Zilele trecute, procurorii DNA au înregistrat un succes incontestabil. Magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție au decis arestarea preventivăa senatorul că tălin Voicu, presupusul cap al unei rețele subversive, denumită”structurile” de fostul președinte Emil Constantinescu. Arestarea mafiotului Voicu nu va rezolva cu nimic existența rețelei de crimăorganizatădin țară , rețea care a obstrucționat actul de justiție la majoritatea infractorilor corupți din partide, prin mușamalizarea dosarelor penale ale pușcă riabilor din PSD, dar și din celelalte partide corupte considerate democratice. Proaspătul client la pușcă rie este mai mult decât protejatul lui Vanghelie și al turmelor de interlopi ce mișunăprin România, iar personajul și-a adus și el o părticică de creier în formarea unei structuri de poliție politică . Atunci când s-a semnat actul de naștere al Sistemului Informatic Integrat, Cabinetul Năstase a dat o adevăratăloviturăpe piața informațiilor. Aici s-a format o bazăde date mamut, care centralizeazăinformațiile deținute de toate instituțiile publice și controlează, pe deplin, celelalte servicii secrete ale României. Practic, date și informații despre persoane fizice sau juridice stocate de ani întregi au fost adunate la un loc. Ce putere dețin gestionarii acestor informații, nu e greu de înțeles. Personajul care controleazăaceastă „instituție” supersecretă, „numire” ce dateazătot de pe vremea guvernării PSD (în baza că rei legi, nu se știe!) este… Marean Vanghelie. De aceea are tupeu conaționalul de la PSD. Apariția Sistemului Informatic Integrat s-a făcut, pe șest și ridică mari semne de întrebare. Cine garanteazăcă datele colectate și centralizate acolo nu reprezintăo imixtiune în viața privatăa fiecă rui român? Vanghelie (care este de „găsit” în acte ca boss al Serviciului)? Cui se subordoneazăSistemul nu scrie nică ieri, dar cine-l controleazăși cine sunt beneficiarii informațiilor de top secret, tocmai ce-am aflat: „structurile”, prin că tălin Voicu. De acum, privirile tuturor sunt ocupate cu acest scandal al rețelei crimei organizate, scandalul arestării senatorului fiind regizat de maeștrii cinematografiei. În timp ce presa este alimentatăcu noi și noi stenograme ale unui fanfaron al politicii românești și discutădacă Voicu va fi sau nu arestat, închis sau eliberat, se pregătește modificarea Constituției. Scandalul Voicu a acoperit deja una dintre cele mai controversate decizii a CSAT, aprobarea achiziționării a 24 de avioane F16 „second hand” și demararea programului de înzestrare a aviației române cu niște avioane de vânătoare uzate moral și tehnic, a că ror dotare la standardele actuale va costa mai mult decât achiziția unor avioane de producție Europeană similare, noi, complet utilate și cu performanțe net superioare. Senatorul Voicu este acuzat de trafic de influențăși fals în înscrisuri sub semnăturăprivată. În stenogramele din dosarul DNA prin care se cere arestarea sa, apar numele unor politicieni, magistrați – Florin Costiniu și Cristian Jipa, dar și de oameni de afaceri, pentru care că tălin Voicu ar fi intervenit pe lângă magistrați ai Înaltei Curți de Casație și Justiție și la IGP. Din stenograme reiese intenția senatorului Voicu de a fi devenit, în cazul în care Mircea Geoanăar fi câștigat prezidențialele din 2009, ministru al Internelor, dorința acestuia privind arestarea unor potrivnici și „întocmirea unor dosare” pe numele lui Gabriel Oprea. Acolo se mai găsesc nume de judecă tori de la Înalta Curte de Casație și Justiție, polițiști, procurori, membri ai rețelei… Deziluzie totală. Uite cine împarte dreptatea în România? Exceptând perioada regimului comunist, parcă niciodatăîncrederea oamenilor în justiția românească nu a fost atât de mică așa cum este de câțiva ani încoace. Sondajele comandate de instituțiile statului arată, prin toți indicatorii, dezamăgirea colectivăa unui popor care și-a pierdut speranța în clipa în care a pășit pragul unei instanțe de judecată. Resemnat cu un sistem atipic Față de ceea ce ar trebui săfie, românul nici nu-și mai pune măcar firească întrebare de ce justiția de la noi e… cum e. O acceptăca pe o stare de fapt firească iar atunci când își vede dreptatea terfelităprintre rândurile scrise ale unei sentințe judecă torești, înjurăși blestemăsistemul corupt și ineficient. Pentru că habar n-aveau cu ce să mănâncă democrația, legiuitorii noștri au încercat săîncropească , din aluatul vechi existent, un preparat nou, ideal, zic ei, numit justiție, din care ne înfruptăm și astăzi. Mai pe românește, o harababură. Și cum legile încâlcite nu aveau corespondent în realitatea românească , aceiași înțelepți au început săscoatăpe bandărulantătot soiul de acte normative cu rol de cârpire. Așa s-a ajuns în situația de astăzi, când nu existăjurist în România care săcunoască pe de-a-ntregul toate legile, ordonanțele și hotărârile adoptate în 20 de ani de democrație. De aceea s-a și admis ca magistrații săintre în sălile de judecatăcu că rțile de drept, ca sănu se încurce în textele de lege. Și atunci ne mai mirăcă se dau soluții de ne luăm cu mâinile de cap? Cu timpul, a intervenit în mod inevitabil și imixtiunea politicului în actul de justiție. Afacerile necurate derulate de parlamentarii noștri trebuiau să rămână neștiute. Cum afla cineva de vreo învârteală, cum se intervenea la partid. Și ce făcea partidul? Suna magistratul care se ocupa de caz, spunându-i sălase zelul la o parte și săîngroape dosarul. Ca sănu-și piardălocul că lduț, omul legii se prefăcea dintr-o datăobosit de atâta muncă și brusc cazul era dat uitării. Ca la noi, la nimeni. Din toată tevatura asta eu văd un singur lucru – frica se extinde la populație. Ăsta e realul. Restul – perdele de fum. Mi se rupe că îi aresteazăpe alde Voicu sau Solomon așa de ochii lumii, din moment ce toate astea se fac la comanda unora care chiar ei ar merităsăfie la zdup și nu în parlamentul și conducerea țării.
Cine ne aparăde Justiție?
