „Curierul de Vâlcea ” vine și de la politicienii de paie, de la neimplicarea organelor statului sau de la nepăsarea oamenilor legii Față de semnalele din presă . Nerespectându-se Legea chiar de că tre politicienii care sunt trimiși în Parlament săfacă legi și apoi săurmărească aplicarea lor în viața cotidiană, a fost posibil ca sesizările prin presă sănu mai fie receptate de cei responsabili sau săfie tratate cu ignor. Asta în cazul în care, vreun politician, vreun reprezentant al guvernului în teritoriu, vreun polițist sau vreun procuror, nu are/au interese personale sau de grup în a plăti polițe celui criticat de noi prin media.
” Care sunt, în județ, raporturile dintre adevăr și capital, în funcționarea presei?
” R.P.: Da Subtilăîntrebare, dar deloc grea pentru cine este cinstit cu profesia lui! fără teama unor critici aberante, în proporție de 90%, raporturile sunt de subordonare economică . Aproape toate ziarele care nu și-au dezvoltat o activitate productivă, paralelăvânzării informației opiniei publice, depind de capital. Iar de aici, parțialitatea adevărului. Dacă ar fi săfiu întrebat de cei interesați în a lua hotărâri legislative, am curajul săafirm că , pe piața vâlceană , prin prisma acestui raport, ar trebui săexiste numai 2-3 cotidiene, 2-3 periodice și reviste cu profil de specialitate. Atât. Restul contribuie la pângărirea pădurilor de brad.
” În această campanie electorală, presa cât face și cât…desface ?
” R.P.: Interviul vine chiar în timpul campaniei electorale și adevărul ce-l voi spune acum poate fi destabilizator în planul de management al majorității canalelor de informații, în special al ziarelor. În vizual, singurul post de televiziune localăcu arie totalăde cuprindere și influent în masă, este VTV. Dar, numai el, nu este suficient, în strategia candidaților la uninominale sau a partidelor pentru obținerea votului politic, mai ales că , După sfârșitul unei emisiuni, mulți sunt aceia care nu găsesc motivarea spre a povesti concetățenilor lor prezentarea televizatăa candidaților ce le vor votul sau disputa creatăde întâlnirea electorală. Ziarele sunt citite, și ziua și seara, de alegătorii de la sate și orașe, și azi și mâine. S-ar zice că ziarele sunt mai necesare scopului campaniei electorale desfășurate, dar ce ne facem cu acele ziare care susțin candidați din toate taberele, aflați în competiție directăpe aceleași colegii sau care au fost angajate sănu arate electorilor defectele politice, tarele caracteriale, mitomania sau fariseismul plătitorilor. Nu contribuie ele la amăgirea votanților și la nereformarea clasei politice? Aș putea zice că , așa cum se proverbiazăcă barza face cuib chiorilor, tot așa, unele ziare fac cuib mediocrilor și corupților, ducând la reîntoarcerea în Parlament a celor „322”. De desfăcut, numai presa mercenară, presa vânduților, desface încrederea societății postdecembriste în democrație și economia de piață.
” Cine sunt cei care își fac cea mai bunăcampanie? Dar cea mai proastă, mai neprofesionistă?
” R.P.: Iar o capcană, dar nimeni nu se așteaptăde la mine săumblu cu mănuși. Cea mai buna campanie electoralăo face candidatul la Camera Deputaților – Ion Tudor (PD-L), urmat de Cristian Buican (PNL), candidat tot la deputăție și Dan Mazilu (PSD), candidat la Senat. Cea mai proastăcampanie o face Emilian Frâncu (PNL) care, conștient că până acum s-a făcut de râs ca politician și parlamentar, s-a urcat în cârca colegului său de partid Cristian Buican, notoriu în zona de nord a județului, unde vrea, prin Buican, săajungăși el senator. După ce a amăgit populația județului cu realizări inexistente sau care nu sunt ale lui, ci ale Guvernului, a stat patru ani în Parlament numai de pozăși din interese personale, acum vrea sămai rămână încă patru ani de zile în Legislativ, în umbra colegilor săi, candidați care s-au dovedit a fi valoroși pentru scopul politic ce și l-au propus. Nu pot încheia critica fără a băga în seamăstaful de campanie al candidatului liberal bucureștean la Camera Deputaților, în Colegiul Bălcești – că tălin Harnagea. Harnagea, crezându-se „capitalist” de la Capitalăși deja învingător, a dat undăverde atacurilor murdare, împotriva contracandidatului său mai valoros, Dan Mazilu, atacuri care s-au dovedit baloane de săpun. Iar, pentru asta, electoratul local îl va sancționa, la urne! Apoi, amintindu-se de fosta sa calitate de „spion” șef la Externe, răspândacii angajați amintesc de dezvăluiri senzaționale ale unor posibile dosare de securitate ale concurenților, dar și ale unor ziariști potrivnici, umplând de scârbăelectorii sau pe liberalii care știu neputința afirmațiilor. Privind activitatea de până acum a lui că tălin Harnagea, a cere unor candidați liberali săpractice fair-play-ul în campanie, este o slăbiciune
” Se vorbește mult în județ despre două personalități, Constantin Roibu și Maria Tudor. Ce crede ziaristul care sunteți, aceștia doi fac „jocurile” în politica vâlceană ?
” R.P.: În mare măsură, da! A reprezenta o potențăFinanciară de excepție și a rămâne în afara treburilor cetății, nu este posibil, în nici o țară din lume. Numai că implicarea acestora, în mod direct, în „jocuri”, este necunoscutămarelui public, chiar dacă ei s-ar manifesta, prin acțiuni, echidistant. De altfel, Maria Tudor are tot interesul în a-l susține pe soțul dumneaei care candidează, sub flamura portocalie, la Camera Deputaților și, prin această prismă, a devenit un factor activ – dar nu motor – în desfășurarea „jocurilor” politice vâlcene.
” „Vocea Vâlcii” ce proiecte are în campanie? Pe cine susțineți și de ce?
” R.P.: Ca mai toate publicațiile, am fost solicitați și noi în a oferi sprijin mediatic. Ne-am ales cu grijăofertele, pornind de la șansele candidaților, pentru că , După cum am mai dovedit în trecutele campanii, nu sprijinim „cai morți”. Însoțim învingătorii, având o mânăbună, în orientare. Ne-am propus săînvingem, alături de șase candidați, acceptând numai o marje de eroare de 9,99%.
” Ce surprize credeți că vom înregistra în județ, la anunțarea rezultatelor?
” R.P.: Surpriza va fi că un partid va lua doi senatori și un deputat (PSD), iar altul va lua doi deputați și un senator (PD-L). Învinșii cunoscuți, încă de pe acum, vor fi: Emilian Frâncu (PNL), că talin Harnagea (PNL), Dumitru Stancu (PD-L), Gheorghe Folea (PNL), Remus Grigorescu (PSD) și Ion Nicolae (PNL). La 30 noiembrie, alegătorii vor întregi clasamentul „ratangiilor” politici vâlceni.
” În final, încă un pronostic, vărog. Cum va evolua presa vâlceană pe termen mediu, respectiv până la alegerile parlamentare (dacă vor fi la termen) de peste patru ani?
” R.P.: Dacă nu apare un interes major pentru profesionalizare, dar și o publicație care va putea fi unitate de comparare, de „cap compas” pentru îndreptarea activității publicistice, evoluția va fi de la mediocru la submediocru, spre derizoriu. Salvarea ar putea veni doar de la voința patronilor publicațiilor de brand, prin renunțare la vanitate, pentru înființarea unei asociații profesionale județene, recunoscutăde toatăsuflarea jurnalistică . Acolo se va putea stabili, de comun acord, limbajul de prezentare a informațiilor, spre responsabilizarea parlamentarilor în fața opiniei publice și a politicienilor mitomani, pentru marginalizarea, până la eliminare, a ziariștilor mercenari, impostori, corupți și răzbunători. Simt că în viitorii patru ani de zile sita va cerne exigent publicațiile existente pe piața județeanăși că directorii celor două mari societăți comerciale județene – OLTCHIM și CET – nu vor mai ajuta financiar impostorii de presă și din presă , concurând la eliminarea naturalăa publicațiilor de pripas și punând capăt, astfel, mercenariatului, responsabilizând patronatele de presă .